Echipa naţională de fotbal a României a cunoscut cele mai importante rezultate în competiţiile sportive între anii 1990-2000, unde s-au organizat atât Campionate Mondiale, cât şi Campionate Europene.

Performanţele deosebite ale echipei naţionale, realizate de-a lungul celor zece ani, au dat naştere la aşa numitul „deceniu de aur”, după cum şi generaţia care a contribuit la aceste succese a fost numită tot „de aur”.

Echipa naţională a României s-a format la sfârşitul anului 1980 cu ajutorul celor două cluburi importante la acea vreme: Steaua Bucureşti şi Dinamo Bucureşti. Aceste două mari cluburi recrutaseră tot ce aveau mai bun cluburile din provincie, dar îşi puseseră amprenta şi asupra jucătorilor, care le-au obişnuit cu performanţa prin participarea echipelor în fazele superioare ale Cupelor Europene.

Generaţia de aur s-a putut forma şi datorită faptului că jucătorilor români nu li s-a permis până în anul 1990 să semneze contracte cu echipe din străinătate.

Geneza generaţiei de excepţie

Marea cumpănă a acestui lot deosebit de valoros a fost dubla manşă împotriva Danemarcei, disputată în toamna anului 1989 care a contat pentru calificarea la Campionatul Mondial din anul 1990. Tricolorii au pierdut prima manşă la Copenhaga cu scorul de 3-0 cu reprezentativa Danemarcei, dar pentru a se califica ai noştri aveau nevoie de victorie la Bucureşti, indiferent de scor, pentru a termina pe primul loc în grupă. În retur, românii au fost conduşi încă din minutul 6 de către danezi, dar până la urmă au reuşit să întoarcă scorul, învingând până la urmă cu scorul de 3-1.

Acest succes important împotriva Danemarcei a însemnat calificarea la Campionatul Mondial organizat de către Italia, după 20 de ani de absenţă.

Performanţele echipei naţionale în această perioadă au fost următoarele:

• Campionatul Mondial (Italia 1990) – după evenimentele importante petrecute în ţara noastră în decembrie 1989, s-au schimbat multe lucruri şi aspecte, inclusiv fotbalul. Echipa naţională a resimţit acest şoc din faptul că acum jucătorii români aveau principalul scop semnarea unui contract important cu o altă ţară. Până la începerea acestei competiţii internaţionale, doi jucători de bază ai naţionalei semnaseră deja două contracte cu două echipe mari din Europa. Este vorba despre Gheorghe Hagi care semnase cu Real Madrid (Spania), respectiv Iosif Rotariu cu Galatasaray Instanbul (Turcia). Pentru ceilalţi jucători, fiecare partidă internaţională era un prilej de afirmare în ochii impresarilor care erau interesaţi de jucătorii noştri ce se aflau în cele două centre de cantonament din Italia, şi anume Bisceglie, respectiv Telese Terme. Echipa noastră făcea parte în grupă alături de reprezentativele U.R.S.S., Camerun, Argentina. Rezultatele din această grupă au fost favorabile echipei noastre care s-a calificat în faza superioară a competiţiei, obţinând o victorie (împotriva U.R.S.S., scor 2-0), un egal (cu Argentina, scor 0-0) şi o înfrângere (în faţa Camerunului, scor 1-2). Echipa României se califică in sferturile de finală ale competiţiei, dar este învinsă din nefericire de naţionala Irlandei, în urma loviturilor de la 11 metri cu scorul de 5-4. În timpul regulamentar de joc, dar şi a celor două reprize de prelungiri, scorul fusese 0-0. Rămâne totuşi, performanţa clasării între primele 16 echipe ale lumii.
• Campionatul European (Suedia 1992) – echipa României ratează din păcate calificarea. Acest eşec poate fi pus şi pe seama faptului că majoritatea jucătorilor echipei naţionalei s-au transferat în străinătate, dar şi a selecţionerului de la acea vreme, Emeric Ienei care a semnat şi el un contract cu o echipă din Grecia. În această perioadă, la cârma naţionalei de fotbal a României s-au perindat mai mulţi antrenori, cum ar fi: Gheorghe Constantin, Mircea Rădulescu, Cornel Dinu şi în final Anghel Iordănescu care reuşeşte să califice achipa naţională la turneul final din SUA.

