Text publicat în premieră!
Lucrurile, ele mă întorc înapoi… câteodată – probabil îmi spun eu la cincizeci de ani eşti la o jumătate din sau de… Lucrurile înseamnă multe, tot ele mă împing înainte, într-un pas pe care mi-l amintesc uneori, dar când mi-l amintesc vin celelalte lucruri şi mă trag… iar. “Remember when you were young…” De fapt cred doar într-o memorie a stărilor…, nu într-o memorie a oaselor, a gimnasticilor consensuale brrr!, cred într-o memorie a luminii, cum cădea ea în pozele alb-negru, cred într-o amintire globală ce vine după mine, mă urmează şi de multe ori mi-o ia înainte, o umbră ce a avut mereu de pierdut, a fost învinsă, a fost soarta ei să fie aşa, nu cred în expresia “e o umbră a ceea ce a fost cândva”… e o altă lumină, aş spune eu, a celui ce-a fost atunci, sau în altă lumină ce-ţi vine din spate, şi-ţi proiectează umbra în faţă, cum spuneam.
Şi lumina te goneşte… şi amintirea aceea globală, şi fetişurile orare ale unei existenţe departe de premiul Nobel, ca să zic aşa… Şi calci ca la ţăncuş în pătratele propriei tale umbre, propriilor tale amintiri, le sari, le ocoleşti… şotron îi spune, le calci simultan, ai dat în mintea copiilor…în mintea mult mai bine asezonată a copiilor… în fapt, e timpul de a distruge şi acest mit pe invers – cu mintea copiilor… Suntem cel puţin la picioarele copiilor cu felul nostru îngâmfat de-a vedea lucrurile…
Apoi, vin vorbele… n-au umbre, sunt condamnate să n-aibă umbre, să vină şi să plece, inconştiente de cele mai multe ori, dansând pe ceea ce a mai rămas din autostrada scurtă, plină de hopuri şi lipsită de toalete a memoriei, lipsită de semne de mirare, dar compensând cu o mulţime de semne de întrebare… de genul mai ţii minte când…
N-au umbre vorbele, iar cuvintele prea-curvesc liniştite, agaţă mai departe indivizi şi individe lihniţi de-a le poseda, chiar şi în profunda şi în mai că-mi vine să las baltă… impotenţă a acelora, cine mai vine… cine mai ne minte… “Remember when you were young…”
De fapt, cred doar într-o memorie a stărilor, a sunetelor oarbe, surde pentru ceilalţi… a sunetelor diverselor atacuri la baionetă indreptate spre acele timpuri ale mele, timpuri-blitz, mai sus sau mai jos amintite, timpuri lungi, încărcate de virgulele eşecurilor, de cele două puncte ale beţiilor, de ghilimele iubirii, de cratima motivaţiilor… în sfârşit, de puncte – punctele din fiecare rugăciune…
M-auzi, Doamne?

Sorin Alexandru Şontea