Bunicul Ilie Drob

Ilie Drob ne povestea mereu cum a fost pe fronturile de luptă ale celui de-al doilea război mondial. Bunicul a fost un om foarte bun la suflet, el ne ajuta pe toţi. El ne iubea, primindu-ne cu drag în casa lui. Veneam mulţi nepoţi la el să ne povestească despre război.

Costel Oanea, nepot

Eroul Ilie Drob
Ilie Drob a luptat în cel de-al doilea război mondial. Fiind în Cehoslovacia a fost rănit, a rămas în spital iar mai apoi a revenit în ţară. Acum câteva săptămâni întâlnindu-mă cu dumnealui mi-a arătat un articol scris de apropiatul său nepot Cristian Bodnărescu în ziarul de mare tiraj Gândacul de Colorado. În articol se scrie despre faptul că Ilie Drob este un erou al ţării noastre, luptând şi apărând-o. Uitaţi că acest om pe care dumneavoastră îl cunoaşteţi într-o mai mică sau mai mare măsură este cu adevărat un luptător pentru libertatea şi demnitatea poporului român, însă el nu a fost respectat la adevărata lui valoare!
profesor preot Vasile Gherasim

Ilie Drob, un bărbat cu big cohones într-o lume de eunuci
Îmi este greu să scriu despre unchiul şi prietenul Ilie Drob acum, când acesta nu mai este printre noi… Astăzi, 29 septembrie, eroul naţional Ilie Drob s-a înălţat în lumea drepţilor.
Eram într-o senină zi de vară cu toţii în curtea unchiului, la Capu’ Codrului. Soarele dogorea puternic şi noi ne-am adăpostit la umbra merilor cu frunze dese, Ilie Drob arătându-ne cu mândrie agonisirea lui de o viaţă pe frumoasele pământuri româneşti. Am intrat apoi în casă pentru ca unchiul Ilie Drob să ne servească mâncare gustoasă de ţară şi, desigur, câte un pahar de tărie. Apoi aveam privilegiul de a asculta sacrifiicile de pe front ale unui patriot care a apărat aceste sfinte pământuri româneşti furate şi prigonite cu riscul pierderii propriei vieţi. Alţi eroi ai ţării au realizat apărarea integrităţii patriei cu preţul suprem…
Ilie Drob nu a fost doar un erou al ţării, ci şi un autentic ţăran sămănătorist. El lua atitudine împotriva oamenilor bârfitori şi proşti, împotriva necinstei şi a societăţii româneşti postcomuniste, atacând şi sistemul comunist. Am avut privilegiul de a realiza cu el o emisiune pentru Radio Zidul şi un articol de presă, el bucurându-se atunci când s-a putut citi în ziarul Gândacul de Colorado. De fapt atunci s-au bucurat mulţi oameni din Capu’ Codrului, eroul nostru arâtând ziarul tuturor celor întâlniţi pe uliţile satului, dar şi oaspeţilor ce-i treceau pragul. A fost un moment de glorie pentru familia sa şi patrioţii octogenari ce au apărat România în cel de-al doilea Război Mondial. Când am intrat în camera mortuară împreună cu echipa Radio Zidul, care a venit din mai multe colţuri ale ţării pentru a depune o coroană funerară, o mătuşă mi-a spus cu lacrimi în ochi că tare s-a bucurat şi mândrit cu acel articol, ,,Ilie Drob, erou naţional’’ şi mai dorea să realizăm încă unul. Din nefericire acest al doilea material apare acum, post mortem…
Ilie Drob a primit decoraţia de ,,Erou’’ din partea preşedintelui Ion Iliescu, acesta mai oferindu-i-o şi pe aceea a ,,Eliberării de sub jugul fascist’’. În 1996 preşedintele Emil Constantinescu l-a medaliat pe Ilie Drob cu ,,Medalia Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945’’. În numărul 97/2010 al ziarului Gândacul de Colorado apare articolul ,,Ilie Drob, erou naţional’’ în cadrul rubricii ,,Spiritualitate românească cu acad. Cristian Bodnărescu’’. După publicarea articolului preşedintele Emil Constantinescu mi-a mulţumit şi a afirmat că va citi ziarul Gândacul de Colorado.
Ilie Drob este un simbol al spiritualităţii româneşti, al eliberării naţionale şi al demnităţii umane. Odată cu moartea omului Ilie Drob este pe cale de dispariţie şi modelul Ilie Drob într-o ţară ale cărei tineri sunt plecaţi pentru a munci la negru, josnic şi inuman; ţară în care predomină subcultura şi înrobirea ideatică. Ilie Drob a fost, pe drept cuvânt, un bărbat cu big cohones într-o lume de eunuci!

