- Fa, ţâganco, şi-i niegru, mic, stă sub pat şâ-ncepi cu h?
- Nu ştiu ăi ţâgani, zâ-i.
- Hhhun papuc!
Ţiganca, supărată, vrea să i-o întoarcă:
- Ţâgani, şi-s mişi, negri, stau sub pat şâ-nciep tot cu h?
- No ştiu fă, ia zâ-i!
- Hhdoi papuşi.
]]>În rubrica întemeiată de Sorin Alexandru Şontea pentru Ziarul Zidul, Restul e vânt… vor apărea poezii ale clasicilor şi contemporanilor.
Am decis pentru ediţia din această săptămână publicarea poeziei lui Aleksandr Puşkin (1799 – 1837), Ancearul.
Ancearul este arborele otrăvitor răspândit în India de est şi arhipelagul Malaiez, în seva lui băştinaşii înmuiau vârfurile săgeţilor.
Aleksandr Sergheevici Puşkin în 1828, la vârsta de 29 ani, a scris poezia având titlul arborelui otrăvit. Stilul romantic al acestei poezii este învăluit de izul simbolismului, aici fiind vorba de simbolul ancearului. Poetul ne duce cu gândul la trecut şi perioada războaielor prinţilor indieni, conturând sacrificiul unui rob care-şi jertfeşte viaţa pentru prinţul său, aducându-i un ram de ancear. În cele ce urmează vă invit a parcurge poezia Ancearul a marelui poet romantic şi clasic, Aleksandr Puşkin:
Ancearul
Într-un pustiu uscat, zgârcit,
Înţelenit şi ars de soare ,
Ancearul stă ca un cumplit
Străjer, stingher în larga zare.
În ceasul rău l-a-nfiripat
Natura stepelor, haină,
Şi cu venin l-a adăpat
Din frunze pân’ la rădăcină.
Şi picuri de otravă curg
Din coajă, când dogoarea-i vie,
Şi se încheagă în amurg
Într-o răşină străvezie.
Nici păsări şi nici tigrul chiar
Să vină-n preajma-i nu încearcă,
Copacul morţii vântul doar
L-atinge şi de boli se-ncarcă.
Din zări un nor de s-a desprins
Şi i-a stropit coroana deasă;
Din ramuri, pe nisipu-ncins
Se scurge-o apă veninoasă.
Un om, chemând un om i-a spus
Spre-ancear să plece-n câmpuri arse,
Şi-acela şi porni supus,
Şi cu otrava-n zori se-ntoarse.
Aduse-un ram cu moarte foi,
Răşina cea ucigătoare,
Şi fruntea-i galbenă şiroi
Era de-o rece, grea sudoare;
Şi bietul rob abia a prins
La cort s-ajungă-n grabă mare,
Şi, mort, stăpânului ne’nvins
I se întinse la picioare.
Iar prinţu-şi unse cu venin
Săgeţile-ascuţite bine,
Şi moarte răspândi din plin
Cu ele-n ţările vecine.
Cristian Bodnărescu
]]>LĂCRĂMIOARA CĂTINEAN
]]>Poemul Demoniţa reprezintă, pe lângă recordul mondial al poeziei romantice, “o lucrare artistică originală, o penetrare în lumea spiritelor demonice, o tentativă de plecare întru aflarea unui adevăr. În poem se observă influenţa romantismului, însă Fantasticul domină perpetuu”, după cum constată Prof. univ. dr. Teo-Teodor Marsalcovschi.
Poemul a fost lansat la începutul lunii noiembrie, de editura Renaissance din Bucureşti la TVR 1.
La începutul lui 2010 el va putea fi găsit în librării.
Sorin Alexandru Şontea
]]>Sorin Alexandru Şontea
]]> În continuare prezint dialogul pe care îl port cu doctorul Mihai Vasile Botez, un practician cu experienţă, atât al mecdicinei clasice, cât şi al celei alternative. Doctorul Mihai Vasile Botez este profesor la Universitatea de Medicină şi Farmaceutică, din Iaşi, predând 5 cursuri. Preşedinte al Academiei de Studii Înalte Iaşi, Mihai Vasile Botez este medic generalist, ginecolog, oncolog şi homeopat. Menţionez că, din cei 100 de pacienţi ai doctorului Botez, pacienţi având cancer, 80 trăiesc de 2 ani de zile şi 20 au murit. În ultimii 5 ani de zile medicul Botez a salvat oamei de ordnul zecilor, având cancer la nivelul metastazei. Medicul oncolog Pîrvulescu, în vârstă de 77 de ani, are cancer în formă de metastază de 5 ani de zile, acesta simţindu-se excelent urmând tratamentul homeopatic al dr. Mihai Botez, chiar făcând sport.
