Când sã intru în scara blocului…

O vecinã bãtrânicã avea ceva probleme cu adãugarea unei chei pe cerc…

Şi începu sã-mi explice….

“Uite astea-s cheile vechi care stau pe acest inel… poţi, te rog, sã îmi adaugi aceastã cheie? cã nu este fiica-mea acasã si nu are cine sã mã ajute ….”

,,Desigur” – i-am rãspuns… şi m-am uitat la “cercul” respectiv…

Care arãta ca un dublu inel- o spiralã compresatã….

Interesant era capãtul de început al spiralei – care nu se termina in acelaşi loc  cu sfãrşitul spiralei… ci puţin peste.

Mi-am zis – uite o trecere la 361 de grade …şi am râs.

Am pus cheia pe inel fãrã probleme şi le-am dat bãtrânei.

Care le-a pus bucuroasã pe deget….

A continuat, ,,Acest cerc îl am de la tatãl meu… este destul de vechi… şi plecã bucuroasã…”.

Era un simplu inel, dar şi o reprezentare a spiralei vieţii- transmisã din generaţie în generaţie- care merge mai departe la infinit.

Aceastã spiralã o purtãm in noi….

Cristian

Lale Bãdescu

Etichete:361 de grade, Cristian Lale Badescu, Pagina de reflectare cu Lale Bădescu, ziarul zidul