Pe data de 12 octombrie începând cu orele 20 : 00 vă invit pe toţi să ascultaţi emisiunea Ilie Drob se ridică la Cer la Radio Zidul, www.radiozidul.ro sau http://89.46.62.220:9000/listen.pls

Cristian Bodnărescu

Grădina Botanică este unul din locurile mele preferate. Deosebindu-se de cea din Cluj, Grădina din Iaşi are farmecul specific prin suprafaţa-i uriaşă pe care cresc plante lăsate mai ,,în sălbăticie’’.

Pe lângă numeroasele-i seri, Grădina Botanică are parcuri, statui, dealuri şi păduri, un lac şi o biserică în curtrea căreia se găseşte un mic cimitir. Apa sălcie din fântâna cimitirului îmi potoleşte setea în toridele veri în care cutreier meleagurile acestea.

Existenţa Grădinii Botanice din Iaşi, prima şi cea mai mare din România, are o istorie zbuciumată, parcurgând o perioadă ce depăşeşte un secol şi jumătate…

Totul s-a întâmplat în vremea Ieşilor lui 1856, când medicul naturist Anastasie Fătu a cumpărat un teren pe care a amplasat Grădina Botanică, în apropiere de Râpa Galbenă. Grădina medicului Fătu a durat până la moartea sa din 1886, când urmaşii i-au vândut terenul şi au risipit materialul botanic adunat de Anastasie Fătu pe parcursul întregii vieţi.

Despre prima Grădină Botanică din România şi întemeietorul ei Anastasie Fătu, ne mai aminteşte astăzi denumirea a două străzi din vecinătatea fostei grădini: Strada Anastasie Fătu şi Strada Florilor, aflate în apropriere de Râpa Galbenă.

Stimulată de interesul manifestat faţă de iniţiativa naturistului Anastasie Fătu de a întemeia Grădina Botanică, ,,Societatea de Medici şi Naturalişti’’ din Iaşi, înfiinţează, în 1873, o a doua Grădină Botanică în jurul sediului acestei societăţi, actualmente ,,Muzeul de Istorie Naturală’’. În cea mai mare parte, plantele acestei Grădini au fost oferite de către Anastasie Fătu.

În 1921, Prof. Al. Popovici înfiinţează o nouă grădină botanică pe terenul din spatele noii clădiri a Universităţii pe care se construieşte un complex de sere pentru plantele tropicale. În 1964 Grădina Botanică a fost mutată în Dealul Copoului, unde se găseşte şi în zilele noastre.

academician Cristian Bodnărescu

      In această frumoasă zi de primăvară directorul general al bibliotecii municipale din Bălţi, doamna Zinaida Dolinţă îmlineşte frumoasă vărsta, cea de 50 de ani.

Zinaida Dolinţă slujeşte cartea

Atâtă cât valorează bibliotecarul, întocmai atâtă valorează şi biblioteca, spunea un savant francez. Anume după acest credo se conduce Zinaida Dolinţă, perfectându-şi permanent propriile calităţi profesionale. Zinaida Dolinţă a reuşit să transforme biblioteca municipală din Bălţi într-un centru metodic din zona de nord a republicii. Doamna este un slujitor al cărţii, cu adevărat consacrat acestei nobile profesiei.

