Personalitatea umană

Nimic nu poate fi mai fascinant decât să te cunoşti pe tine însuţi, dar şi pe cei asemenea ţie. Cunoaşterea umană este un procedeu complex.  Ea nu se rezumă doar la analiza comportamentelor exterioare ci la aspecte mult mai profunde şi care nu pot fi analizate cu uşurinţă. Deşi de cele mai multe ori pretindem faptul că ne cunoaştem sau că îi cunoaştem îndeajuns pe cei de lângă noi, nu facem decât să emitem idei eronate. Câţi dintre noi ne cunoaştem cu adevărat? Sau câţi dintre noi cunoaştem ceea ce se află în interiorul psihicului nostru dincolo de conştiinţă? Urmând o tehnică a paşilor mărunţi ( la fel ca în tehnicile de manipulare), vom încerca prin intermediul acestui articol să pătrundem în universul enigmatic al cunoaşterii individului. Ne vom îndrepta atenţia pentru început asupra personalităţii umane.

 

Masca

După cum se ştie, termenul de personalitate îşi are originea în latinescul persona care înseamnă „mască”. Este vorba despre masca pe care o purtau actorii în teatrul antic şi care permitea spectatorului să înţeleagă şi să prevadă comportamentul celui de pe scenă.

Masca avea şi calitatea de a amplifica sunetul; etimologic, persona derivă de la personare. Prin intermediul acestei măşti se reprezenta astfel o „imagine” simbolică, a unui erou fictiv.

Definită drept „un element stabil al conduitei” (Dicţionarul de Psihologie 1995), personalitatea umană nu este formată la naştere, dar se poate spune că începe la naştere. Ea se formează pe parcursul vieţii individului iar în formarea ei intervin factori biologici (ereditatea), factori psihologici, dar şi sociali. Aşadar, omul este considerat o fiinţă bio-psiho-socială.

 

Firea lui Teofrast

Pornind de la întrebarea retorică a  filosofului grec, Teofrast, şi anume: „Cum se face că noi, grecii, deşi trăim sub acelaşi cer, nu avem parte de aceeaşi fire?”, se întăreşte ideea potrivit căreia ficărui individ îi este atribuită o personalitate unică şi originală care se exprimă sub diverse forme în mod propriu, concret şi irepetabil.

Plecând de la ideea unicităţii persoanei, dar şi de la analiza asemănărilor dintre personalităţile indivizilor ce alcătuiesc un grup social şi cultural, s-au constituit modele sau teorii menite să explice structura personalităţii umane:

 

Raymond Cattell

 

Modelul Psihanalitic

Unul dintre cele mai cunoscute modele este cel elaborat de însuşi întemeietorul psihanalizei, Sigmund Freud. Acest model al personalităţii denumit Model Psihanalitic este alcătuit din trei instanţe şi anume: Sine, Eu şi Supraeu.

 

Şinele (Id) –  aparţine inconştientului şi este prezent încă de la naştere. Este partea cea mai profundă dar şi primitivă a personalităţii. Sinele operează pe baza principiului plăcerii. Aici se află sediul instinctelor, a dorinţelor nesatisfăcute sau refulate. Se disting două categorii de instincte: instinctul vieţii (Eros), care include: autoapărarea, foamea, dorinţa sexuală, dar şi instinctul morţii (Thanatos), responsabil de impulsurile agresive şi distructive.

 

Eul (Ego) –  cea de-a doua instanţă a personalităţii, se dezvoltă curând după naştere pe măsură ce copilul caută să se adapteze la cerinţele mediului. Se bazează pe principul realităţii; fiind un intermediar între Sine şi realitatea externă. Această intermediere este necesară deoarece, de cele mai multe ori, exigenţele Sinelui nu pot fi satifăcute.

 

Supraeul (Superego) – este văzut ca un reprezentant interior al valorilor morale, religioase, sociale, precum şi al interdicţiilor dictate de morală. Supraeul se dezvoltă începând din copilăria timpurie, un rol esenţial avându-l părinţii. Ei sunt cei care îi învaţă pe copii ce este bine şi ce este rău. Astfel, obligaţiile şi interdicţiile impuse de aceştia vor fi interiorizate de către copil şi drept urmare îi vor ghida propriul comportament.

 

Sigmund Freud

 

Modelul Trăsăturilor

Gordon Allport, psiholog american, descrie personalitatea umană prin intermediul unei structuri organizate ierarhic de trăsături. În plan comportamental, o trăsătură este indicată de predispoziţia persoanei de a răspunde în aceeaşi manieră la o varietate de stimului. Astfel, o persoană veselă, comunicativă la locul de muncă se va manifesta la fel şi în relaţiile familiale, dar şi în cadrul grupului de prieteni. Potrivit lui Gordon Allport, la fiecare individ se pot identifica două-trei trăsături cardinale care domină şi controlează celelalte trăsături; urmează apoi un grup de trăsături principale sau centrale în număr de zece până la cinsprezece, trăsături ce pot fi identificate cu uşurinţă la o persoană, fiindu-i caracteristice. În cele din urmă, există sute de trăsături secundare care, datorită faptului că sunt slab exprimate, sunt greu de identificat. Allport consideră că în viaţa reală sunt puţine persoane care au o trăsătură dominatoare, capabilă să caracterizeze întreaga personalitate. Cei mai mulţi dintre oameni au, de regulă, mai multe trăsături dominante care se temperează reciproc.

 

Modelul Factorial

Potrivit acestui model, personalitatea umană poate fi descrisă prin intermediul unui număr de factori comuni ce au putut fi identificaţi în urma unei analize statistice denumită analiză factorială. Raymond B. Cattell, psiholog american de origine engleză, a identificat un număr de 16 trăsături de bază sau factori ce pot fi utilizaţi pentru a furniza un profil al personalităţii fiecărui individ.

Pornind de la aceşti factori, Cattell a elaborat un chestionar de evaluare a personalităţii care să-i înglobeze, chestionar denumit 16PF (Personality Factor).

Acest instrument de evaluare a fost aplicat de-a lungulul timpului aproximativ tuturor categoriilor profesionale în diverse contexte (angajare, testări periodice, obţinere atestate, etc.).

 

Un alt chestionar menit să evalueze personalitatea individului, de această dată cu o aplicabilitate mai largă, este Big-Five. Acesta poate fi aplicat nu numai adulţilor integraţi în diverse grupuri profesionale, ci şi copiilor. Comparativ cu precedentul instrument de evaluare, acesta se reduce doar la un număr de 5 factori bipolari meniţi să descrie personalitatea umană. Aceşti factori sunt următorii: extraversiune, agreabilitate, conştiinciozitate, stabilitate emoţională, cultură (intelect).

psiholog Delia Palade

Tags: , , , , , , , , , ,

4 Raspunsuri to “Personalitatea umană”

  1. ioana says:

    superb

  2. Maria says:

    Cea mai buna ascunzatoare pe care a creat.o creierul uman este personalitatea.

  3. Liliana says:

    Principala sarcina din viata unui om este sa se nasca, sa devina ceea ce ii permite potentialul. Cel mai important produs al efortului sau este propria personalitate. ERIC FROMM

  4. Deea says:

    Se spune că adevarata personalitate a unui individ este redată de felul în care tratează o persoană care nu-i poate oferi nimic in schimb. Dacă e să ne gândim la acest adevar, cine suntem noi de fapt?

Lasa un raspuns.