Bunicul Ilie Drob

Ilie Drob ne povestea mereu cum a fost pe fronturile de luptă ale celui de-al doilea război mondial. Bunicul a fost un om foarte bun la suflet, el ne ajuta pe toţi. El ne iubea, primindu-ne cu drag în casa lui. Veneam mulţi nepoţi la el să ne povestească despre război.

Costel Oanea, nepot

Eroul Ilie Drob
Ilie Drob a luptat în cel de-al doilea război mondial. Fiind în Cehoslovacia a fost rănit, a rămas în spital iar mai apoi a revenit în ţară. Acum câteva săptămâni întâlnindu-mă cu dumnealui mi-a arătat un articol scris de apropiatul său nepot Cristian Bodnărescu în ziarul de mare tiraj Gândacul de Colorado. În articol se scrie despre faptul că Ilie Drob este un erou al ţării noastre, luptând şi apărând-o. Uitaţi că acest om pe care dumneavoastră îl cunoaşteţi într-o mai mică sau mai mare măsură este cu adevărat un luptător pentru libertatea şi demnitatea poporului român, însă el nu a fost respectat la adevărata lui valoare!
profesor preot Vasile Gherasim

Ilie Drob, un bărbat cu big cohones într-o lume de eunuci
Îmi este greu să scriu despre unchiul şi prietenul Ilie Drob acum, când acesta nu mai este printre noi… Astăzi, 29 septembrie, eroul naţional Ilie Drob s-a înălţat în lumea drepţilor.
Eram într-o senină zi de vară cu toţii în curtea unchiului, la Capu’ Codrului. Soarele dogorea puternic şi noi ne-am adăpostit la umbra merilor cu frunze dese, Ilie Drob arătându-ne cu mândrie agonisirea lui de o viaţă pe frumoasele pământuri româneşti. Am intrat apoi în casă pentru ca unchiul Ilie Drob să ne servească mâncare gustoasă de ţară şi, desigur, câte un pahar de tărie. Apoi aveam privilegiul de a asculta sacrifiicile de pe front ale unui patriot care a apărat aceste sfinte pământuri româneşti furate şi prigonite cu riscul pierderii propriei vieţi. Alţi eroi ai ţării au realizat apărarea integrităţii patriei cu preţul suprem…
Ilie Drob nu a fost doar un erou al ţării, ci şi un autentic ţăran sămănătorist. El lua atitudine împotriva oamenilor bârfitori şi proşti, împotriva necinstei şi a societăţii româneşti postcomuniste, atacând şi sistemul comunist. Am avut privilegiul de a realiza cu el o emisiune pentru Radio Zidul şi un articol de presă, el bucurându-se atunci când s-a putut citi în ziarul Gândacul de Colorado. De fapt atunci s-au bucurat mulţi oameni din Capu’ Codrului, eroul nostru arâtând ziarul tuturor celor întâlniţi pe uliţile satului, dar şi oaspeţilor ce-i treceau pragul. A fost un moment de glorie pentru familia sa şi patrioţii octogenari ce au apărat România în cel de-al doilea Război Mondial. Când am intrat în camera mortuară împreună cu echipa Radio Zidul, care a venit din mai multe colţuri ale ţării pentru a depune o coroană funerară, o mătuşă mi-a spus cu lacrimi în ochi că tare s-a bucurat şi mândrit cu acel articol, ,,Ilie Drob, erou naţional’’ şi mai dorea să realizăm încă unul. Din nefericire acest al doilea material apare acum, post mortem…
Ilie Drob a primit decoraţia de ,,Erou’’ din partea preşedintelui Ion Iliescu, acesta mai oferindu-i-o şi pe aceea a ,,Eliberării de sub jugul fascist’’. În 1996 preşedintele Emil Constantinescu l-a medaliat pe Ilie Drob cu ,,Medalia Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945’’. În numărul 97/2010 al ziarului Gândacul de Colorado apare articolul ,,Ilie Drob, erou naţional’’ în cadrul rubricii ,,Spiritualitate românească cu acad. Cristian Bodnărescu’’. După publicarea articolului preşedintele Emil Constantinescu mi-a mulţumit şi a afirmat că va citi ziarul Gândacul de Colorado.
Ilie Drob este un simbol al spiritualităţii româneşti, al eliberării naţionale şi al demnităţii umane. Odată cu moartea omului Ilie Drob este pe cale de dispariţie şi modelul Ilie Drob într-o ţară ale cărei tineri sunt plecaţi pentru a munci la negru, josnic şi inuman; ţară în care predomină subcultura şi înrobirea ideatică. Ilie Drob a fost, pe drept cuvânt, un bărbat cu big cohones într-o lume de eunuci!