     Zinaida este o fire binevoitoare, atentă, deschisă, plină de afecţiune şi înţelegere faţa de prieteni, colegi, o soţie şi mamă iubitoare, dar şi o fiică grijulie. Simplitatea, bunavoinţa, inteligenţa, viociunea,firea glumeaţă şi veselă au reuşit să se păstreze la dumneaei şi până în prezent. Este omul proiectelor duse până la capat, o prezenţă notorie în viaţa culturală a municiupiului Bălţi.

                                 Coşeriu şi Renaşterea Naţională

     O cunosc pe dinstinsa doamnă de mulţi ani şi-aş dori să evidenţiez încă o latură a caracterului Zinaidei Dolinţă, despre care se cunoaşte mai puţin. Vreau să vorbesc despre patriotismul dumneaei. Chiar în primii ani de renaştere naţională, a devenit un mare militatant şi propagandist a limbei noastre, cei românească. În cadrul bibiotecii a reuşit să deschidă o filială a Cărţii Române, la baza căreia a stat o donaţie de cărţi din partea unei biblioteci judeţene din Ialomiţa. Ei îi aparţine ideea de a renumi biblioteca cu numele remarcabilului savant lingvist Eugeniu Coşeriu. Acest savant, fiind originar din Bălţi, a predat limba romănă, lingvistica indo-europeană la peste 30 de universităţi ale lumii. Coşeriu a fost membru de onoare a diferitelor societăţi lingvistice, a mai multor academii şi instituţii academice din Europa, Asia şi America.

                        Un pas făcut către dărâmarea Zidului Comunist…

     Doamna făcea parte din Mişcarea Creştin-Democrată a Femeilor de la înfiinţarea acesteia şi apoi, după fuzionarea mişcării, ca membră a Partidului Social-Liberal, un partid cu orientare anticomunistă vizibilă. Eu, fiind pe atunci preşedintele secţiei municipale a acestui partid, des mă adresam către Zinaida, să ne permită să desfăşurăm şedinţele biroului sau diferite manifestări în cadrul partidului. Asumându-şi marele risc de a fi concediată, doamna permitea organizarea multor activităţi suspecte comuniştilor, oferindu-ne localuri. Şi asta era pe timpuri, când mulţi alţi aşa pretinşi patrioţi şi-au plecat capurile de teamă să nu fie, întâmplător bănuiţi că sunt unionişti sau anticomunişti. Chiar şi în zilele noastre, când la guvernarea s-au instalat democraţi, la Bălţi puterea locală aparţine comuniştilor, acest municipiu este o adevărată citadelă a lor.

      Dragă Zinaida, permite-mi să te felicit din toată inimă cu acest frumos jubileu, dorindu-ţi multă sănătate, prosperitate, fericire, bucurie ,împlinirea tuturor dorinţelor alături de cei dragi! La mulţi ani!

Liudmila Ialău

Mereu am fost impresionat de pământurile româneşti bucovinene. Acolo predomină o tradiţie românească şi un patriotism aparte. De asemenea, niciodată n-am putut înţelege de ce nu figurează şi geografic în teritoriul României, dacă sunt pământuri româneşti…

În continuare voi consemna viziunile unei doamne care trăieşte de aproape 70 ani pe pământ bucovinean. Un român adevărat, spiritual, cu bun simţ… un om frumos, într-un cuvânt.

Încă de pe vremea copilăriei îmi amintesc de Tanti Chiş. Tanti Ileana Chiş este un om glumeţ, de suflet şi cu-n piept proeminent (îi place să-şi strângă prietenii în braţe).

Născută în 1944 în satul Drâncani al judeţului Suceava, tanti Chiş este invitata acestui dialog. A mai rămas imaginea ţăranului autentic, sămănătorist? Viaţa din Bucovina, obiceiurile din satul Drâncani şi viaţa unui om, pe nume Ileana Chiş sunt doar câteva din subiectele ce vor fi dezbătute. Doamna Chiş este o anticomunistă şi contra PSD-istă convinsă!

