Alienarea

Adam se plimba prin grădinile Edenului chinuit de întrebarea ce poate avea Eva sub frunză. Şi dintr-odată iluminat de o idee năstruşnică, s-a aşezat la pândă la o cotitură a cărării, cu un par gros în mâini. Şi când a trecut Eva, a dat… cu sete, drept în creştet. A privit femeia căzută pe cărare, a mers şi a ridicat frunza. A făcut ochii mari şi cuprins de o profundă şi inexprimabilă mirare, s-a frecat nedumerit pe cap şi a constat: ”Hmm Unde dai şi unde crapă!”

 

De foarte multe ori se întâmpla ca rezultatele acţiunilor noastre să nu fie nici pe departe aşa cum ni le-am imaginat, cum am intenţionat sau am visat. Uneori  poate fi ceva cu adevărat pozitiv.  Rar acest fenomen;  dar totuşi se poate, precum cei care au săpat o fântână sau o groapă pentru latrină şi au dat de un zăcământ de petrol sau o comoară îngropată. În majoritatea cazurilor nici nu poate fi vorba de aşa ceva.

Alienarea poate fi  individuală sau a unor grupuri mici de oameni, iar de suferinţă au parte doar cei implicaţi direct şi cei foarte apropiaţi, sau poate fi colectivă; caz în care pot să se bucure de consecinţe marile colectivităţi, clasele sociale, naţiunile şi chiar continente întregi.

Găsim toate aceste forme aproape în toate aspectele vieţii noastre şi în ştirile din mass media. Uneori pot fi amuzante dacă nu eşti direct implicat, precum elevii care au reuşit la bacalaureat şi au căzut la contestaţie, cei care au votat cu entuziasm şi acum îşi smulg părul, cei care s-au căsătorit cu ochii strălucind de fericire şi s-au vindecat ulterior.

Cu adevărat problematică este insă alienarea colectivă, care crează suferinţe pe spaţii mari; pentru o sumedenie de oameni şi pentru timp îndelungat. Că au fost altceva intenţiile Bisericii Catolice de a răspândi  şi a veghea minunata religie a iubirii, creştinismul, în cele 4 puncte cardinale. Iar consecinţele……  inchiziţia, misionarismul, cruciadele şi conqistadorii, care au dus suferinţa şi moartea  în toată lumea cunoscută. O altă idee îndrăzneaţă şi generoasă a fost comunismul, care promitea să aducă fericire tuturor. Iar statisticile vorbesc de 40- 60 milioane de victime. (Aşa că, dacă cineva are o idee nobilă şi promiţătoare, să facă bine să se abţină).  Îmi vine să cred în adevărul proverbului  “Nici un bine nu va rămâne nepedepsit!”

Se pare că acelaşi fenomen este pe cale să se producă în percepţia publică cu Uniunea Europeană şi cu moneda Euro.

Insă dacă avem luciditatea şi sinceritatea necesară, trebuie să admitem că toate lucrurile există şi se desfăşoară cu voia sau permisiunea lui Dumnezeu. Imposibil de spus de ce, pentru că El nu lucrează cu sistemele de gândire umane, şi viziunea Sa este de o amploare pe care, cu toată modestia, nici eu şi cred că nici unul din contemporanii mei nu au cum să o perceapă.  Însă prin consecinţele cele mai profunde ale sale, alienarea ne poate revela o parte, chiar minusculă, a Marii Măiestrii a lui Dumnezeu. Şi mai ales, ne rezolvă definitiv marea  contradicţie existentă  în gândirea umană, antinomia dintre liber arbitru şi predestinare. Şi nici nu se poate mai simplu, noi facem ce vrem şi iese cum vrea El!

 Eu personal nu-mi pierd speranţa că îl voi convinge într-o zi, chiar pentru 5 minute, să facem schimb de roluri!

Emil

Tags: , , , , , , , , , , , ,

2 Raspunsuri to “Alienarea”

  1. camelia says:

    Buna ,oare o sa-ti placa sa fii in “rolul”..Lui si pt cateva secunde??

    • emil says:

      Cu siguranta ca dupa ce a facut femeia, si Preasfantul e mult mai reticient in luarea deciziilor, asa ca …putin probabil sa facem schimb de roluri!

Lasa un raspuns.