Ingreunarea cadavrului după moarte

Despre acest subiect s-a vorbit foarte puţin. Din diferite considerente, specialiştii în genere se feresc în a dezbate problematică. Oamenii de ştiinţa risca să fie excluşi din comunităţi pentru fanatism, iar preoţii să aibă probleme din partea autorităţilor, pentru ca această problemă nu respecta întru totul legile bisericeşti şi nu se integrează într-o singură dogma.

Duminica 3 martie între orele 20 şi 22 vom discuta despre calea sufeltului după moarte şi ingreunarea trupului după moarte, abordând un caz real, la emisiunea Zidurile Spiritualităţii, la Radio Zidul- www.radiozidul.ro

Îi voi avea ca invitat special pe poetul romantic Cristian Bodnărescu, licenţiat în istoria religiilor. El ne va relata despre un caz la care a fost părtaş legat de ingreunarea trupului decedatului şi va realiza o incursiune religioasă legată de drumul sufletului.

Preotul muzician Don Elvis ne va onora cu prezenţa în cadrul emisiunii, el nuanţând viziunea lui asupra sufletului şi a problematicii ingreunării cadavrului, în calitate de preot şi artist.

Muzica emisiunii ne este oferită de preotul rock-er Don Elvis.

Sufletul

Sufletul reprezintă cea de a doua structură a entităţii umane, situată între corpul fizic şi cel spiritual. Se manifestă ca proiecţie individualizată a spiritului coordonat de conştienţă şi este transgresat în planul energetic pe un câmp vibratoriu cuprins între valoarea de 4 şi 60 hertzi (Hz) structurat perceptiv pe 4 paliere de frecvenţă Delta 4 Hz; Teta 4—7 Hz; Alfa 7— 14 Hz şi Beta 14— 60 Hz. Se manifestă prin reacţii emoţionale (IE) sub imperativul a trei forţe coordonatoare: senzaţie, sentiment, dorinţă şi se exprimă prin reacţii emoţional-volitive în comportament. Senzaţia se alimentează cu energie de tip PRANA, sentimentul cu energie de tipul FOHAT, iar dorinţa cu energie de tipul KUNDALINI. Emoţia, ca produs al celor trei tipuri de forţă generează o energie de tipul MANA şi este rezultatul raportului dintre senzaţie, sentiment şi dorinţă; se măsoară în Unităţi de Conştienţă (U.C.), raportate la o scală de la 1 la 100. (Parapsiholog Lucian Iordănescu)

Moartea

Moartea în Vechiul Testament şi în iudaism

În tradiţia biblică, Adam a adus moartea în această lume ca pedeapsă pentru neascultarea să (Facerea 2:17). Povestea este apropiată de mitul babilonian al lui Adam care a fost înşelat de zeul-sarlatan, Ea, aşa încât, în cele din urmă, a murit. Şi Adam a trebuit „să se întoarcă în pământ”. Dumnezeu a zis: „Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Facerea 3:19). „Suflarea de viaţă” pe care Dumnezeu a suflat-o în faţa lui Adam (Facerea 2:7) a fost suflată afară de Adam. Aşa că nu a mai rămas nimic din om după moarte, potrivit acestei poveşti, exact aşa cum zice Ghilgameş când deplânge moartea prietenului său, Enkidu.

Mai târziu, în Vechiul Testament se pare că ar fi o idee a supravieţuirii după moarte, căci exista o referinţă la ea ca la un „somn” (Iov 3:13). Pentru somn, o persoană trebuie să fie vie, ceea ce înseamnă că ea ar putea să se trezească, într-o dimineaţă, deoarece somnul nu este etern.

Moartea în creştinism şi în Noul Testament

În Noul Testament, apare o fi filozofie cu totul nouă. Iisus promite unora dintre ascultătorii Săi: „Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 9:1; Luca 9:27). Înseamnă asta ca sufletele lor vor supravieţui morţii ca să vadă împărăţia lui Dumnezeu? Mesajul Noului Testament este că Hristos a învins moartea: „Socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 6:9-11). „În Hristos toţi vor învia… [El] fiind începătura (a învierii) celor adormiţi” (I Corinteni 15:20-23). „El a nimicit moartea şi a adus la lumina viaţa şi nemurirea…” (II Timotei 1:10).

