Chinezul Timisoara

 

Fotbalul este “sportul sporturilor”, fiind acela care îmbină forţa, inteligenţa, curajul, îndrăzneala şi eleganţa mişcărilor, atrăgând în jurul său copii de la cea mai fragedă vârstă, care încearcă să-şi imite idolii din arenă, rămânând extaziaţi şi fericiţi că au reuşit să descopere frumuseţile jocului de fotbal.

 

Originile fotbalului

Acesta îşi are originile în “dribbling games”, ce se desfăşurau în secolul al-XVII-lea între studenţii universităţilor britanice Eton, Cambridge şi Westminster, şi care constau în pasarea mingii într-un spaţiu delimitat de două bări. Faptul că se juca între echipe de unsprezece jucători pare a le da dreptate celor care-i considerau pe aceşti studenţi primii fotbalişti adevăraţi.

În realitate se ştie că meciuri cu mingea se disputaseră deja în Evul Mediu pe câmpiile franceze; ţăranii se adunau pe un teren cu dimensiuni reduse pentru a se confrunta într-un joc ce consta în lovirea unei mingi cu piciorul.

Acest joc sportiv constituie unul din fenomenete epocii noastre, şi se poate afirma că vorbind de secolul al-XXI-lea, de societatea de astăzi, istoria va consemna acest sport, iubit de milioane de copii, tineri şi adulţi. Prima dovadă istorică care atestă jocul cu mingea se află în cronicile engleze din anul 1175. În Franta, în secolul al- XIV-lea se practica ceva asemănator şi anume jocul “La soule”, iar în Italia, mai exact la Florenza, în secolul al-XVI-lea, “Il giuoco del calcio” (jocul cu piciorul), unde dimensiunile terenului şi numărul jucătorilor erau reglementate.

Născut cu mai mult de o sută de ani în urmă, fotbalul a devenit foarte rapid sportul cel mai popular din lume. Succesul lui enorm se explică mai ales prin faptul că poate fi jucat oriunde şi de oricine.

Naşterea oficială a jocului de fotbal a avut loc prin înfiinţarea, în anul 1863 la Londra, a Asociaţiei Engleze de Fotbal. Cele unsprezece cluburi care au aderat au fost reprezentatele unui sport “sărac”, care avea să se răspândească foarte rapid în toate ţările. Primul club de fotbal înfiinţat, cel din Sheffield, apăruse câţiva ani mai devreme, în anul 1855.

În ţara noastră jocul de fotbal a început să se practice din anul 1903, iar în anul 1905 s-a constituit primul club de fotbal şi anume “Olimpia Bucureşti”. În anul 1909 ia fiinţă a doua echipă din Bucuresti cu denumirea de “F.C. Colentina”.

Primul meci internaţional se desfăşoară în anul 1911, românii având ca adversari echipa Galatasaray din Constantinopol. Un an mai târziu, în 1912, se înfiinţează Federaţia Societăţilor Sportive din România (F.S.S.R.), care avea o comisie centrală de fotbal.

 

Ripensia Timişoara

 

Dupa anul 1910 iau fiinţă alte cluburi ca: “Tricolorul Bucureşti”, “Venus Bucureşti”, “Chinezul Timişoara”, “Juventus Bucureşti”, s.a. Pentru prima dată se organizează în ţara noastră, în anul 1934, o competiţie eliminatorie, sub denumirea de Cupa României. După 23 August 1944, în cadrul măsurilor de democratizare a sportului, s-a reorganizat şi fotbalul. Se înfiinţează Organizatia Sportului Popular (O.S.P.), prima organizaţie democratică de coordonare a activităţii sportive, care a marcat şi etapa de restructurare a activităţii fotbalistice, bazată pe echipe de intreprinderi, de departamente, etc.

Astăzi activitatea fotbalistică este organizată şi se desfăşoară sub îndrumarea şi coordonarea Federaţiei Române de Fotbal, care asigură pregătirea jucătorilor pe baza unei concepţii unitare, după un sistem adaptat specificului jucătorilor români, începând de la formatiile de “pitici”, continuând cu echipele de juniori şi tineret, terminând cu echipele de seniori divizionare din cele patru ligi: I, II, III şi IV.