• Campionatul Mondial (SUA 1994) – Reprezentativa României avea o grupă foarte grea alături de Columbia, Elveţia şi ţara gazdă SUA. Istoria acestui eveniment fotbalistic important al echipei noastre începe cu victoria frumoasă asupra Columbiei cu scorul de 3-1. După această victorie frumoasă ce a fost sărbătorită în Piaţa Universităţii de mii de suporteri ai naţionalei, a urmat un eşec usturător administrat de către Elveţia cu scorul de 4-1. Am reuşit să redresăm situaţia în meciul cu ţara gazdă, când Dan Petrescu a marcat cel mai important gol al carierei sale, aducând astfel victoria echipei noastre cu scorul de 1-0. În optimi aveam să întâlnim una dintre cele mai titrate şi mai bune echipe de la acea vreme: Argentina. Cu un joc bun, organizat şi cu mare atenţie în apărare, am reuşit până la urmă să producem una dintre surprizele acestui campionat, învingând cu scorul de 3-2, prin golurile marcate de Ilie Dumitrescu (2) şi căpitanul echipei, Gheorghe Hagi. Simbolul şi căpitanul Argentinei de la acea vreme, Diego Armando Maradona nu a jucat în această partidă fiind suspendat de FIFA deoarece a fost descoperit pozitiv la un control anti-doping făcut după o partidă din grupe. După acest succes răsunător, echipa României obţine cea mai bună clasare din istoria acestei competiţii. Se califică în sferturile de finală, dar din păcate, la loviturile de la 11 metri pierdem calificarea în semi-finale în dauna reprezentativei Suediei cu scorul de 7-6. În timpul regulamentar de joc scorul a fost 2-2.

• Campionatul European (Anglia 1996) – echipa României nu obţine niciun punct din păcate în grupa din care făcea parte, alături de reprezentative ca Franţa, Bulgaria şi Spania. Ai noştri au avut trei eşecuri pe linie şi anume: România-Franţa, scor 0-1;

România-Bulgaria, scor 0-1; România-Spania, scor 1-2.

• Campionatul Mondial (Franţa 1998) – Obişnuiţi cu aceste calificări la turnee finale, românii au fost prezenţi şi aici. Prin performanţele obţinute în decursul acestor ani, au dobândit calitatea de capi de serie. Primele două meciuri pe tărâm francez, au însemnat şi primele două succese împotriva Columbiei, scor 1-0, respectiv împotriva Angliei, scor 2-1. Cu aceste 6 puncte, obiectivul stabilit de FRF, acela de a se califica mai departe a fost îndeplinit. Cea de-a treia partidă, cu Tunisia, devenise un lucru facil. Tricolorii însă n-au lăsat banalitatea să se instaleze şi au apărut pe Stade de France din Paris cu părul vopsit blond, iar selecţionerul Anghel Iordănescu tuns zero. Cu o nouă imagine a lotului României ce a fost îndelung mediatizată pe tot globul, tricolorii nu au reuşit decât un rezultat de egalitate, scor 1-1, dar în acelaşi timp practicând un joc modest. Cu 7 puncte obţinute în cele trei meciuri disputate în faza grupelor, echipa României se califică în optimile competiţiei, unde pierde partida disputată împotriva Croaţiei cu scorul de 1-0. La acea vreme se zvonea faptul că jucătorii naţionalei ar fi cerut, în vestiar, înaintea fluierului de start al partidei, majorarea primelor, dar negăsind înţelegere din partea oficialilor federali, o parte din jucători au evoluat foarte slab împotriva croaţilor.
• Campionatul European (Belgia-Olanda 2000) – După acea întrecere internaţională de acum doi ani, la cârma echipei naţionale a României a ajuns Victor Piţurcă, deoarece fostului antrenor Anghel Iordănescu i-a expirat contractul si nu a dorit o nouă colaborare, pleacă în Grecia unde semnează o înţelegere cu o echipă greacă. În preliminariile acestui campionat, echipa noastră obţine victorie după victorie şi reuşeste să se califice la încă un turneu final important. Din nefericire, scandalul iscat între selecţionerul Victor Piţurcă şi cei doi jucători importanţi de la acea vreme, Gheorghe Hagi şi Gheorghe Popescu, s-a terminat prin demiterea selecţionerului de către Comitetul Executiv al F.R.F. În locul său a fost numit Emeric Ienei, care trebuia să conducă lotul spre acest campionat european. La această competiţie, tricolorii au reuşit să treacă de faza grupelor, după un egal cu Germania, scor 1-1, o înfrângere în dauna Portugaliei, scor 0-1 şi o victorie contra Angliei, scor 3-2. Adversarul din sferturile de finală, echa Italiei, s-a dovedit din păcate mult prea tare pentru tricolori. Aceştia au pierdut cu scorul de 0-2, iar căpitanul echipei noastre, Gheorghe Hagi a fost eliminat de pe teren în ultimul său joc la echipa naţională, cel cu numărul 125.

