Schiţa de studiu asupra cărţii apocalips

Autor: Octavian Lupu

 

Îmi dau seama încă de la bun început că am ales un subiect deosebit de controversat atunci când am decis să-mi exprim mai multe cugetări pe marginea lecturii cărţii biblice a Apocalipsei. Mai întâi, doresc să nu te îngrijorezi când citeşti acest document profetic, fiindcă în traducere liberă „apocalips” înseamnă nimic altceva decât „descoperire”, fără a se induce în vreun fel o tentă „horror” aşa cum se întâmplă în cazul producţiilor cinematografice ce poartă acest gen de titlu.

 

Doresc doar să te apropii prin căldură şi sensibilitate de acest material fascinant ca subiect şi formă de expresie, pentru a putea într-un fel sau altul să înţelegi mesajul ce ne-a fost transmis în formula lui cea mai elementară. Astfel, scopul cărţii Apocalipsei nu este cel de a-ţi satisface în vreun fel curiozitatea asupra evenimentelor viitoare, ci mai degrabă de a te motiva să rămâi de partea binelui indiferent de situaţiile şi confruntările de care ai parte de-a lungul vieţii, având perspectiva glorioasă a venirii Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Prin urmare, cartea Apocalips, la fel ca Evangheliile, se constituie ca un manifest ce îţi este adresat pentru a-ţi pune toată încrederea în Dumnezeu şi de a fi consecvent în mărturisirea adevărului înaintea întregii lumi.

Pe de altă parte, cu siguranţă că există anumite evenimente istorice la care se face referinţă, perspectiva fiind însă una cosmică, plină de simboluri ce se cer descifrate, ele dezvăluind conflictul ireconciliabil dintre bine şi rău, precum şi lupta pentru supremaţie mondială de-a lungul veacurilor. Astfel, ai ocazia de a vizualiza ca într-o proiecţie computerizată forţele ce îşi dispută întâietatea, aflate în spatele „cortinei” evenimentelor aşa cum le învăţăm din cărţile de istorie sau le urmărim prin buletinele de actualităţi.

 

Să vorbim acum despre structura cărţii, care de la început relevă o dinamică deosebit de complexă a evoluţiei subiectului luptei dintre Hristos şi Satana, existând mai multe reveniri ce amplifică ceea ce deja a fost exprimat, dar cu toate acestea rămânându-se pe făgaşul derulării suitei de evenimente esenţiale ce conduc spre momentul venirii Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Este ca şi cum ai merge cu automobilul pe o anumită şosea şi ai avea ocazia să observi bornele kilometrice ce îţi indică drumul parcurs şi cât a mai rămas până la destinaţia finală.

 

 

Astfel, se începe cu apelul de întoarcere la adevăr adresat celor şapte biserici, după care urmează deschiderea cărţii cu şapte sigilii, care la rândul lor sunt urmate de sunetele celor şapte trâmbiţe. Mai departe, se revine din felurite unghiuri asupra temei centrale a luptei dintre bine şi rău prin reliefarea unirii dintre forţele răului sub forma triadei dragon – fiară – profet mincinos împotriva lui Hristos şi bisericii Sale. Iar la final se poate observa cum această coaliţie nelegiuită este nimicită prin cea de-a doua venire a lui Hristos şi de începerea judecăţii divine. Imaginea de încheiere este apoteotică prin descrierea simbolică a capitalei Împărăţiei lui Dumnezeu, mai precis a Noului Ierusalim, fiind lansată invitaţia de a rămâne de partea lui Hristos pentru a putea avea parte de această lume veşnică.

 

Prin urmare, este vorba despre o carte adresată doar unei „generaţii finale”? Despre un mesaj „hieratic”, ascuns până la „vremea sfârşitului” ca în cartea lui Daniel? Nu s-ar putea spune acest lucru, fiindcă preambulul cărţii este clar prin adresarea mesajului către orice om. De aceea, dincolo de înţelegerea progresivă pe care o vei dobândi prin studiu şi cercetare atentă, pot spune că Apocalipsa conţine un mesaj universal valabil, iar încleştarea cu triada mincinoasă anterior menţionată face parte din lupta zilnică a fiecărui om ce se încrede în Dumnezeu, indiferent de perioada istorică la care ai putea face referinţă.

