…omul va fi o fiinţă religioasă.
Cunoaştere
Să presupunem că umanitatea va ajunge la un moment dat să cunoscă, la nivel fundamentat, tot ceea ce există în Univers. Presupunerea de la care plecăm în acest experiment teoretic întâmpină limite serioase şi din cauză că este aproape imposibil de conceput un sistem global de cunoaştere la care să consimtă toţi oamenii, indiferent de contextul cultural şi ideologic de care aparţin.
Totuşi, să presupunem că, la un moment dat, în viitor, oamenii vor ajunge să aibă o singură înţelegere despre natura Universului şi a fiinţei umane. S-ar şti: opriginea Universului, evoluţia lui, cauzele apariţiei vieţii, a omului şi toate legile care stau la baza realităţii; la toate nivelele Universului. În acest context oamenii ar cunoaşte cu siguranţă dacă Dumnezeu există sau nu.
Dumnezeu nu există
Dacă s-ar şti că Dumnezeu nu există, umanitatea ar putea avea standarde morale înalte, relaţii interumane bazate pe respect, valori etice; ar putea exista dragoste, tolereanţă şi sprijin interuman; insă cu siguranţă oamenii nu ar fi religioşi, nu s-ar închia niciunui Zeu; pentru că ar şti că nu există asemenea fiinţe sau forţe.
Dumnezeu există
Daca am şti că există un Dumnezeu care a creat sau a permis evoluţia vieţii în Univers, atunci ar fi raţional pentru oameni să fie religioşi şi ar fi obligati să creadă în Dumnezeu chiar dacă ar avea libertatea absolută de a decide dacă să fie religioşi sau nu. Este la fel cum, normalitatea ne obligă pe toţi să credem că există Soarele pe cer. Putem spune astfel, că oamenii ar avea libertatea de a fi religoşi sau nereligioşi, însă nu ar avea libertatea de nu crede în Dumnezeu, afară de cazurile patologice în care, această obţiune ar ignora cunoaşterea pe care persoana respectivă ar avea-o despre Univers. Cum s-ar caracteriza religiozitatea unui om determinat să creadă în Dumnezeu? Ştim de asemenea că toate formele de manifestare ale religiozităţii umane au la bază un răspuns la simpla întrebare dacă Dumnezeu există sau nu. Esenţa acestei credinţe determină comportamentul religios.
Credinţa
Ţinând cont de faptul că manifestarile umane autentice implică asumarea unui risc dat de necunoaşterea tuturor implicaţiilor decizii respective, am putea deduce că, formele de religie izvorâte dintr-o credinţă determinată şi asumată raţional, nu ar putea fi decât lipsite de autenticitate. Astfel, într-un Univers în care oamenii ar şti cu siguranţă că Dumnezeu există, nu s-ar putea vorbi despre credinţă autentică, chiar dacă am fi cu toţii religioşi. Decizia de a crede sau nu, în contextul în care nu se ştie cu siguranţă dacă Dumnezeu există sa nu, este baza manifestării religioase. În funcţie de forma acestei credinţe, oamenii îşi administrează relaţia cu Dumnezeu. Unii oameni pretind că au certitudinea existenţei lui Dumnezeu; mulţi caută această certidudine în ştiinţă, logică sau prin experienţa personală; neştiind că această certitudine nu este cerută de niciun Dumnezeu, în nicio religie a lumii şi Zeii cerşetori de credinţă, închinare şi dragoste, sau Zeii care cer certidiune din partea fiintelor umane au murit.
Cristi Alexandrescu
06.11.2010
Tags: Cristi Alexandrescu, Cristian Bodnarescu, Cultura, Dumnezeu, Religie, Ziarul Zidul
Poate gandim pe baza unei gandiri omenesti limitate momentan, dar asta nu inseamna ca nu poate exista ceva ce nu poate fii explicat.
Asa cum credem, de exemplu, in puterea de vindecare a unor medicamente miraculoase si riscam testandu le sau credem faptul ca exista forme de viata pe alte planete pe care nu le am vazut personal, de ce nu am crede ca exista Dumnezeu, care le a creat pe toate si care este cauza tuturor lucrurilor, motorul care misca lumea dupa legi bine definite? Orice analfabet neaga existenta lui Dumnezeu. Ideea de Dumnezeu este universala si are caracter istoric, indiferent de perceptia fiecarui popor in parte; aceasta nu s ar fi perpetuat in timp, atatea mii de ani , de la o generatie la alta, daca nu ar fi avut sambure de adevar, o baza reala.
Religia reprezinta legatura noastra cu Dumnezeu, care ne a creat si ni s a descoperit si care a sadit in noi predispozitia de a-L cauta si de a fi in legatura cu El.
Prezenta lui Dumnezeu este foarte discreta in viata noastra, si ne respecta libertatea de alegere (liberul arbitru).
Interesante puncte de vedere in acest articol. Felicitari autorului pentru profunzimea ideilor.