,,M-am căsătorit la 17 ani şi am dat naştere la 4 copii. Din cauză că era grea viaţa am fost nevoită a-mi întemeia o familie prematur. Eram sătui de traiul la părinţi şi doream să plecăm, astfel ne-am stabilit la casa noastră. Eu povestesc acum uşor, însă ne-a fost foarte greu. La şcoalâ am îmblat numai 3 clase câ părinţii ne trimiteau cu vitele şi ovinele, aşa că noi am îmblat prea puţin la şcoală.

Asta a fost viaţa noastră… A fost foarti grea, însă am fost cu frică de Dumniezău şi ruşini. Întotdeauna am crezut în Dumnezeu şi uite că ne-a ajutat de am ajuns la căsili noastri şi a fot bini.

Am fost 7 copii. Doi au murit şi-am mai rămas cinci. Viaţa era foarte grea’’ îşi aminteşte Tanti Chiş.

Cristian Bodnărescu: Descrieţi-mi obiceiurile satului tradiţional românesc, în acest caz Drâncani.

Tanti Chiş: Di Crăciun şî Bobotiazâ îmbla Prieotu cu Iordanu’, el îmbla cu icoana şi noi purtând ciralesa. Noi mergeam pi la căsili oamenilor şî strigam: ,,Ciralesa!’’ Acolo ni dădea sî mâncăm gogoşi şî câti-un pahar di vin fiert. Cân vinea Anu Nou sî îmbla cu ursu şî capra.

Cristian Bodnărescu: Cum vedeţi viaţa satului tradiţional bucovinean în comparaţie cu viaţa prezentă?

Tanti Chiş: Viaţa înainte era foarti gria, trebuia muncă multă. Viaţa de acum este mai uşoarâ, însă tinerii nu vor să muncească. În acest sens îi sfătuiesc să muncească, să creadă în Dumnezeu şi să-şi respecte părinţii!

Omul trebuie să fie cinstit şi nu avar. Superficalitatea ucide sufletul.

Cristian Bodnărescu: Vă mulţumesc pentru ajutorul oferit.

Tanti Chiş: Eu îţi mulţumesc pentru ceea ce faci!

Vineri 23 aprilie între orele 21 şi 22 emisiunea Spiritualitate românească în cadrul O zi în 3600 secunde va dezbate tematica Bucovinei şi a Eroilor naţionali, din aceste considerente se va numi ,,Bucovina pământ românesc’’. Emisiunea face parte din grila postului de radio Zidul, care poate fi ascultat accesându-se: ziarulzidul.ro sau http://radio-zidul.zapto.org:9000/listen.pls

În cadrul emisiunii va fi difuzat şi interviul realizat cu eroul naţional Ilie Drob, prezentat la: http://ziarulzidul.ro/spiritualitate-romaneasca/ilie-drob-erou-national-rubrica-spiritualitate-romaneasca-acad-cristian-bodnarescu-coordonator.html

academician Cristian Bodnărescu

Anghel Saligny (1854 – 1925) a condus şi proiectat construcţia podului de peste Dunăre de la Cernavodă (1890 – 1895), pe atunci cel mai lung din Europa şi al treilea din lume.

Academicianul gălăţean Anghel Saligny a fost inovator al tehnicii construcţiilor, preşedinte şi vicepreşedinte al Academiei Române. S-a născut pe data de 19 aprilie, la doar câteva zile distanţă de academicianul Gheorghe Balş, născut la data de 24 aprilie!

Gheorghe Balş a fost inginer şi istoric de artă. El a colaborat cu Anghel Saligny la construirea Podului de la Cernavodă. A fost cercetător al istoriei arhitecturii româneşti, dar şi vicepreşedinte al Academiei Române, cum a fost şi Anghel Saligny (o rocadă asemănătoare cu destinele primului poet romantic român, Samson Bodnărescu şi Mihai Eminescu).

Despre Podul de la Cernavodă se va discuta în cadrul emisiunii de marţi 20 aprilie ,,O zi în 3600 de secunde- Zidurile ştiinţei’’ de la 21, coordonată de Cristian Bodnărescu.

academician Cristian Bodnărescu

Duiliu Zamfirescu (30 octombrie 1858, Rîmnicu Sărat – 25 februarie 1922, Agapia- Neamţ este autorul primului roman ciclu din literatura română, Ciclul Comăneştenilor şi al primului roman epistolar al literaturii noastre, Lydda .

