I. 3. Principalele (pro)vitamine şi (info)energetica naturii umane 

Tratamentul homeopatic implică şi un regim igienico-dietetic ce să asigure din surse ecologice un aport vitaminic suficient pentru organismul uman aflat în deficit şi/sau exces (info)energetic. În acest context trebuiesc cunoscute principalele vitamine şi rolul lor în metabolismul uman. Vom menţiona în context vitaminele ale căror importanţă este deosebită pentru perioada cât se administrează remediile homeopatice indicate în tratamentul etilismului cronic.

Vitaminele sunt metaboliţi esenţiali (coenzime) de origine exogenă, iar însuşirea se datorează faptului că atât pentru speciile animale, vegetalele ori microorganisme, aceste substanţe sunt indispensabile (Schopzer, Lwoff – 1934) în desfăşurarea  întregului ansamblu de reacţii fundamentale ale materiei vii aflate într-un echilibru (info)energetic relativ tocmai datorită caracterului său discontinuu, când numeroase organisme animale nu prezintă capacitatea de a sintetiza vitamine (principii active esenţiale care încep ori termină o reacţie biologică şi/sau o întreţin în desfăşurare) ce variază mult de la o specie la alta.

De exemplu, acidul ascorbic (vitamina C) este sintetizat de cele mai multe specii animale, neavând rol de vitamină decât pentru om, hamster, maimuţe şi cobai. De aceea termenul de vitamină trebuie întotdeauna raportat la specia ori rasa în cauză, cum există şi o serie de posibilităţi intermediare. Se ştie astăzi că acidul şi amida acidului nicotinic (vitamina PP) pot fi sintetizate din triptofan, iar pelagra (maladie de carenţă) se manifestă mai frecvent în regiunile sărace, unde cerealele cultivate – porumbul -  conţin puţin acid nicotinic şi consumul de proteine animale furnizoare de triptofan este foarte scăzut. În cazul vitaminelor cu structură complexă, de exemplu vitamina B₁ – formată din unirea nucleului pirimidinic cu nucleul tiazolic – se constată posibilitatea de sinteză prin intermediul microorganismelor aparţinând unuia şi/sau altuia din nucleele ce ne permit să considerăm fragmentul nesintetizat drept o (pro)vitamină. Alt exemplu îl constituie β-carotenul foarte răspândit în vegetale, dar în organismul animal este convertibil în vitamină A cu un randament variabil [Oeriu, 1974].

Un alt aspect general al problemei vitaminelor priveşte modul de acţiune, iar numeroşi alţi factori vitaminici hidrosolubili (grupul B) sunt recunoscuţi în acest fel drept cofactori enzimatici cu rol decisiv în metabolismul intermediar (fermenţii galbeni, coenzima I şi II, coenzima A etc). În celelalte cazuri mecanismele sunt puţin elucidate, dar surprinzător activitatea biologică este mai bine precizată (vitamina K – în coagulare, vitamina A -  în menţinerea integrităţii epiteliale etc.).

Clasificare

Din punctul de vedere al structurii lor chimice, vitaminele sunt substanţe organice foarte variate, clasificate în două grupe mari funcţie de solubilitatea  în grăsimi şi solvenţi lipofili ori în apă: vitamine liposolubile şi vitamine hidrosolubile.

 Schematic, o clasificare vitaminelor se poate prezenta astfel:

Vitamine liposolubile:

Grupa A

Vitamina A: factor antixeroftalmic sau factor de creştere

Vitamina D: factor antirahitic

Vitamina E: factor de reproducere

Vitamina K: factor antihemoragic

Vitamine hidrosolubile:

Grupa B

Vitamina B₁: factor antinevritic

Vitamina B₂: (riboflavină) factor antiataxic

Vitamina PP: factor pelagropreventiv

Vitamina B₆: factor antitremens

Acid paraaminobenzoic: factor general de întreţinere

Acid folic: factor antiabortiv

Vitamina B₁₂ (ciancobalamină): factor antianemic

Acid pantotenic: factor proimunitar

Biotină: factor antiparetic

Grupa C

Vitamina C: (acid ascorbic) factor antiscorbutic

Vitamina P: factor de permeabilitate capilară

medic MB

-Va urma-

Tags: Buletinul Medicina Familiei, Cristian Bodnarescu, etilism, MB, Vitamine, ziarulzidul.ro, Ziarul Zidul