Definiţie 1: O funcţie vagă este o aplicaţie

f : [0,1]ⁿ → [0,1], unde:

 

 

ce poate fi exprimată cu ajutorul unei expresii corect formate folosind simbolurile: f (parametrul funcţiei), f* (inversa funcţiei), V (sau), Λ (şi).

Următoarea propoziţie va conţine rezultate fundamentale pentru caracterizarea funcţiilor vagi:

Propoziţia 1:

a) Mulţimea funcţiilor vagi este o latice (posibilitatea structurii algebrice de a avea n valenţe) distributivă, mărginită relativ la operaţiile V (sau), iar Λ (şi), cum curent ne exprimăm în scris, când suntem nehotărâţi (şi/sau);

b) Dacă f (x,…,x) este o funcţie vagă, valorile sale în vârfurile n-cubului  [0,1] pot fi 0 sau 1; în centrul oricărui l-cub (1n) valorile pot fi 0, (0,5) sau 1;

c) Funcţia vagă f (x,…,x) este complet determinată de valorile sale în vârfurile n-cubului {0,1} şi în centrele tuturor subcuburilor acestuia (fiecare cub limitează o sferă în care π tinde spre unitate – conform Teoriei pulsaţiei universale).

În aşa fel, pentru n = 0 există cinci funcţii vagi de o singură variabilă, anume 0, u, ũ, uũ şi uVu.  În anumite situaţii stările unui sistem (de exemplu, organismul uman, de la organ, analizator/SNC, psihic, adică senzorial, până la extrasenzorial: fler, inspiraţie  etc.), nu sunt numai cele de funcţionare, ci unele intermediare, unde sunt utilizate în anumite nivele de performanţă. De exemplu, stările  iau următoarea descriere (senzorial):

 

- funcţia văz: văd şi constat, nu-mi vine să cred;

- funcţia auz şi echilibru: aud şi sunt contrariat, pentru că aşa ceva mă descumpăneşte;

- funcţia miros: miros, dar mă dezgustă sau din contră;

- funcţia gust: mănânc, dar nu-mi face plăcere ori da;

- funcţia tactilă: mângâi, ca să simt ceea ce nu pot obţine altfel.

 

Acestea vor fi notate (cuantificate) cu următoarele simboluri: văz – o; auz şi echilibru – a; miros – m; gust – l; tact – p.

 

 

f şi f*                  o          a          m         l           p

o                        →        o/o     o/a     o/m    o/l      o/p

a             →        a/o     pa/a   a/m    a/l      a/p

m           →        m/o    m/a    m/m   m/l     m/p

l             →        l/o      l/a      l/m     l/l       l/p

p                        →        p/o     p/a     p/m    p/l p/p

 

Observaţie: a/a=p/p=o/o=…=1.

 

Cunoaşterea extrasenzorială/senzorială (structură: 3D/5D) Dacă T este mulţimea stărilor unui sistem (organismul în totalitate) în cazul nostru simţurile umane care au fost menţionate mai sus, atunci proprietatea de funcţionare a acestora poate fi considerată o submulţime vagă a lui T cu o funcţie de apartenenţă f* :T→[0,1], ce poate fi gândită ca o aplicaţie a descrierii nivelului de funcţionare a sistemului (organismului). De exemplu, avem simţurile sistemului T = {o, a, m, l, p}. Putem face un număr de 25 de aranjamente cu aceste funcţii, deci se pot crea submulţimi vagi: f*= {(a/o),(o/m),…}.

Atenţie! Fiecare sistem poate avea mai multe substări în care componentele respective sunt nivele de funcţionare.

 

-va urma-

 

Buletinul Medicina Familiei (M.B.)

Themis Art Studios

Tags: Buletinul Medicina Familiei, Cristian Bodnarescu, functia vaga, knowledge, medicina, Ziarul Zidul