Mihai Vasile Botez: ,,Homeopatia este un fel de medicină. Medicină alternativă îi spunem noi, iar alţii îi spun medicină complementară. Noţiunea de medicină alşternativă se pare că este mai benefică unei înţelegeri corecte. De ce? Pentru că, în cazul homeopatiei, principiul este acela al tratării a ceva prin acelaşi lucru. Mai concret, era cândva o expresie populară: ,,Cui pe cui se scoate.” Spre deosebire de medicina alopatică, adică aşa numita medicină modernă, medicină contemporană, care are principiul tratării a ceva prin ceva opus (dacă un bolnav este hipertensiv, îi administrăm o medicaţie anti hipertensivă, dacă are reumatism, o medicaţie anti reumatismală, ş.a.m.d.), medicina alternativă, denumită homeopatie, reuşeşte, cu mijloace minime, să trateze o paletă, un număr important de afecţiuni într-un mod cât se poate de eficient. De-a lungul timpului, începând cu Haneman, care a fost un mare medic şi descoperitorul, să-i spunem, a homeopatiei, foarte mulţi medici alopaţi şi-au exprimat neâncrederea în medicina homeopatică. Atunci,au existat şi actualmente există alţi medici, alţi nemedici să-i spunem aşa, unii homeopaţi, care nu fac şi medicină în acelaşi timp, ci numai homeopatie. Acest fapt este destul de bizar; dar, chestiunea rezidă şi din faptul că medicii, fiind împotriva homeopatiei, în general, oamenii au căutat şi alte alternative la medicina alopatică, homeopatia fiind realmente eficientă. Ei au ajuns să practice homeopatia, având statutul de nemedici.
-va urma -
acad. Cristian Bodnărescu
]]>
Liudmila Ialau
]]>LĂCRĂMIOARA CĂTINEAN
]]>Câteva zeci de oameni mai participă în marile oraşe la comemorarea eroilor Revoluţiei din 1989. Din ce în ce mai puţini sunt acei ce-şi mai amintesc… Mişcarea rock hard şi heavy metal a avut un rol semnificativ în revoluţie. Rock-erii sunt cei care o cântă, cei ce s-au întors în ţară după revoluţie, cei care au căzut răpuşi de gloanţe în primele rânduri. Primul mort al revoluţiei este vocalul grupului Interval. Phoenix s-a întors pentru a ţine un concert, CARGO a scos ,,1989”, încă dinainte de acel decembrie fierbinte, iar în cimitire, pe crucile eroilor revoluţiei, scrie: ,,ROCK-ER”. Formaţia ,,Pro Musica” a scos singel-ul ,,Timişoara” pe disc de vinil. Versurile vorbesc prin însemnătatea lor: ,,Noi nu plecăm, noi vrem să fim/ Nu suntem laşi, nu suntem hoţi!/ Chiar dacă ne-mpuşcaţi pe toţi/ Noi nu plecăm, noi nu murim!” A fost multiplicat de firma ,,FEW Records” în Viena şi de ,,MULTIPRES Co” din Timişoara. Pe o faţă discul este înregistrat în limba română iar pe cealaltă faţă, în engleză.
Vă prezint în continuare un interviu luat liderului grupului vechi de 24 de ani, CARGO, Adrian Bărar.
Am fost nişte rebeli care au luptat pentru libertate
Cristian Bodnărescu: Când şi sub ce împrejurări s-a înfiinţat grupul CARGO?
Adrian Bărar: ’85 spre ’86. Eu am avut o trupă care se numea ,,Autostop”, şi adoptam stilul new-wave. La un moment dat, mi-am pus eu în gând să fac o altă trupă, deoarece mi se părea că nu se face o cuminicare cu publicul, cu tot ce ne-nconjoară. Mi-am ales nişte băieţi şi am plecat la drum după un an, dar nu a fost aşa uşor cum o spun eu. Primii ani au fost de căutări chiar şi la CARGO.
Cristian Bodnărescu: Care era componenţa primului tău grup, Autostop?
Adrian Bărar: Eram un trio alcătuit din: Mircea Nedelcu, Mircea Jebelean şi Adrian Bărar. Mircea Nedelcu cânta la ghitară bas şi voce. În prezent, el are mai multe proiecte, cântând la ghitară, clape şi voce în Timişoara. Mircea Jebelean cânta la tobe. El acum este în Austria. Este pasionat de desen, practicând şi sculptura. Al treilea membru eram eu, ghitaristul.
Cristian Bodnărescu: Care a fost componenţa de început CARGO?
Adrian Bărar: Tavi Iepan- ghitară electrică, Carol Bleich- tobe, Tibi Gajdo- bas, Adrian Bărar- voce, Dinel Tolea- clape.
Cristian Bodnărescu: Care este actuala formulă CARGO?
Adrian Bărar: Eu la ghitară, Alin Achim la bas, Cristi Pup la clape, Tavi Pilan la tobe şi Adrian Igrişan Baciu la voce.
Cristian Bodnărescu: Ce stil muzical a marcat începutul grupului CARGO şi ce stil adoptă el în prezent?
Adrian Bărar: Rock hard&heavy, cu etno şi influenţe balcanice. Acesta este stilul care a fost, a rămas şi va rămâne.
