Alt orizont

Gândurile mele au Parkinson
prin mine trec umbre ce zbiară
şi dor
în palme ai aceeaşi cutie în care se zbate teama de Eu
plămânii nu te mai ţin să m-ajungi
şi e trist să ştiu că exişti în acest film
te-aş scoate din minţi
dar te simt tot mai cald
poate eşti sânge deja
şi mă mistui
grădinile-s deschise
iar eu gândesc prea mult
poate pierd esenţa
mă îngrijesc de ce-mi mişcă sensul
simt doar că mă calci cu ghete murdare
şi râzi
mă trezesc prea des încă fixată într-un punct
apoi să mă scutur de tine ca de un vis străin
ca să pot respira
ne place trecutul
dar eu văd înaltul în alt orizont.

Cuvinte

Uneori mă întreb ce se ascunde-n cuvinte
şi de unde vin
mă tulbură fiecare-nceput de discuţie
până la primul expir
apoi parcă m-ai prinde de degete
şi mi-ai spune să mă opresc că-i mai bine
atunci te las să mă porţi
te simt ca pe-o ploaie în ritmuri allegro
pe umerii goi
mă desprind de concepţii
ca un sunet eliberat din robia unui cântec
şi condus spre neştiut
mă retrag într-un suflet naiv
inima nu mai bate la fel
o las să-mi dicteze următorul minut, următoarea trăire
e linişte
un cuvânt se dezleagă
se stinge treptat în ecou.

Mesaj

M-am oprit pe marginea zilei să-mi trag sufletul
soarele arde cu putere
iar casele par că dospesc
rafale de vânt se lovesc de mine
sunt imună
parcă mi-e dor să iubesc şi nu-mi dau voie să-ncep
se poartă toamnă în inimi şi gânduri
picioare interne mă calcă pe suflet
să fie mai mic şi să iasă
făpturi ruginii foşnesc agitate nişte coli de hârtie

cei ca noi îşi rup unghiile pe un colţ de tablă
îşi adună nervii despletiţi
şi-apoi zbiară căutând ajutor

n-ai cum să vezi mai departe
e ca şi când ochii-şi deschid înăuntrul
şi cauţi să aprinzi becul pentru că nu înţelegi noaptea
vrei să ieşi din tine, dar venele te strâng
te uiţi cu teamă-n jur
te retragi din luptă şi fugi
a doua zi te întorci
o iei de la capăt, cu alt înţeles
când priveşti de aici, ai curaj să zâmbeşti
te pot ţine de mână.

Lucruri comune

Dacă mi-aş asculta gândurile
poate aş şti unde duc
poate aş înţelege ce mă frământă
şi unde se ascund cuvintele rostite
ţi-aş spune că vreau să fiu singură
să fixez coşul de porumb cu privirea
sau să urmăresc pliculeţul de ceai din cana verde
să mai simt doar gustul de cireşe dulci
li s-a dus vremea
acum ne uităm unul la altul
mai mult tu îmi urmăreşti privirea
iar eu mă feresc de ce-ai putea spune
ceaiul de cireşe nu mai are gust
nu ştiu ce ne leagă
dar îmi place liniştea dimineţii de duminică
angoasa se desface în mine
tot ce-i în mintea mea se destramă în idei scrise
pe care tu le citeşti târziu
dacă mă laşi să tac, cuvintele mă rod pe dinăuntru
iar trecerea timpului doare

oamenii vorbesc despre lucruri comune
noi nu le-am găsit încă.

Mirela Aldea

Tags: Alt orizont, Cristian Bodnarescu, Cuvinte, Lucruri comune, Mesaj, Mirela Aldea, poezie, ziarulzidul.ro, Ziarul Zidul