Volum poezii 5

Grădina Botanică din Iaşi, 2004

Foto: Cristian Bodnărescu

Ioan LILA

TA FLEUR DE PISSENLIT

On entend un chant lointain,

Et seul un rêve entre nous…

Le ciel aux étoiles mûres

Me séduit avec ses chuchotements.

Je les regarde toutes les nuits

Et me demande si elles sont mûres

Comme tes seins doux,

Où mon baiser veut être bercé…

Et entre tes cuisses veloutées,

Je désire boire mon café au lait.

Ta douce fleur de pissenlit

Donne-la moi, mon amour, à moi seul…

Seul un rêve entre nous…

Le ciel aux étoiles mûres

Floarea ta de-a păpădie

 

Se-aude un cânt de departe.

Numai un vis ne mai desparte…

Cerul cu stelele coapte

Mă amăgeşte cu şoapte.

Le privesc noapte de noapte

Şi mă întreb dacă sunt coapte,

Ca sânii tăi dulci,

În care vreau sărutul să mi-l culci…

Şi, dintre coapsele tale catifelate,

Vreau să-mi beau cafeaua cu lapte.

Floarea ta dulce de păpădie

Să mi-o dai, iubito, numai mie…

Numai un vis ne mai desparte…

Cerul cu stelele coapte…

&

Te luam de mană şi ne plimbam

Te luam de mană şi ne plimbam

Pe străzile inundate de ploile toamnei

Desculţi ne plimbăm cu sandalele în mana

Şi ce tineri eram pe atunci ne iubeam

Apoi am pleacat amândoi într-o lungă călătorie

Printre valurile de trandafiri risipite de mare

Sânii tăi speriaţi porumbei

Coapsele tale catifelate

Părul tău în care stelele străluceau

Toate astea vor fi fost cândva adevărate ?

&

Te-am iubit de tânăr
2006-05-26

Te-am iubit de tânăr, mai eram imberb,
Luam luna în coarne ca un pui de cerb,
Aiuram pe stradă şi visam frumos:
Că te ţin de mană şi mergem pe jos

Că foşneşte frunza când îţi pun în păr
Flori de iasomie, ramură de măr
Chiar şi ploaia dulce presărată rece
Cu o fericire grea vrea să mă-nece.

Dulcea ta făptură îmi plăcea nespus
Nici nu mai ţin minte dacă ţi-oi fi spus
Şi când ţi-am prins sânul m-am înfiorat
Era mic şi dulce şi m-a îmbătat

Altădată, Tina, te-am văzut pe stradă
Îngeri de zăpadă veneau să te vadă…
Te-am iubit de tânăr, mai eram imberb,
Luam luna în coarne ca un pui de cerb.

&

Te-am zărit într-o grădină

Te-am zărit într-o zi în grădină

Păsări de aur străluceau în lumină

Te-am luat de mană şi am zburat

Spre cerul acela îndepărtat

Graţioasă păşeai prin iarba albastră

În sufletul tău priveam ca printr-o fereastră

Mă tulburau ochii tăi mari şi suavi

În care cad bărbaţii şi-ţi devin sclavi

Apoi ne-am întâlnit în livada cu pere

Şi ţi-am gustat sânii, i-am lins de miere

Mai încolo m-am pierdut pe o alee

Printre chiparoşi şi azalee

Mirosea frumos şi nu mă înduram să plec

Voiam în lacul tău să mă înec

Şi apoi te-am luat în braţe şi te-am iubit

Până la nesfârşit…

&

Ţinându-te de mână, parcă în zbor treceam

Ţinându-te de mână, parcă în zbor treceam

Din noapte-n zi, iubito, dar cred că m-amăgeam.

Iubire de o viaţă eu nu am întâlnit.

Eu te iubeam ca zeii, tu nu m-oi fi iubit…

Erai un vis din care nu mai voiam să ies,

Din ochii tăi precum cerul acum povestea-mi ţes.

Erai ca o liană, mă sufocam cu tine,

O lacrimă amară acum pe gene-mi vine…

Eram nebun de viaţă, de vânt, de libertate,

Simţeam inima-ţi dulce în pieptul meu cum bate.

Când te iubeam şi cerul părea a se opri,

În visul meu nostalgic de-o noapte şi de-o zi!

Azi toate astea-s umbre, poveşti care mă dor.

Şi, să se stângă-n pace, nu pot sau chiar nu vor!

Tu ai fost o minune în viaţa mea odată…

Ca în orice poveste cu un băiat şi-o fată…

Dar totul se termină, ca într-un film anost,

Şi doar să-i vezi sfârşitul nu cred că are rost!

Mai bine să rămână doar clipa aia pură,

În care mă pierdusem în dulcea ta făptură…

&

Trupul tău iubito este un fulg de zăpadă

Trupul tău iubito este un fulg de zăpadă

Mi se topeşte pe limbă nufărul tău graţios

Pântecul tău catifelat este ca o gradină

Dulce şi pur şi atât de duios

Gleznele tale de gazelă  mă ameţesc

Coapsele tale se deschid ca şi cerurile nopţii

Primeşte-mă în dulceaţa lor, iubire,

Că vreau să îţi descui iar lacătele porţii

Petalele tale ca nişte dantele tremurătoare

Se înfioară de plăcere când le prind între buze

Tu  te cutremuri toată când simţi că eşti pătrunsă

Cum dă năvală vântul, adesea, printre frunze

Şi-apoi când stai pe burtă nu ştiu ce să-ţi admir,

Fundu-ţi rotund ca marea m-a ameţit deja

Pe buze-i simt dulceaţa şi parcă zbor în ceruri

Când îl desfac în două şi-ţi ling frumoasa stea

Apoi pătrund cu grijă ca printr-o poartă sacră

Pe cerul minţii tale sunt mii de galaxii

Care se sparg în cioburi de stele parfumate

Născând alte imperii de nuferi străvezii

Ca un ocean cu valuri abia învolburate

Tu te răsfeţi la urmă cântând o melodie

La flautul din care scoţi sunete curate

În timp ce eu îţi sorb dulceaţa, păpădie

Ioan LILA

-Va urma-

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasa un raspuns.