Cristian Bodnărescu: Pentru ce luptă CARGO şi ce scop urmăreşte de atâţia ani?
Adrian Bărar: Am fost şi am rămas nişte rebeli ce luptă pentru libertate, incluzând-o pe cea de exprimare, şi pentru tot ceea ce poate îmbunătăţi viaţa.
Cristian Bodnărescu: CARGO a fost prima formaţie care a anticipat revoluţia?
Adrian Bărar: Da. Mai este şi nemulţumirea fiecăruia dintre noi manifestată voalat pe vremea odiosului.
Cristian Bodnărescu: Ce rol a jucat formaţia CARGO în Revoluţia din 1989?
Adrian Bărar: Noi aveam sala de repetiţii peste drum, vis-a-vis de casa lui Laszlo Tokes. Am participat, am fost revoluţionari, fiind rebeli. Nu am cerut însă certificate de revoluţionari. Acum, toată lumea susţine că a fost în balconul Operei. Tot centrul Timişoarei ar trebui să încapă în acel balcon daca cele spuse de oameni s-ar adeveri.
Societatea de azi e deficitară
Cristian Bodnărescu: Ce efecte a avut revoluţia în modificarea socialului? Cum vezi societatea actuală?
Adrian Bărar: Păi nu e bine. Nu e aşa cum trebuie să fie. Pot simţi asta la fel ca orice om.
Cristian Bodnărescu: Totuşi, revoluţia a avut un rol benefic pentru libertate şi mişcarea heavy metal?
Adrian Bărar: Bineânţeles. Noi, în general, îţi spun, am umblat în toată ţara. Lumea vine să plătească bilete, să asculte rock. Nu este mediatizat. Rock-ul are noroc de oameni de calitate, grei, aşa cum eşti tu. Tu eşti printre cei mai importanţi jurnalişti ce promovează rock-ul. Totuşi, nu pe toate posturile vei asculta rock. În schimb, la spectacole e cu totul altceva.
Cristian Bodnărescu: Cum era să fii membru CARGO înainte de ’89 şi cum este să fii în prezent?
Adrian Bărar: Este mai bine în prezent.
Cristian Bodnărescu: Regimul comunist a încercat să vă înnăbuşe?
Adrian Bărar: Da, era promovată prostia colectivă, la fel ca şi acum, în mare parte.
Cristian Bodnărescu: Cum reuşeşti să te menţii liderul şi ghitaristul trupei vreme de 23 de ani de zile?
Adrian Bărar: Eu am făcut trupa de la A la Z. Am participat nu doar cu ghitara, ci cu tot sufletul. Ca ghitarist mi-este uşor, dar ca lider, greu.
Cristian Bodnărescu: Care sunt albumele voastre scoase şi ce impact au avut ele?
Adrian Bărar: Prima producţie a fost înregistrată în Franţa. Este un single pe vinil, ce conţine 2 piese. A fost prima producţie serioasă care a apărut în ţară. A fost înregistrată la Paris, la studioul de rock ,,Melody”.
,,Povestiri din gară” l-a urmat, fiind jumătate înregistra în Franţa, jumătate în România. Albumul a fost scos în mai multe serii, fiind un produs: Electrecord, Est&art şi Mediapro Music.
,,Destin” este numele albumului ce l-a precedat.
Lucrarea făcută împreună cu membrii Coralei religioase de pe lângă Catedrala din Timişoara se numeşte ,,Cântece şi obiceiuri de iarnă”.
,,Ziua vrăjitoarelor” a avut parte de numeroase reeditări.
,,Spiritus Sanctus” a avut parte de un turneu de promovare în 20 de oraşe.
,,CARGO XXII” este ultimul disc scos.
Cristian Bodnărescu: Care este motivul pentru care fostul vocal CARGO, Ovidiu Ioncu, a părăsit formaţia?
Adrian Bărar: Nu i-a plăcut viaţa din România şi a plecat pentru una mai bună, în Australia. Noi nu ne-am certat şi nu am avut probleme de înţelegere. Nu ne-a scris sau telefonat. Nu ştim nimic de el, ce face. Probabil că vom şti mai multe atunci când vom lua legătura cu el. A plecat definitiv.
Cristian Bodnărescu: Îţi este greu să împarţi muzica cu restul ocupaţiilor? Ce hobbyuri ai?
Adrian Bărar: Din muzică trăim. Restul ocupaţiilor nu există. Când avem timp liber încercăm să ne relaxăm cu hobby-urile noastre. Ale mele sunt cam costisitoare… Îmi plac maşinile şi am un Land Rover- Free Lander.
Cristian Bodnărescu: Care este mesajul CARGO?
Adrian Bărar: Mesajul nostru este: ,,Să cânţi aşa cum trăieşti şi să trăieşti aşa cum cânţi.”
Despre CARGO si revoluţia din 1989 ascultaţi mai multe vineri 25 decembrie la emisiunea Eroii rock-ului pe Radio R România, www.radior.eu
academician Cristian Bodnărescu
]]>