 

De fapt, în cuprinsul cărţii Apocalipsei se poate vorbi de o proiectare asupra prezentului pe care îl trăieşti a evenimentelor finale ale marii lupte dintre bine şi rău. De aceea, prin lectura acestei cărţi devii imediat implicat în acest conflict, având îndemnul de a rămâne ferm în credinţa pe care trebuie să o ai în Isus Hristos, fapt materializat prin respectarea poruncilor Sale şi deopotrivă prin mărturisirea publică înaintea întregii lumi.

 

Mai departe, schiţa acestei cărţi urmează structura unei drame antice având un prolog, mai multe secvenţe de dialoguri demarcate prin imnuri de laudă, sau ode, iar în final un epilog cu enunţarea învăţăturii şi concluziei. Prologul este realizat de către apostolul Ioan, care are rolul de povestitor al acestei descoperiri extraordinare, relevând locul şi timpul când a primit acest mesaj:

 

Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos. În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe, care zicea: Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într-o carte, şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea.

 

 

Urmează „dialogul” dintre diferitele personaje, protagonistul fiind de regulă Domnul Hristos, iar alteori biserica Sa. Antagonistul este reprezentat de către Satana prin intermediul simbolului dragonului, precum şi prin diferite alte entităţi malefice dintre care se remarcă cea denumită prin termenul Fiară.

 

Conflictul este construit pe tema luptei dintre protagonist şi antagonist, cu biruinţa finală a cauzei binelui şi adevărului. Pe parcursul mai multor „acte”, poţi vedea cum acest conflict se amplifică dobândind noi valenţe, pentru ca în final să asişti la zguduirea întregii lumi şi a întregului univers.

 

 

Episoadele sunt următoarele:

 

1. Protagonistul adresându-se „armatei” sale, adică bisericii.

 

2. Protagonistul deschizând cartea cu şapte sigilii ale evenimentelor viitoare.

 

3. Protagonistul lovind pe antagonist prin intermediul forţelor anunţate să atace prin cele şapte trâmbiţe de război.

 

4. Antagonistul contraatacând împotriva armatei protagonistului, adică a bisericii.

 

5. Antagonistul realizând coaliţia triadei dragon – fiară – profet mincinos şi atacul asupra bisericii.

 

6. Protagonistul venind în ajutorul bisericii în mijlocul acestei lupte.

 

7. Imaginea biruinţei depline a protagonistului şi armatei sale; deopotrivă nimicirea antagonistului şi aliaţilor săi.

 

 

În mijlocul evenimentelor marcante ale derulării conflictului, precum şi în pauza dintre episoade, poţi să „asculţi” corul antic al celor sfinţi şi al îngerilor evidenţiind anumite concluzii şi subliniind anumite aspecte şi calităţi ale protagonistului sau aliaţilor săi. Avem astfel o coloană sonoră ce complementează detaliile vizuale ale profeţiei, oferind un prilej de reflecţie şi de repaus între mai multe scene sau seturi de acţiuni.

 

Epilogul cuprinde imaginea Noului Ierusalim şi invitaţia de a rămâne consecvent adevărului pentru a avea parte de binecuvântarea lumii viitoare. Aceasta este de fapt învăţătura centrală ce se desprinde în mod logic din tot ce a fost prezentat:

 

Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că dintâiul cer şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.

 

Nu îmi mai rămâne decât să redau invitaţia de la final, iar concluzia o vei putea exprima cu uşurinţă. Sunt sigur că acest subiect este mai interesant decât episoadele unui serial science-fiction, fiindcă de fapt este vorba chiar de realitatea în mijlocul căreia trăieşti, cu binele şi răul vieţii de zi cu zi.

 

Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino! Şi cine aude, să zică: Vino! Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!

 

Sursa: Confluente Romanesti- www.confluente.ro

Tags: Apocalipsa, Cristian Bodnarescu, Octavian Lupu, Religie, Schiţa de studiu asupra cărţii apocalips, Ziarul Zidul