Mă plimbam pe o străduţă din Suceava împreună cu un prieten medic, amândoi purtând haine negre şi plete, însă prietenul meu, pe nume Cătălin, purta şi barbă, eu nu. Cum mergeam noi uite că ne pomenim cu o bătrânică alergând către noi:

-          Da’ stai Părinti, câ am şiva sâ-ţ’ zâc! Uiti şi-i, io am păcătuit în viaţa asta şî vreu sâ-mi dai o binecuvântari!

-          Fii binecuvântată Fiica mea, îi spune Cătălin (cel cu barbă)

-          Vai tari-ţ mulţămesc Părinti! Spune băbuţa, după care îi pupă amândouă mâinile.

Dă să plece, dar se uită şi la mine, codaş. Se gândeşte ea puţin, îmi ia mâna şi mi-o pupă dar aşa în treacăt, şi nu mi-a pupat ambele mâni precum a beneficiat prietenul Cătălin. Deh, şi eu sunt popă şi aşa fără barbă şi nu strica să mai pupe o mână. Dacă aveam barbă… bătrânica ar fi cerut 2 binecuvântări!

Mergând în mai multe locuri cu domnul Cătălin am întâlnit mai mulţi oameni şi cum istoria se repetă… lui i se cereau binecuvântările şi i se pupau ambele mâni, mie mi se mai pupa câte o mână aşa, ocazional. Cine ştie, Cătălin o fi popă şi eu doar un amărât de dascăl, fără barbă.

Deci… ,, Ţ’-aş pupa-o, da’… n-ai barbă!“

Despre comicul de situaţie vă invit să povestiţi şi să râdem la emisiunea Ţ’-aş pupa-o, da’… n-ai barbă! (Civicul la zid- O zi în 3600 de secunde) miercuri 28 aprilie, orele 21 – 22 : 30, la Radio Zidul (ziarulzidul.ro sau http://radio-zidul.zapto.org:9000/listen.pls).

academician Cristian Bodnărescu

Tags: , , , , , , ,

Lasa un raspuns.