Grădina Botanică din Iaşi, 2004
Foto: Cristian Bodnărescu
Ioan LILA
TA FLEUR DE PISSENLIT
On entend un chant lointain,
Et seul un rêve entre nous…
Le ciel aux étoiles mûres
Me séduit avec ses chuchotements.
Je les regarde toutes les nuits
Et me demande si elles sont mûres
Comme tes seins doux,
Où mon baiser veut être bercé…
Et entre tes cuisses veloutées,
Je désire boire mon café au lait.
Ta douce fleur de pissenlit
Donne-la moi, mon amour, à moi seul…
Seul un rêve entre nous…
Le ciel aux étoiles mûres
Floarea ta de-a păpădie
Se-aude un cânt de departe.
Numai un vis ne mai desparte…
Cerul cu stelele coapte
Mă amăgeşte cu şoapte.
Le privesc noapte de noapte
Şi mă întreb dacă sunt coapte,
Ca sânii tăi dulci,
În care vreau sărutul să mi-l culci…
Şi, dintre coapsele tale catifelate,
Vreau să-mi beau cafeaua cu lapte.
Floarea ta dulce de păpădie
Să mi-o dai, iubito, numai mie…
Numai un vis ne mai desparte…
Cerul cu stelele coapte…
&
Te luam de mană şi ne plimbam
Te luam de mană şi ne plimbam
Pe străzile inundate de ploile toamnei
Desculţi ne plimbăm cu sandalele în mana
Şi ce tineri eram pe atunci ne iubeam
Apoi am pleacat amândoi într-o lungă călătorie
Printre valurile de trandafiri risipite de mare
Sânii tăi speriaţi porumbei
Coapsele tale catifelate
Părul tău în care stelele străluceau
Toate astea vor fi fost cândva adevărate ?
&
Te-am iubit de tânăr
2006-05-26
Te-am iubit de tânăr, mai eram imberb,
Luam luna în coarne ca un pui de cerb,
Aiuram pe stradă şi visam frumos:
Că te ţin de mană şi mergem pe jos
Că foşneşte frunza când îţi pun în păr
Flori de iasomie, ramură de măr
Chiar şi ploaia dulce presărată rece
Cu o fericire grea vrea să mă-nece.
Dulcea ta făptură îmi plăcea nespus
Nici nu mai ţin minte dacă ţi-oi fi spus
Şi când ţi-am prins sânul m-am înfiorat
Era mic şi dulce şi m-a îmbătat
Altădată, Tina, te-am văzut pe stradă
Îngeri de zăpadă veneau să te vadă…
Te-am iubit de tânăr, mai eram imberb,
Luam luna în coarne ca un pui de cerb.
&
Te-am zărit într-o grădină
Te-am zărit într-o zi în grădină
Păsări de aur străluceau în lumină
Te-am luat de mană şi am zburat
Spre cerul acela îndepărtat
Graţioasă păşeai prin iarba albastră
În sufletul tău priveam ca printr-o fereastră
Mă tulburau ochii tăi mari şi suavi
În care cad bărbaţii şi-ţi devin sclavi
Apoi ne-am întâlnit în livada cu pere
Şi ţi-am gustat sânii, i-am lins de miere
Mai încolo m-am pierdut pe o alee
Printre chiparoşi şi azalee
Mirosea frumos şi nu mă înduram să plec
Voiam în lacul tău să mă înec
Şi apoi te-am luat în braţe şi te-am iubit
Până la nesfârşit…
&
Ţinându-te de mână, parcă în zbor treceam
Ţinându-te de mână, parcă în zbor treceam
Din noapte-n zi, iubito, dar cred că m-amăgeam.
Iubire de o viaţă eu nu am întâlnit.
Eu te iubeam ca zeii, tu nu m-oi fi iubit…
Erai un vis din care nu mai voiam să ies,
Din ochii tăi precum cerul acum povestea-mi ţes.
Erai ca o liană, mă sufocam cu tine,
O lacrimă amară acum pe gene-mi vine…
Eram nebun de viaţă, de vânt, de libertate,
Simţeam inima-ţi dulce în pieptul meu cum bate.
Când te iubeam şi cerul părea a se opri,
În visul meu nostalgic de-o noapte şi de-o zi!
Azi toate astea-s umbre, poveşti care mă dor.
Şi, să se stângă-n pace, nu pot sau chiar nu vor!
Tu ai fost o minune în viaţa mea odată…
Ca în orice poveste cu un băiat şi-o fată…
Dar totul se termină, ca într-un film anost,
Şi doar să-i vezi sfârşitul nu cred că are rost!
Mai bine să rămână doar clipa aia pură,
În care mă pierdusem în dulcea ta făptură…
&
Trupul tău iubito este un fulg de zăpadă
Trupul tău iubito este un fulg de zăpadă
Mi se topeşte pe limbă nufărul tău graţios
Pântecul tău catifelat este ca o gradină
Dulce şi pur şi atât de duios
Gleznele tale de gazelă mă ameţesc
Coapsele tale se deschid ca şi cerurile nopţii
Primeşte-mă în dulceaţa lor, iubire,
Că vreau să îţi descui iar lacătele porţii
Petalele tale ca nişte dantele tremurătoare
Se înfioară de plăcere când le prind între buze
Tu te cutremuri toată când simţi că eşti pătrunsă
Cum dă năvală vântul, adesea, printre frunze
Şi-apoi când stai pe burtă nu ştiu ce să-ţi admir,
Fundu-ţi rotund ca marea m-a ameţit deja
Pe buze-i simt dulceaţa şi parcă zbor în ceruri
Când îl desfac în două şi-ţi ling frumoasa stea
Apoi pătrund cu grijă ca printr-o poartă sacră
Pe cerul minţii tale sunt mii de galaxii
Care se sparg în cioburi de stele parfumate
Născând alte imperii de nuferi străvezii
Ca un ocean cu valuri abia învolburate
Tu te răsfeţi la urmă cântând o melodie
La flautul din care scoţi sunete curate
În timp ce eu îţi sorb dulceaţa, păpădie
Ioan LILA
-Va urma-
Tags: Cristian Bodnarescu, Expresia lui Geo & Co, Floarea ta de-a păpădie, Grădina Botanică din Iaşi, Ioan Lila, parcă în zbor treceam, poezie, TA FLEUR DE PISSENLIT, Te luam de mină şi ne plimbam, Te-am iubit de tânăr, Te-am zărit într-o grădină, Ţinându-te de mână, Trupul tău iubito este un fulg de zăpadă, Volum poezii 5, ziarulzidul.ro, Ziarul Zidul, Zidurile literare