Duiliu Zamfirescu şi romanul ciclu

Un roman ciclu este acela care are mai multe capitole, fiecare capitol din cuprinsul său putând fi considerat drept un roman independent de restul, dar şi toate aceste capitole sau romane constituie unul singur, un roman mai mare.

Ciclul Comăneştenilor reprezintă primul roman de acest gen din literatura românească, dar şi unul din primele romane ciclu din literatura universală, fiind asemuit cu romanul ciclu al lui Emile Zola, Les Rougon- Macquart.

Romanul Ciclul comăneştenilor conţine: ,,Viaţa la ţară”, ,,Tănase Scatiu”, ,,În Război”, ,,Îndreptări” şi se încheie cu ,,Ana, ceea ce nu se poate”.

În anul 1976 este ecranizat romanul Tănase Scatiu.

Viaţa personală

Fiu al arendaşului Lascăr Zamfirescu, Duiliu se naşte la Rîmnicu Sărat pe 30 octombrie 1858.

Se căsătoreşte cu Henriette Allievi, cu ea având doi copii: Henrietta şi Alexandru.

Cariera

Duiliu Zamfirescu a fost şi a rămas o personalitate uimitoare. Academician cu drepturi depline a fost vicepereşedinte al Academiei Române, Ministru de Externe (în guvernul Averescu), Scriitor şi afacerist.

Nici posturile de magistrat, avocat, redactor şi secretar general la Ministerul de Externe nu l-au ocolit.

Academicianul Duiliu Zamfirescu scrie versuri, teatru şi proză, fiind un scriitor sămănătorist, alături de Ioan Slavici ori Mihai Sadoveanu.

Actualitatea zamfiresciană

Actualitatea secolelor XIX şi XX prezentată de idilistul Duiliu Zamfirescu se poate regăsi şi-n zilele noastre. Astfel, el nu a fost uitat. În 1976 romanul Tănase Scatiu îi este ecranizat şi formaţia IRIS are o serie de melodii după poeziile lui Duiliu Zamfirescu.

Trupa IRIS este inspirată în versuri de scriitorii Mihai Eminescu şi Duiliu Zamfirescu.

În această seară de luni 19 aprilie 2010 între orele 21 – 22 la postul Radio Zidul va fi realizată emisiunea ,,Literatura la zid: Duiliu Zamfirescu, în cadrul emisiunii O zi în 3600 cu Vio şi Cristi”, realizată de Cristian Bodnărescu. Muzica va fi oferită desigur de formaţia IRIS iar postul se poate asculta accesând: ziarulzidul.ro ori http://radio-zidul.zapto.org:9000/listen.pls

academician Cristian Bodnărescu

(premieră pentru Ziarul Zidul)

Leilor din presa scrisă,

Le transmit o provocare,

Să lovească fără milă

Omul simplu, de pe stradă.

Că-i călit în supărare,

Deziluzii şi necazuri,

Şi mai poate duce încă

Umilinţe şi ocare.

Şi-ar dori şi el să spună,

Vorbe bine ticluite,

Să promită lapte, miere

Sufletelor chinuite.

Ar putea fi peste noapte,

Din nimic mare vedetă

Şi chiar s-ar obişnui

Să ţină la etichetă.

Greu ar fi însă la fapte…,

Că e simplu şi nu poate,

Să transforme tot ce-i clar

În probleme complicate.

Prin tradiţii el e sincer,

Şi vorba-i nu este ‘n vânt,

Şi a învăţat s-o facă

Când e spusă legământ.

2.

El măsoară viaţa, timpul,

În probleme rezolvate,

Şi a dezvoltat aşa

Întreaga societate.

Discuţii despre corupţi,

Minciuni spuse de-un ministru,

Par a fi cam deşuete

Fără trecere la public.

Şi cum presa cere sânge,

În dorinţi de exprimare,

Nu mai daţi în dom’ministru

Când poporul este mare.

