Ani de-a rândul, Baudelaire a fost considerat un dezechilibrat, iar lucrările sale au fost judecate, preţuite sau dispreţuite. S-au iscat multe prejudecaţi izvorate din viaţa lui exterioară, aşa că mulţi istorici literari s-au grăbit s-o întrebuinţeze ca principal element de explicare a operei.

Viaţa lui Charles Baudelaire a fost într-adevăr destul de tulbure şi zdruncinată. Au contribuit la asta tot felul de factori, unii exteriori firii poetului, alţii făcând parte din firea lui.

Baudelaire s-a născut la Paris la 9 aprilie 1821 dintr-o mamă foarte tânară si un tată cu patruzeci de ani mai în vârstă decât ea. La câţiva ani de la naştera sa tatăl moare iar copilăria şi adolescenţa poetului au fost adânc influenţate de acest eveniment şi de consecinţele lui. Mama sa se recăsatoreşte iar tatăl vitreg îi inspira lui Baudelaire o ură adâncă şi statornică.

După terminarea studiilor, poetul se îmbarca pe o corabie şi pleaca spre India. Această călătorie a folosit enorm vocaţiei poetului. Amintirea priveliştilor tropicale umple multe dintre poemele din Les Fleurs du Mal. Călătoria nu avea să dureze prea mult. Se pare că nici nu a ajuns în India ci s-a oprit pe o insulă pe coasta orientală a Africii.

Reîntors în Franţa, după ce a intrat în posesia averii lăsată de tatăl său, începe o viaţă plăcută şi uşoară, inutilă şi stearpă, dar foarte rodnică pentru talentul său. Tot în acest timp o cunoaşte pe Jeanne Duval, o mulatră, actriţă obscură la un teatru din mahalaua pariziană, femeie de care avea să-l lege o mare pasiune, chinuită şi statornică pe toată viaţa.

 

 

In anul 1857 publică volumul Les Fleurs du Mal. Puţin timp după apariţie cartea este confiscată, iar autorul dat în judecată şi acuzat de jignire gravă adusă moralei publice. Poetul este obligat să scoată din noua ediţie şase poezii care mai târziu, dupa căderea lui Napoleon al III-lea, îşi reiau locul în volum. Criticii au hotărât condamnarea lui Baudelaire una din cele mai ruşinoase fapte din istoria literară a lumii.

Charles Baudelaire a scris puţin , Les Fleurs du Mal aparută în 1857 şi adugită cu noi poeme în 1861, 1866 şi 1868 formând împreună cu  o sută cinci zeci şi opt de poezii pe care le cuprinde, intrega operă. Volumul are un adânc echilibru de fond şi formă, precum şi o construcţie solidă. Autorul a fost obsedat de sine însuşi, incapabil să vada altceva decât propriul suflet, viaţa sa interioară din care nu a putut ieşi.

In 1855 Charles Baudelaire era poetul, criticul, traducătorul şi publicistul cel mai zgomotos al epocii. A fost traducătorul lui Edgar Poe şi publicistul politic, când revoluţionar , când conservator. Prin opiniile sale scandaloase, prin îmbrăcămintea fantezistă precum şi prin conduita socială, devenise un personaj care speria lumea comună dar care făcea tot posibilul să-şi acopere valoarea de mare critic şi mare poet.

Spre deosebire de Stendhal, un alt mare scriitor care era obsedat de propriul sine, Baudelaire nu s-a analizat atât de mult, ci mai ales a încercat să se destăinuie. Tonul său de spovedanie discretă intr-o formă strălucitoare este de fapt originalitatea, ceea ce-l deosebeşte nu numai de romanticii vremii ci şi de mai toţi poeţii.

In critica literară precum şi in critica de artă, poetul, prin vederile  sale a dat studii remarcabile, de o mare pătrundere.

La Revue fantaisiste îi tipăreşte în 1861 un număr de poeme în proză, ceea ce poate însemna că ideea părăsirii versului tradiţional îl solicita neântrerupt. Poemele în proză apar sub titlul Le Promeneur Solitaire.

 

Baudelaire este un romantic care şi-a construit o lume posibilă plastic şi architectonic. Este un artist care a încercat să pună ordine în univers. Aşa cum spunea George Călinescu : pe lânga Baudelaire liricul, exista un Baudelaire viitorist, vizionar al unei lumini cu peisajul, arhitectura şi umanitatea ei, un arteficier cu ochiu geometric care protestează împotriva amorfităţii secolului său.

Aspiraţia sa spre ideal, visul la o lume mai frumoasă, dispreţul faţă de tot ce e meschin în om, groaza de mediocritate, toate acestea au ieşit din ce in ce mai mult la iveală in poezia lui, alcătuind esenţa adevărată.

 

Adina Gabriela Mustaţă

Tags: Adina Gabriela Mustata, Charles Baudelaire, Cristian Bodnarescu, Ziarul Zidul, Zidurile literare