Părintelui Mitrofan (călugăr rus din secolul trecut) relatează următoarele: Biserica Ortodoxă învaţa că moartea este “despărţirea sufletului de trup”; odată această despărţire săvârşită, trupul este dat pământului şi putrezeşte. Aşadar, ultima menire a omului pe pământ este moartea, despre care Sfânta Scriptură mărturiseşte astfel: “Şi se va întoarce ţărână în pământ, de unde s-a luat, şi duhul se va întoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe el” (Eccl.12,7).

Dumnezeu a hărăzit sufletul să treacă prin trei stări diferite, care constituie viaţa sa veşnică: viaţa în pântecele mamei, viaţa pe pământ şi viaţă de dincolo de mormânt.
Sufletul, la ieşirea sa din trup, trece în împărăţia fiinţelor asemenea lui, adică în împărăţia spirituală a îngerilor. După faptele sale bune sau rele, sufletul se uneşte cu îngerii cei buni în răi sau cu îngerii căzuţi în iad. Acest adevăr ni se descoperă nouă de către Iisus Hristos, în parabola bogatului şi a lui Lazăr, ne învaţa că sufletele, după ce s-au despărţit de trup, intra în aceeaşi zi în răi sau în iad. “Adevăr zic ţie că astăzi vei fi cu Mine în rai.” (Lc. 23, 43), a zis Hristos talharului celui bun.
Noi ştim şi vedem ce devine trupul; cât despre suflet, noi nu-l putem vedea, dar ştim cu desăvârşire ce i se întâmpla prin mărturisirea Sfintei Biserici – stâlpul şi confirmarea adevărului – care nu a căzut niciodată din învăţătura sa şi nici nu poate cădea, pentru că este învăţată de Duhul Sfânt.

Gândirea religioasă (în general) spune că sufletul care părăseşte corpul la moartea fizică a acestuia nu este egal cu cel pe care îl primim la naştere.

Egiptenii spun că după moarte sufletul omului se desprinde de trup şi este atras de lumină solară. Are loc o contopire cu lumina, process absolut necesar pentru a învinge pericolele ce vor fi întâlnite în Împărăţia Morţilor. Identificarea cu Lumină este absolut necesară deoarece este singura cale de a învinge tenebrele. Toţi cei aflaţi în starea de moarte aparenta susţin că au văzut o lumină, o lumină puternică.

În islam, „Fiecare suflet va gusta moartea” (Coran 3:182).. În Coran, moartea este anunţată credincioşilor, precum şi necredincioşilor (39:31). Moartea a fost „scrisă”, adică, predestinata tuturor oamenilor (56:60). Allah a creat atât viaţa, cât şi moartea (67:2). Moartea îl va ajunge pe om oriunde (4:80), aşa că fuga este inutilă (33:16). Moartea vine ca o amorţeală, sakra (50:18), ca şi cum ai fi beat. Nu este permis să cauţi moartea, a zis Mahomed.

Sufletul reprezintă esenţa non-materiala a unei persoane vii. Mulţi fillosofi sau sisteme spirituale încearcă să explice ce este acesta. Unele sisteme de credinţă susţin că toate lucrurile au suflet, chiar şi râurile sau munţii. Această credinţă este numită animism.

Ceea ce se întâmplă cu sufletul în momentul în care trupul este dus pe ultimul drum, sau cât de rapidă este aceasta deprindere dintre corpul pământesc şi suflet reprezintă un subiect contrversat, care deţine nenumărate întrebări şi mult prea puţine răspunsuri.

Livia, realizatorul emisiunii Zidurile Spiritualităţii

Tags: Cristian Bodnarescu, Cultura, Don Elvis, life after death, Livia, moarte, Religie, suflet, Sufletul şi ingreunarea trupului după moarte, viata dupa moarte, Ziarul Zidul, zidurile spiritualitatii