În anul 1850, fotbalul deja seamăna foarte mult cu sportul prezent. Meciurile durau saizeci de minute, porţile erau înalte de doi metri şi arbitrii asigurau buna desfăşurare a jocului. Exista regula ofsaidului; nici atacantul din secolul al-XIX-lea nu putea şuta în minge dacă între el şi poartă nu se aflau doi adversari. În acea epocă nu existau portari; toţi jucătorii aveau voie să apere poarta. Fiecare universitate avea regulile ei.

 

Fotbal şi Rugby

Şcoala de Rugby a fost în fruntea celor care susţineau fotbalul ancestral, ce se juca atât cu picioarele, cât şi cu mâinile. La Cambridge era apărat un fotbal mai puţin violent. Inevitabila ruptură între cele două sporturi a dus, în anul 1871, la crearea unui joc nou, rugbyul, şi la naşterea fotbalului modern. Regulile engleze s-au răspândit în toată lumea în anul 1904, prin înfiinţarea, la Paris, a Federaţiei Internaţionale de Fotbal-Asociaţie (FIFA), care şi astăzi dictează regulile care conduc fotbalul la nivel mondial.

 

Reguli

Un sport pentru toţi. Scopul jocului de fotbal este de a introduce mingea în poarta adversă. Mingea poate fi atinsă cu orice parte a corpului, cu excepţia braţelor; acest drept revenindu-l doar portarul. Fundaşii, mijlocaşii si atacanţii (posturile in jocul de fotbal) conlucrează pentru rezultatul final. Terenul de joc (cu lungimea maximă de 120 m şi lăţimea maximă de 80 m), împărţit în două jumătăţi egale de linia de mijloc, este delimitat la extremităţi de liniile de fund (pe lăţime) şi de tuşe (pe lungime). În faţa fiecărei porţi este trasată o “suprafaţă de pedeapsă” în interiorul căreia orice fault comis asupra oricărui jucător advers se sancţionează prin penalty, o lovitură liberă executată de la 11 m de poartă. Suprafaţa de pedeapsă (careul) este un dreptunghi delimitat de două linii perpendicular pe linia de fund (aflate la 16,5 m de fiecare bară a porţii şi care se prelungesc pe aceeaşi distanţă în interiorul terenului), unite între ele de o a treia linie paralelă cu linia de fund. Portarul poate atinge mingea cu mâinile doar în acest careu. Cele două porţi sunt situate în mijlocul liniilor de fund ale terenului de joc. Fiecare echipă dispută jocul de fotbal având unsprezece jucători; ele dispun de câte şapte rezerve, care stau în timpul desfăşurării meciului pe bancă, alături de: antrenor, staff-ul tehnic şi medical.

 

 

Teren de fotbal

Un meci de fotbal durează nouăzeci de minute şi este alcătuit din două reprize a câte patruzeci şi cinci de minute. În meciurile eliminatorii, în caz de egalitate după timpul de joc regulamentar, se joacă două reprize de prelungiri a câte cinsprezece minute. Dacă egalitatea se menţine, se trece la penalty-uri. Câştigă echipa care marchează cele mai multe goluri din cele cinci lovituri.

La fiecare patru ani, Campionatul Mondial adună cele mai bune echipe naţionale. Brazialia, Italia şi Germania l-au câştigat de câte trei ori.

Campionatul European se desfăşoară tot din patru în patru ani între echipe naţionale.

Uefa Champions Legue are loc anual între cluburile clasate pe primele locuri din campionatele naţionale.

Europa Legue se desfăşoară tot anual între câştigătoarele cupelor naţionale şi alte cluburi de vârf.

Ceea ce a apărut ca un joc al plăcerii de mişcare s-a transformat în zilele noastre într-un sport care acaparează mii de simpatizanţi, de la cele mai fragede vârste până la cei mai vârstnici.

 

profesor Mădălin-Bogdan Barbu

 

Venus Bucureşti

Tags: Bogdan Barbu, Cristian Bodnarescu, Cultura, football, fotbal, fotbalul agonie extaz, istoria fotbalului, sport, Ziarul Zidul