Cristian BODNĂRESCU
Cea care-a murit
Motto:
Pentru toţi cei care au dăruit tot
Pentru o clipă şi o clipă pentru tot,
Stingându-se dureros, la zori…
Visul de apoi,durere
Taina goticelor ziduri
Mai păstrează lacrima
Dansului de muze virgine
Ce din a ta umbră apune.
Taine ale trecutului, meschine
Al măştilor chip iau.
Ele râd…
Cu sete ele beau suflul pereţilor
Săraci bătrâni,ce nu se-ncumetă
A muri, în taina de-altădată trăind
…a negrului trandafir.
Suflul greu al bătrânilor
Este luat de vechile candelabre…
Şi iată că perdeaua otrăveşte palida adiere tomnatică
Oferindu-i garoafele morţii.
Şi atunci… atunci glasul cavoului
Îţi murmură de crăiasă moartă nume,
Îngropat în el.
Tu aievea pluteai uşor
În paşii nestemaţilor narcişi.
În vis noi apăream,
Iar chipul pictat ne era
Pe umbrele a doi gargoili, dezbrăcaţi si
Decăzuţi.
Am îndrăznit…am îndrăznit să privim, cu sfială şi teamă,
Şovăielnica rază de minciună
A pierdutului paradis…
Am cutezat…am cutezat a fi doar o trecătoare clipă
A eternului chaos…
Am conştientizat…
Şi acum,prin cadavrele
Vremelnicelor miraje
Croi-ne-vom drum;
Doi îngeri izgoniţi şi goi
Din al paradisului vis neîmplinit de coşmar.
Iar pe tine te răpeşte
Tandra cântare a sufletelor moarte.
Ne vom revedea?
Tu,vis înfrigurat de toamnă pierdută.
Acum îţi sărut sângerândele-ţi buze
Care îngână cuvântul interzis
De moartă.
Plutind tu urmezi
Dulcea cântare a copiilor
Ce din glas mort curge
Rostindu-ţi numele:
Ana
2003
Cea eternă
Freamătul vântului în pustiu
Îţi grăieşte conturul chipului;
Ai fost cândva, în eternul vid
De mai târziu.
În nopţile albe
Aievea de mână ne luam
Iar paşii de pustiul perpetuu
Ne erau absorbiţi,
Vântul besmetic pletele ne mângâia
Iar luna plină îţi grava nesfarsita-ţi expresie.
Chipurile statuare
Cu delir ne veghează
Grăbita noastră trecere
La ivirea razelor de soare
Între frunzele pământului.
Imaginea-ţi apare
Atunci când cizmele-mi le calcă
…În Grădina damnată
Susurul izvorului
Chipu-ţi curat păstrează
Atunci când sufletu-ţi revarsa
În spiritul fluviu.
Doar focul aztecilor
Spre cer te eliberează,
Pluteşti în tot şi toate.
Ne vom regăsi la final,
Atunci când timpul
Nu mai poate aştepta.
…Dar tu nu vei mai fi Ana
24 octombrie 2011
Cristian Bodnărescu
Tags: Ana, Ana cea care-a murit, Ana cea eterna, Cea care-a murit, Cea eterna, Cristian Bodnarescu, Cultura, demoni, gothic, gothic lady, gotic, gotic lady, poezie, poezie gotica, poveste, Spiritualitate romaneasca, ziarulzidul.ro, Ziarul Zidul, Zidul psihologic, Zidurile literare
Bravo maestre! Ma bucur sa revii in forta cu a doua parte a poeziei. Eu am fost in 2003 cand ai citit Ana, ai luat si-un premiu atunci. E fain ca se mai scrie in acest stil si te felicit maestre, esti un poet intre eunucii care incearca sa scrie! Ajung curand la Iasi si ne vedem sa ascultam un Bon Jovi cu Living on a Prayer asa cum ne placea noua! Danny, Timis
Multa forta, detalii cromatice extrem de expresive..si disperare ontologica, incat si Bacovia pare pe langa tine un incurabil optimist.
La prima poezie, cred ca s-a dactilografiat gresit,
trebuie corectate:
-ALE mastilor
-AL negrului
-narcisi, sau narcise?
-croi-NE-vom
-Din AL paradisului,
De acord? Daca da,vom vedea. Cu bune si bine!
Bravo Cristian…Felicitari pentru poeziile tale,iti doresc multa bafta si cat mai multe poezii…Lucia, Satu Mare
Buna ziua, in primul rand, domnule (doamno) ce semneaza cu Ursu Ioan, avand IP-ul 78.96.185.122 si adresa falsa de email.
Iti raspund mesajului postat la poezie legat de unele corecturi, pe care nu mi l-ai trimis personal.
Taine ale trecutului, meschine
Ale măştilor chip iau.
Gresit. Ele iau chipul lui (neutru- singular masculin si plural feminin: un chip- doua chipuri). Fiind masculin la neutru, el este al lor (mastilor); el nu poate fi ale lor. Deci, Al mastilor (chip iau), si nu Ale mastilor chip. Chipul nu poate fi decat al lor, si nu ale lor. Ionel este al femeilor, si nu Ionel este ale femeilor.
Din nou, pentru ,,taina… a negrului” este corect cum am scris; taina este a lui; Maricica este a barbatului, si nu al barbatului (am explicat detailat la primul exemplu si nu mai repet).
Cat priveste narcisi este, din nou, corect. Uite ce spun specialistii:
narcís s. m., pl. narcíși
Sursa: Ortografic
Deci, la plural e corect utilizat narcisi.
Aici am utilizat o metafora, coreland narcisismul uman cu florile; creand (poate) in preimera narcisismul floral. Era acceptabil si daca nu se incadra in normele gramaticale, fiind metafora; insa am reusit sa le imbin pentru a fi corect.
Cat priveste Croi-ne-vom; aici, in sfarsit, ai dreptate. Noua ne croim; a scapat greseala, pe care mi-o asum.
Cristian Bodnarescu