Ca în fiecare dimineaţă îmi pregãteam cafeaua…. Între timp, dinţii mei fãceau scheme de karate cu miez de nucã.

Cafeaua fierbea prin ,,focul gândirii” şi începuse sã facã bule. Zeci şi zeci de bule apãreau şi dispãreau… Privindu-le hipnotizat, parcã era ceva organic. Interesant, de unde ştie cafeaua sã facã bule ?

Iar ,,dau cu nuca-n perete”, îmi zise-i. Dar chiar şi aşa, ea se sparge-n mii de bucãţele, niciodatã nu vei prezice pe ce traictorii sau linii se va crãpa. Poţi diviza la infinit, cã tot va rãmâne ceva de divizat …

În ultima perioadã, oamenii descoperã ,,infinitul” prin distrugere – poate sunt pesimişti. Totuşi, poate cã este mai optimist sã gãsesti ,,infinitul” în construcţie….

Cristian

Lale Bãdescu

Etichete:Cafeaua si nuca-n perete, Cristian Lale Badescu, Pagina de reflectare cu Lale Bădescu, ziarul zidul