Autor: Mirela Aldea

Spre azi

Mi-s ochii plini de ceață,

lumina-și înfige unghiile-n mine și trage

ca de o cârpă ce spală podeaua.

Vopselele se scurg,

conturul le scapă în mințile tunse de gânduri.

De-atunci nu mai știu

m-am trezit într-o viață

cad, mă ridic, alerg, mai visez

dar de mâine e soare și cred că se-ntâmplă.

Exist fără teamă

am drept la o umbră

nu-s ochi, dar prezentă în haina ce-o port.

Când plouă-s cu mine

m-așez într-un colț și cos același minut de liniște.

Mă găsesc mult mai vie în sunete moarte

despărțirile se aleg în tocul ușii

când cineva decide că ai stat destul pe aici

și te ia să încerci altă lume

sau poate să-ți dea altă viață.

Nu știu, dar accept

de ieri dansez același ritm și sunt mai aproape de mine.

De ieri nu-s doar eu

sunt un cumul de stări

dar mi-e bine.

Libertate

Orașul a căzut în alb

uneori vreau să plâng

să ascund timpul într-o cutie

și să cânt

prin mine să curgă ploi

iar pietonii să treacă pe roșu

de la o stare la alta

la capătul meu se termină ceața

de acolo începe secundarul să fugă

ca un gând amețit.

Mi-am zis să fiu eu

să ies din mine

ca dintr-un costum de vină

și să râd

să-mpart emoția de a trăi liber.

Mirela Aldea

Tags: Cristian Bodnarescu, Libertate, Libertatea prezentului, Mirela Aldea, poezie, Spre azi, ziarulzidul.ro, Ziarul Zidul, Zidurile literare