Pe data de 12 octombrie începând cu orele 20 : 00 vă invit pe toţi să ascultaţi emisiunea Ilie Drob se ridică la Cer la Radio Zidul, www.radiozidul.ro sau http://89.46.62.220:9000/listen.pls

Cristian Bodnărescu

Dacă doriţi să vă răcoriţi copios într-o senină zi de primăvară ori… să vă încălziţi într-o friguroasă zi de iarnă, vă invit să ascultaţi unul din marii comici ai literaturii universale, Eugène Marin Labiche.

Prea puţin cunoscut în România, Eugène Marin Labiche scrie povestiri umoristice puse şi în joc teatral. Scrieri precum 29 de grade la umbră, Afacerea din strada Lourcine, Colegi de promoţie, Familia Perrichon, Micuţele păsărele, Praf în ochi ori Treizeci şi şapte de bănuţi, surprind umorul social, atacând categorii precum oameni materialişti, oameni proşti, beţivi, avari ori doamne tinere.

Fiind asemuit cu Molière, Eugène Marin Labiche este şi afacerist. Din această privinţă ar putea fi comparat cu Duiliu Zamfirescu, iar cu Luca Ion Caragiale din prisma situaţiilor umoriste, dacă ar fi să trasăm o antiteză cu literature românească.

Imaginea beţivului care îşi caută dimineaţa cu disperare cureaua care este pe el ori 2 cadouri în loc de unul oferite unui beţiv (o sticlă ar reprezenta un cadou iar două sticle, două cadouri) reliefează imaginea beţivului în societate.

Dramaturgul francez Eugène Marin Labiche s-a născut pe 5 mai 1815 şi-a decedat pe 23 ianuarie 1888 la 73 ani, fiind îngropat la Paris. Dacă ajungeţi la Paris îl puteţi vozita pe Labiche la cimitirul Montmartre.

Vă invit pe toţi să discutăm despre dramaturgul Eugène Marin Labiche şi să ascultăm câteva povestiri puse în joc de teatru luni 3 mai între orele 21 şi 23, la emisiunea O zi în 3600 de secunde cu Vio şi Cristi, Literatura la Zid. Emisiunea Literatura la Zid face parte din grila Radio Zidul, post online ce poate fi ascultat accesând ziarulzidul.ro sau http://radio-zidul.zapto.org:9000/listen.pls

academician Cristian Bodnărescu

Încă din antichitate şi evul mediu, astrologia ne ,,prezice” viitorul pe baza studierii poziţiei şi mişcării aştrilor, a constelaţiilor şi a fenomenelor cereşti.

Şi în prezent, horoscopul darnic ne informează generos că vom avea o zi frumoasă aproape în fiecare zi. ,,Ştim” ce trebuie să facem şi cum să acţionăm după aceste preziceri, dacă trebuie să cunoaştem persoane noi ori nu sau dacă putem părăsi domiciliul. Răspândit fie la radio ori tv, gazete sau ziare, horoscopul este lege prentru unii ori cutiozitate pentru cei mai mulţi.
Voi analiza astrologia, fenomen asociat de mulţi indivizi săraci cu duhul, precum adepţii MISA, cu imaginea lui Dumnezeu, din perspectivă spirituală, ştiinţifică şi filosofică.

Perspectiva creştină

Marea majoritate a celor ghidaţi de horoscop strigă tare că sunt credincioşi întru Dumnezeu. Dar… putem analiza acest fenomen şi biblic. Astfel, în Biblie, A Cincea Carte a lui Moise, ,,Deuteronomul” ne relevă clar porunca lui Dumnezeu legată de ,,astrologie”. Însăşi îndemnul zodiacal de supunere faţă de anumite semnificaţii intră în contradicţie directă cu poruncile Domnului. Iată învăţăturile ce ne sunt adresate din capitoul 4 al Deuteronomului, ,,Supunerea faţă de lege”:

