Cântec

Geme prin fluier un Cântec nezis,

Câteodată mi-e teamă întreg să îl scriu,

IANCU AVRAM, cel mereu interzis

Din Ultimul Dor, e atâta de viu!

Cu fruntea pe lespedea somnului său

La Ţebea mă rog, ca un ultim haiduc,

PATRIA mea, cu părere de rău

Şi din numele tău aş vrea să mă duc…

Mă doare de-o vreme răstignirea pe hartă,

Ştiu că nu am nicăierea să plec,

CASA mea care-mi eşti, tu îmi iartă

Lacrima Ochiului în care petrec…

Furtuna de vine nu-i cine s’o-nfrunte,

Nici pumnul de piatră izbit în Carpaţi,

Acum când îţi scriu sunt singur pe Munte

Şi vântul suspină prin brazii uscaţi…

Geme prin fluier un Cântec fierbinte,

Eu niciodată nu am să te mint -

Vindecă-mi gândul cel spus mai-nainte,

Alţii sunt răii, îi ştiu şi îi simt…

În loc de Post Scriptum

Autonomie

O pasăre azi-noapte mi s-a lovit de geam,

Îl închisese vântul, ori gândul, cine ştie…

Mi se zburleşte părul pe care nu-l mai am

Când îţi aud suspinul-vreau Autonomie!!!

Nu înţeleg cuvântul în care mă supui

Să îl traduc într-una din limba ta ciudată,

Nici Aerul acesta şi nici văzduhul lui

Autonomi sub soare nu sunt, n-au fost vreodată!

Tu crezi în Dumnezeul ce spui că e al tău,

Tu crezi în Dumnezeul ce spui că te-nţelege,

Vrei Autonomie deplină la vălău?

Să-ţi dea Preamilostivul postum această  Lege!

Cât e deasupra noastră aici acelaşi Cer

Noi suntem pământenii cu steaua lui pe frunte -

O pasăre azi-noapte mi s-a lovit de ger

Şi port acum pe umeri aripile ei frânte…

Nicolae Nicoară- Horia

Ţebea, România

16 martie 2011

Tags: Avram Iancu, Cristian Bodnarescu, Cultura, Expresia lui Geo & Co, Nicolae Nicoara Horia, Spiritualitate romaneasca, Ziarul Zidul, Zidurile literare