Un copil trece pe lânga mine cu o bicicleta, dar la câteva zeci de metri de mine se opri. Copilul avea probleme, îi cãzuse lanţul. M-am apropiat de el, şi m-a rugat sã îl ajut…

Zic, ,,Da’ ce s-a intamplat ?

- Nu vã supãrati dar  mi-a cãzut lanţul…,“mi-a murit piciorul”; degeaba împingeam… spuse copilul.

I-am zis: ,,Bine, stai sã vedem ce putem face…. ”şi m-am apucat de treabã.

Ideea de “picior mort”…. hmmm….  şi am privit puţin altfel bicicleta.

Poate copilul a “surprins” ceva….

Când piciorul este drept si pedala este jos, el este în relaxare; este inactiv, lipsit de viaţă- este “mort”.

Dar, în acelaşi timp, celãlalt picior se aflã deasupra, şi împinge plin de “viaţă” scoţându-l din moarte- cãlcând pe “moarte”…

Lanţul, ar putea fi un “lanţ” de ADN….

,,Ca sã vezi” îmi zise-i…. “bicicleta” pe care mergem liniştiţi zi de zi …..

Cristian

Lale Bãdescu

Timpul relativ

Când sã intru în scara blocului…

O vecinã bãtrânicã avea ceva probleme cu adãugarea unei chei pe cerc…

Şi începu sã-mi explice….

“Uite astea-s cheile vechi care stau pe acest inel… poţi, te rog, sã îmi adaugi aceastã cheie? cã nu este fiica-mea acasã si nu are cine sã mã ajute ….”

,,Desigur” – i-am rãspuns… şi m-am uitat la “cercul” respectiv…

Care arãta ca un dublu inel- o spiralã compresatã….

Interesant era capãtul de început al spiralei – care nu se termina in acelaşi loc  cu sfãrşitul spiralei… ci puţin peste.

Mi-am zis – uite o trecere la 361 de grade …şi am râs.

Am pus cheia pe inel fãrã probleme şi le-am dat bãtrânei.

Care le-a pus bucuroasã pe deget….

A continuat, ,,Acest cerc îl am de la tatãl meu… este destul de vechi… şi plecã bucuroasã…”.

Era un simplu inel, dar şi o reprezentare a spiralei vieţii- transmisã din generaţie în generaţie- care merge mai departe la infinit.

Aceastã spiralã o purtãm in noi….

Cristian

Lale Bãdescu