Paradoxul e la modă,

În fapte şi în cuvânt,

Cel ce a minţit e sincer

Minte acela ce-a crezut.

De aceea vă invit,

C-o pedeapsă pe măsură,

Scrieţi doar despre cei mulţi

Ce-au crezut şi tac din gură.

Stelian B. Fărâmă

Paris

18.07.2007

27 martie este o zi istorică pentru Republica Moldova şi România, azi s-au celebrat  92 ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara Mamă. În mai multe localităţi din Republica Moldova s-a sărbătorit acest eveniment.

La Chişinău s-au petrecut mai multe  manifestări dedicate acestei mari sărbători- depuneri de flori la mormintele deputaţilor în Sfatul Ţării şi ale fruntaşilor mişcării de renaştere naţională la Cimitirul Ortodox Central, precum şi la monumentul lui Pantelimon Halippa; vernisarea expoziţiei ,,Unire-n cuget şi-n simţiri “; depuneri de flori la statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Diferite programe cultural-artistice si un simpozion ştiinţific având loc.
La acest eveniment din partea României a participat  şi Preşedinta Camerei Deputaţilor şi fosta  Miss România Roberta Anastase, care a ales să-şi petreacă ziua sa de naştere alături de fraţii din Republica Moldova şi preşeditele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, care este bine cunoscut prin viziunele sale pro-româneşti.

La fel ca şi la Chişinău, sărbătoarea a fost simţită şi în capitala nordică, municipiul Bălţi. Un paradox istoric… în 1918, oraşul Bălţi a fost prima localitate din Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) care s-a pronunţat favorabil unirii Basarabiei cu România, iar actualmente prezintă un bastion al comunismului şi antiromânismului.

Noua Dreaptă şi Mişcarea Naţional-Creştină din Basarabia au organizat un marş şi un miting la Bălţi. La manifestare a fost prezent şi liderul Noii Drepte din România, Tudor Ionescu. La eveniment au  mai participat peste 100 de tineri români din Basarabia, Muntenia, Ardeal şi Moldova.

Tinerii purtau pancarde si scandau diferite lozinci. Locul unde s-a petrecut evenimentul a fost împânzit de zeci de tricoloruri, manifestarea nederulându-se fără incidente din păcate. Nişte localnici pro-moldoveni s-au manifestat agresiv. S-au mai cântat şi multe piese patriotice. După 2 ore de şederea în Bălţi, participanţii au plecat la Orhei, unde s-a desfăşurat un miting similar, spre finele zilei ajungând la Chişinău.

Liudmila Ialău

Bălţi, Republica Moldova

Astăzi 26 martie 2010 lansăm oficial postul de radio Zidul. Principiul de zid a fost fondat în noiembrie 2009, când am fondat ziarul online Zidul.

Radioul fiind o febleţe mai veche de-a mea m-am gândit să realizez un concept original, să încarc un post de radio online lângă ziarul cu acelaşi nume. Fondatorii radioului Zidul sunt eu, Cristian Bodnărescu şi Hoblea Călin Selver.

Dacă apreciaţi cultura, spiritualitatea şi muzica rock înseamnă că acest post de radio este pentru voi. Emisiunile postului sunt: O zi în 3600 secunde (de luni până duminică între orele 21 – 22 : 30), Eroii rock-ului (joia de la 20 la 21) şi Deathzone (în fiecare sâmbătă între 20 şi 21).

Chiar dacă acum lansăm grila de emisie, postul Radio Zidul are radioascultători din 30 ţări, între care: România, Statele Unite ale Americii, Republica Moldova, Germania, Italia, Rusia, Spania, Franţa, Grecia, Canada, Danemarca, Suedia, Turcia, Slovenia, Polonia, China, Israel, Argentina, Marea Britanie, Belarus, Ucraina, Letonia, Austria.

Chiar dacă emisiunile sunt realizate în limba română nu sunt doar ascultători românofoni, intrând şi mulţi străini să-i numim astfel, pentru muzică.

