Adina-Gabriela Mustaţa

Fiecare om este un cimitir de intenţii nerealizate. (Calea Victoriei)

Un om trăieşte prin gând,pentru un gând. Dar gândul nu-şi capătă realizarea decât prin faptă.(Omul din vis)

Personalitatea literară a lui Cezar Petrescu este una originală a perioadei dintre cele două războaie mondiale. Dezvoltarea realismului a constituit şi în acest timp caracteristica principală a literaturii noastre, dar scriitorii au avut de suferit apăsarea puternică a orânduirii burgheze, care se afla în pragul prăbuşirii, agonia ei manifestându-se între altele prin promovarea activă în cultură  a diversiunilor de tot felul. Intesificarea mişcării revoluţionare în această vreme se oglindeşte în literatura epocii printr-o vizibilă accentuare a problematicii sociale, a spiritului critic de demascare a regimului. Nuvela şi romanul, specii literare care se dovediseră cele mai potrivite pentru oglindirea vieţii sociale, iau acum o altă amploare. În perioada aceasta se constituie romanul realist modern, care numără între creatorii săi mari figuri ca : Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat – Bengescu, etc.

Opera lui Cezar Petrescu este dintre cele caracteristice perioadei prin tematică, prin aspiraţia scriitorului de a realiza o „cronică românească a secolului XX”. Această cronică întreprinsă după modelul lui Balzac sau Zola trebuia să aibă în centrul ei primul război mondial şi urmările lui adânci.

Cu toate că în mai multe din scrierile care compun această cronică s-au reflectat puternic contradicţiile epocii încât unora din ele le-au primejduit chiar existenţa şi le-au retezat posibilitatea de a înfrunta timpul; totuşi, prin cele mai importante creaţii care o compun – romanul şi nuvela – opera lui Cezar Petrescu rămâne dominant realistă şi valoroasă. Cezar Petrescu a repetat adeseori ideea că literatura şi în special proza epică trebuie să oglindească şi să exprime epoca în care ea este creată.

Cezar Petrescu şi-a dus copilăria în familia unui intelectual, pornit la drum cu mari aspiraţii şi trebuind să sfârşească înfrânt, într-un umil târg de provincie, ca atâţia din eroii scriitorului. Drama tatălui său o va sugera în romanul 1907 şi, într-un sens, o va relua în Oraş patriarhal printr-un personaj, savant cu faimă europeană în tinereţe, rămas însă într-un orăşel neânsemnat din Moldova.

Viaţa anonimă, ştearsă, zbaterea măruntă cu drame necunoscute din târgurile de provincie este o altă preocupare a scriitorului. El a copilărit în oraşul Roman, aidoma tuturor târgurilor, care apăreau ca adevărate locuri de exil, oraşe în care se moare, cum avea să le numească într-un întreg ciclu al operei sale. Oraşul tipic de provincie, în jurul căruia sunt grupate întâmplările din multe romane şi nuvele ale lui Cezar Petrescu şi în care vom recunoaşte peisajele Romanului mai ales, dar şi ale Fălticenilor, poartă numele de târgul Călimanului. În acest oraş imaginar, sau în satele din jurul lui, îşi au originea numeroase fapte şi numeroşi eroi ai romanelor şi nuvelelor lui.

 Despre adolescenţa scriitorului petrecută la Iaşi aflăm tot din romanul 1907, precum şi din alte mărturii, că la 14-15 ani îşi uimea colegii şi profesorii prin „prodigioasele-i lecturi şi îndrazneţele-i comentarii”, ca şi prin înzestrarea sa la desen. Scriitorul a arătat că a stat mult la îndoială pentru a alege între literatură şi pictură, hotărându-se pentru prima pentru că îi dădea un mai prompt prilej de participare la dezbaterile politice care au premers primul război mondial. Studentul bătăios de atunci a publicat la Facla lui N.D.Cocea – gazetă apropiată de mişcarea socialistă – unde a făcut o bună ucenicie, salutară pentru debutantul care  publicase pentru prima oară în revista Semănătorul – o nuvelă unică în formă de scrisori.

Împotriva sămănătorismului, care s-a resimţit îndelung în scrierile sale, scriitorul a luptat în mod conştient, iar valabilitatea nuvelelor sale, începând cu volumul Scrierile unui răzeş, Drumul cu plopi şi mai târziu a romanului Întunecare, se datorează în primul rând eliberării de sămănătorism şi întăririi realismului său.

După război scoate o revistă de violentă polemică social- politică Hiena, unde publică o serie de articole şi schiţe, pamflete şi note, de o ascuţită critică. O parte a acestor articole sunt publicate ca o rubrică specială intitulată Scrisorile unui răzeş şi semnată cu pseudonimul C. Robul, în amintirea tatălui său, al cărui nume în copilărie fusese Dumitru lui Petrea Robului. Scrisorile unui răzeş reprezintă trecerea lui Cezar Petrescu de la gazetărie către literatură.

În 1920 Cezar Petrescu pleacă la Cluj în tovărăşia unui grup de scriitori; acolo întemeiază în anul următor revista Gândirea. Orientarea revistei aluneca tot mai accentuat spre misticism, naţionalism, datorită altor colaboratori. Mai târziu scriitorul părăseşte conducerea acestei reviste, cum părăsise şi Hiena, pentru a se dedica tot mai mult activităţii literare.

În 1922 apare primul său volum, culegerea Scrisorile unui răzeş, alcătuită din articole şi nuvele publicate sub acest titlu la Hiena şi Gândirea. În anul 1924 îi apare un nou volum , de astă dată propriuzis din nuvele, Drumul cu plopi, urmat de Omul din vis  în 1926. Cu romanul Întunecare 1927-1928 Cezar Petrescu se impune ca unul din marii prozatori ai perioadei dintre cele două războaie. Până în 1930 îi apar vreo zece volume, între care se remarcă romanul Calea Victoriei.

În primele luni după terminarea războiului, scrie romanul Războiul lui Ion Săracu (1945), pe care avea să-l reia şi să-l transforme în întregime după zece ani în Oameni de ieri, oameni de azi, oameni de mâine (1955).

O parte din nuvelistica realizată o va aduna în 1954 în volumul Vino şi vezi, o altă parte apărând în mici volume de sinestătătoare ca : Ai noştri ca brazii sau romanul Ajun de revoluţie 1848.

Un număr de cărţi pentru copii, dramatizări după unele cărţi ale sale, câteva piese de sinestătătoare ( Pârjolul), un scenariu de film (Nepoţii gornistului) – unele din ele, în special lucrările dramatice, fiind scrise în colaborare – apoi o bogată activitate publicistică, adunată parţial în volumele Despre scris şi scriitori (1953) şi Însemnări de călător, Reflecţii de scriitor (1958), toate acestea reprezintă aspecte ale activităţii creatoare desfăşurate de Cezar Petrescu.

Cezar Petrescu s-a stins pe neaşteptate în dimineaţa zilei de 9 martie 1961, câteva luni după ce împlinise 68 ani. Scriitorul se afla angajat în munca de definitivare a volumului de nuvele, primul din ciclul Opere alese, pe care îl pregătea; de asemeni avea de terminat romanul Vladim, început cu mai mulţi ani înainte şi adus până aproape de sfârşit.

Viaţa lui Cezar Petrescu a fost astfel închinata în principal muncii sale de creaţie, literaturii şi jurnalisticii. Biografia sa socială se organizează în jurul acestor activităţi care l-au captivat.

Tags: Adina Gabriela Mustata, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Hortensia Papadat – Bengescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, ziarulzidul.ro, Ziarul Zidul, Zidurile literare