,,16. Să nu greşiţi dar şi să nu vă faceţi chipuri cioplite, sau închipuiri ale vreunui idol, care să înfăţişeze bărbat sau femeie,

17. Sau închipuirea vreunui dobitoc de pe pământ, sau închipuirea vreunei păsări ce zboară sub cer,

18. Sau închipuirea vreunei jivine, ce se târăşte pe pământ, sau închipuirea vreunui peşte din apă, de sub pământ;”

,,19. Sau, privind la cer şi văzând soarele, luna stelele şi toată oştirea cerului, să nu  te laşi amăgit ca să te închini lor, nici să le slujeşti, pentru că Domnul Dumnezeul tău le-a lăsat pentru toate popoarele de sub cer.”

Perspectiva ştiinţifică

Putem analiza acest fenomen comercial de manipulare a maselor şi din prisma ştiinţei. Noi avem date legate de Univers prin informaţia ce o primim prin intermediul luminii, în mare parte. S-a descoperit că luminii îi ia milioane de ani pentru a ne aduce aceste informaţii. Multe din corpurile cereşti pe care noi le vedem nu mai sunt de mult timp acolo sus, în momentul în care noi le urmărim. Nu ştim ceea ce ne înconjură. Tocmai de aceea tind să cred faptul că, de ar fi o fărâmă de adevăr în această pseudoştiinţă, acest ,,horoscop” s-ar preta speciilor ce au existat cu milioane de ani înaintea noastră.

Perspectiva filosofică

În poezia ,,La Steaua”, scriitorul Mihai Eminescu îi dezamăgeşte pe cei care cred în sisteme zodiacale, aducându-le la cunoştinţă falsitatea demersului lor. Astfel, aceste corpuri cereşti care le indică destinul nu mai sunt de mult timp prezente pe cer faţă de momentul la care acest horoscop este calculat.

LA STEAUA

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

academician Cristian Bodnărescu

Am decis pentru ediţia din această săptămână publicarea poeziei lui Aleksandr Puşkin (1799 – 1837), Ancearul.
Ancearul este arborele otrăvitor răspândit în India de est şi arhipelagul Malaiez, în seva lui băştinaşii înmuiau vârfurile săgeţilor.

Aleksandr Sergheevici Puşkin în 1828, la vârsta de 29 ani, a scris poezia având titlul arborelui otrăvit. Stilul romantic al acestei poezii este învăluit de izul simbolismului, aici fiind vorba de simbolul ancearului. Poetul ne duce cu gândul la trecut şi perioada războaielor prinţilor indieni, conturând sacrificiul unui rob care-şi jertfeşte viaţa pentru prinţul său, aducându-i un ram de ancear. În cele ce urmează vă invit a parcurge poezia Ancearul a marelui poet romantic şi clasic, Aleksandr Puşkin:

Ancearul

Într-un pustiu uscat, zgârcit,

Înţelenit şi ars de soare ,

Ancearul stă ca un cumplit

Străjer, stingher în larga zare.

În ceasul rău l-a-nfiripat

Natura stepelor, haină,

Şi cu venin l-a adăpat

Din frunze pân’ la rădăcină.

Şi picuri de otravă curg

Din coajă, când dogoarea-i vie,

Şi se încheagă în amurg

Într-o răşină străvezie.

Nici păsări şi nici tigrul chiar

Să vină-n preajma-i nu încearcă,

Copacul morţii vântul doar

L-atinge şi de boli se-ncarcă.

Din zări un nor de s-a desprins

Şi i-a stropit coroana deasă;

Din ramuri, pe nisipu-ncins

Se scurge-o apă veninoasă.

Un om, chemând un om i-a spus

Spre-ancear să plece-n câmpuri arse,

Şi-acela şi porni supus,

Şi cu otrava-n zori se-ntoarse.

Aduse-un ram cu moarte foi,

Răşina cea ucigătoare,

Şi fruntea-i galbenă şiroi

Era de-o rece, grea sudoare;

Şi bietul rob abia a prins

La cort s-ajungă-n grabă mare,

Şi, mort, stăpânului ne’nvins

I se întinse la picioare.

Iar prinţu-şi unse cu venin

Săgeţile-ascuţite bine,

Şi moarte răspândi din plin

Cu ele-n ţările vecine.

Cristian Bodnărescu

Liudmila Ialau

Sursa: Fox News