Sunt Cristian Bodnărescu şi vă invit să îmi fiţi alături în anii ce vor urma, ascultând Radio Zidul prin accesarea site-ului ziarulzidul.ro sau click-ând http://radio-zidul.zapto.org:9000/listen.pls

Partenerii media ai postului Radio Zidul sunt: Naţionalist, Media Channel şi Ziarul Zidul.

academician Cristian Bodnărescu

Ilie Drob

Noi înaintam prin bombe şi gloanţe iar oamenii fugeau

Cristian Bodnărescu: Povestiţi întâmplările din al doilea război mondial.

Ilie Drob: Am plecat în evacuare de la casa mea din Capu Codrului- Suceava în Oltenia. Din Oltenia am luat calea Bucureştilor, în armată. Am făcut instrucţiunea şi armata în pădure, Pantelimon. Am făcut garda pentru mai multe interprinderi şi de acolo m-am întors înapoi, în cazarmă. Fiind situaţia conflictuală, de război, nu ştiam bine unde ne vom duce şi dacă vom mai prinde un răsărit de soare. Nu-mi pot imagina ce deznodământ a urmat… comunismul! Comuniştii aveau ciudă pe jandarmi şi am avut o viaţă foarte grea sub jugul lor, mai ales privitor la locul de muncă. Eu eram jandarm înaintaş când am plecat pe front. Mai bine era pe front decât în ţară aici, comuniştii urându-ne. În război am fost de gardă, ocupându-mă de prizonieri însă şi înaintaş pe front.

O mină a explodat în spatele meu

Mă aflam în Cehoslovacia. Împreună cu un camarad vegheam împotriva inamicilor, când doi s-au furişat în spatele nostru şi au aruncat cu o grenadă. Aproape nici n-am simţit, dar o schijă mi-a perforat plămânii. Am avut noroc de un subofiţer de-al nostru care a văzut inamicii şi i-a împuşcat pe amândoi cu o mitralieră, el mi-a salvat viaţa! Rănit fiind m-au adus în ţară, la spital, însă nu puteam sta prea mult ştiind că ţara are nevoie de mine. M-am refăcut repede şi m-am dus să ţin garda la intreprinderi. Am fost la un depozit de muniţii în Ilfov, apoi am păzit o navă de prizonieri. Când m-am întors am fost decorat!

Statul birocrat postcomunist nu îşi respectă eroii

Îmi amintesc aceste întâmplări ca şi cum se derulează în faţa ochilor acum pentru întâia oară! Nu pot crede cum aceşti copii ai ţării nu m-au respectat, riscâncu-mi viaţa pentru ei. Nu am avut toate drepturile, nu mi-au fost respectate. Au oferit altora banii mei şi pensia de veteran mulţi ani nu am primit-o. M-am adresat la o serie de instituţii însă am întâlnit prostia, batjocura şi birocraţia în picioare! Nimeni nu mişca un pai să mă ajute, toţi mă trimiteau de la unul la altul. În timp ce unii se îmbogăţeau, un erou al ţării era sărac şi nici nu primea puţinii bani meritaţi. Am sperat ca după ce ne-am eliberat de urâta alianţă cu ruşii, ceea ce a însemnat comunismul, când i-am părăsit pe nemţi, să fie mai bine, însă multe lucruri nu s-au schimbat nici acum.

Cristian Bodnarescu - Ilie Drob

Cristian Bodnărescu: Cum trăim acum faţă de trecut şi ce sfaturi oferiţi tinerei generaţii?

Ilie Drob: Acum trăim mai bine faţă de trecut, însă nu-mi place un lucru: lipseşte credinţa! Lumea s-a stricat din pricina televizorului, nu-mi mai place. Acolo sunt doar prostii care nici nu merită a fi văzute.

Într-adevăr, gânditorii chinezi afirmau că televizorul este unealta prostului, înăbuşind cărţile. Mă bucur personal pentru oferirea acestui material în zilele noastre într-o ţară manelizată, fără conştiinţă naţională. Trăiască România! Trăiască eroii naţionali!

academician Cristian Bodnărescu