• Campionatul Mondial (Coreea de Sud-Japonia) – După acest eveniment sportiv, au loc retragerile de la echipa naţională a jucătorilor reprezentativi: Gheorghe Hagi şi Gheorghe Popescu. Noului selecţioner Ladislau Boloni îi revenea misiunea de a reconstrui această echipă. Din păcate, după două înfrângeri suferite de ai noştri cu Italia, selecţionerul îşi dă demisia şi semnează cu echipa portugheză Sporting Lisabona. Numele noului selecţioner ia cu surprindere pe toata lumea: fostul număr 10 şi căpitan al naţionalei-GHEORGHE HAGI!, care s-a retras din activitatea de jucător cu doar trei luni înainte de a fi antrenor. Debutul lui în noua meserie a fost unul promiţător, obţinând o victorie importantă cu scorul de 2-0 în deplasare, la Budapesta, cu naţionala Ungariei. Din păcate a urmat coşmarul numit Slovenia, deşi la începutul tragerii la sorţi a barajului acest adversar părea unul facil. Prima manşă s-a disputat în Slovenia, la Ljubljana, încheiată cu scorul de 2-1 pentru sloveni, în pofida faptului ca am practicat un joc bun, cu multe ocazii de poartă, dar din păcate fructificând  o singură dată ocazia de a marca. La patru zile, returul de la Bucureşti, disputat pe stadionul Ghencea, disputat pe un teren mocirlos, dar cu un public numeros şi frenetic, obţinem din păcate doar un rezultat de egalitate, scor 1-1. Astfel, după această dublă manşă, România rămânea acasă după o perioadă de trei participări consecutive la turneele finale mondiale.

Acest eşec a fost picătura care a umplut un pahar plin de frustrări şi nereuşite. Din păcate fotbalul românesc suferă o coborâre tot mai abruptă şi neîncetată. Era foarte greu să se întâmple altfel, atâta timp cât competiţia internă se confrunta cu jocuri slabe. Cluburile noastre de fotbal, fiind nevoite să vândă jucătorii cei mai buni, îşi consumau energiile în disputele de orgolii pe plan intern, iar în cupele europene făceau figuraţie, fiind chiar eliminate de echipe cotate mult mai slab ca fotbalul de la noi, cum ar fi cluburi din Letonia, Islanda sau Macedonia.

Din nefericire şi în prezent fotbalul pe plan intern şi internaţional este într-o criză acută de rezultate şi calificări importante. Sperăm ca în viitorul apropiat să redevenim măcar numărul 5 mondial, într-o competitie organizată de F.I.F.A şi U.E.F.A, ocupat de reprezentativa României la Campionatul Mondial din S.U.A. 1994 !!!

Profesor Bogdan Barbu

Tags: Bogdan Barbu, Cristian Bodnarescu, Cultura, cupa mondiala, football, fotbal, generatia de aur, istoria fotbalului, sport, zece ani de performanta, Ziarul Zidul