Cristian Bodnărescu îi ajută pe oameni să îşi găsească spiritualitatea lor şi pe romani pe cea românească. Prin tot ceea ce face şi gândeşte scriitorul  Cristian Bodnărescu denotă că este în primul rând roman!

profesor universitar Viorel Dontu

Miercuri 21 decembrie 2011 Viorel Dontu va invita la emisiunea Antologii vechi şi noi la Radio Zidul- www.radiozidul.ro între orele 20 şi 23.

Cuvântul lui Cristian Bodnărescu

Luna noiembrie a anului 2011 este pentru scriitorul Cristian Bodnărescu una fructuoasă. Ea marchează apariţia sa în 3 volume, anume: în Atologia ,,Cuvântul în Timp”, în cartea ,,De vorbă cu Stelele” (fiind intervievat de academicianul George Roca, scriitor din Sidney) şi în Buletinul semestrial ,,Bibliotheca Septentrionalis” al Biblitecii Judeţene ,,Petre Dulfu” din Baia Mare.

Antologia Cuvântul în Timp apărută în noiembrie 2011 este foarte frumoasă. Este realizată artistic. Hârtia este de calitate şi tirajul cărţii este foarte mare. Cristian Bodnărescu figurează pe locul 3 în ierahie din cei 30 de scriitori aleşi. Poeziile sale mi s-au părut de o maturitate extraordinară, genialitatea regăsindu-se în spiritul acestor poezii. Stilul lui Cristian Bodnărescu este diferit faţă de ce aţi văzut dumneavoastră în alte poezii. Nu este un stil imitator precum adopta unii scriitori ce îi imitia pe Eminescu ori Arghezi.  Nu, domnul Cristian Bodnărescu este un el, un original şi asta este important. Degeaba mai apare aiurea câte un scriitoraş ieftin care se cam trage din mantaua lui Eminescu, parafrazându-l pe Gogol. Eu nu fac altceva decât să spun adevărul; iar adevărul curat este că domnul Cristian Bodnărescu scrie poezii valoaroase.

,,După moartea bunicului meu am simţit anumite trăiri şi nevoia de a scrie. Astfel, i-am dedicat o poezie, apoi o altă lui Iosif, personajul biblic; care a fost apreciată de profesoară de religie, nedorind însă să o citesc în clasă. Pe atunci aveam 9 ani.”, ne spune scriitorul.

,,Dorinţa de a depăşi prin scris lanţurile robiei temporalităţii şi spaţiale m-a determinat să mă apuc de scris, în anul 1992.” afirma domnia sa Cristian Bodnărescu.

Pe scriitorul Cristian Bodnărescu l-am cunoscut pentru prima dată la cenaclul Quasar în anul 2000. Este un om pe cât de valoros pe atât modest. Domnul Cristian Bodnărescu este realizator de şedinţe ale cenaclului Quasar până în anul 2008. Dumnealui face multe lucurri bune şi munceşte enorm de mult (unul din rezultatele dumnealui este Radio Zidul- www.radiozidul.ro).

Citind despre domnul Cristian Bodnărescu în prezentarea sa realizată în antologia ,,Cuvântul în timp” putem afla că este un tânăr academician în cadrul Camerei Deputaţilor a Academiei de Studii Înalte, Iaşi.

Poetul Cristian Bodnărescu intra prin apariţia dumnealui în această antologie a scriitorilor romani în rândul erudiţilor care nu întâmplător s-au născut pe tărâmurile româneşti, cu predilecţie.

Iubirea omniprezenta în poezia lui Cristian Bodnărescu depăşeşte granita esteticii, fiind o dorinţă a spiritului uman şi nu doar o simplă trăire pur emoţională, trivială.

,,Dacă dragoste nu e, nimic nu e” scrie în Biblie, versuri preluate şi de Marin Preda în ,,Cel mai iubit dintre pamanteni”. Unele lucruri se scriu doar cu sânge. Plutirea indumenzeita prin sânge a poporului român atinge universalitatea în dor şi dragoste.

Poezia lingvistică a poeziei noastre româneşti o reprezintă creaţia lui Cristian Bodnărescu.

Rămânem în antologia poeziei româneşti prin acest mare poet care este Cristian Bodnărescu! Eu manifest respect şi dragoste faţă de poezia domnului Cristian Bodnărescu.

Nu în fiecare zi avem plăcerea de a citi această poezie care ne ajută să fim mai aproape de viaţă, de spirit şi de spiritualitatea românească.

Sunt mulţi oameni care au văzut în Cristan Bodnărescu valoarea unui poet adevărat, ce spune ceva eternităţii şi reprezintă o generaţie; între care şi consiliul consultativ al antologiei de faţă. Lumea s-a cam săturat de pseudocultura, de pseudoştiinţa, de pseudocunoastere şi e un lucru bun. Cristian îi ajută pe oameni să îşi găsească spiritualitatea lor şi pe romani pe cea românească. Prin tot ceea ce face şi gândeşte dumnealui este în primul rând roman!

Domnul Cristian Bodnărescu e un poet bun, care ştie ce vrea. Pentru a putea scrie o poezie trebuie să munceşti mult şi să ai multă cultura în spate. Munca şi talentul au făcut din domnul Cristian Bodnărescu să fie şi un poet antologic, de crestomatie.

Crestomatii

Antologiile sau crestomatiile sunt foarte puţine. Trebuie să recunosc că până în 1989 erau destul de numeroase. Eu am avut şansa din liceu să folosesc aceste antologii de texte literare, putând lua ce-i mai frumos de la aceşti mari scriitori romani. Prima crestomatie a fost a lui Timotei Cipariu, erudit roman, unul din membrii fondatori ai Academiei Romane şi omul care se apropie de titanul nostru Bogdan Petriceicu Haşdeu. Linia continua cu Dimitire Cantemir şi George Călinescu, omul care pune bazele teoriei literare româneşti , semnând istoria literaturii româneşti. Al Piru şi Marino de la Cluj sunt discipolii lui George Călinescu.

Al Piru era acid. Faţă de un scriitorul Boureanu şi-a permis să afirme: ,,Dacă vreţi să ştiţi ce înseamnă poezia lui, analizaţi-i numele”. Adrian Păunescu are o poezie, ,,Calul calare” care tot repetă ,,Calul călare pe calul calare”; nemaiterminandu-se acel cal. Al Piru spunea ,,Aceasta este poezia lui Adrian Paunescu”. Pe Al piru l-am cunoscut, el venind acasă la mine. Eram prieteni de familie, domnul Al Piru fiind coleg cu tatăl meu, profesorul Dumitru Dontu. De atunci nu mai apar numeroase antologii, nu ştiu ce se întâmplă.

Antologia ,,Cuvântul în Timp” este uluitoare şi beneficiază de respectul meu. Este precum volumul ,,Cuvinte potrivite” semnat de Tudor Arghezi.

Poezia lui Cristian Bodnărescu

Oferim patru compozitii ale autorului drept cadou de Crăciun.

Poezia ,,Domino” este un domino al cuvintelor şi gândurilor domniei sale Cristian Bodnărescu, în ea fiind relevant spiritul rock-ului; dumnealui fiind un pasioant al acestui gen muzical, la fel ca şi mine. ,,Domino” este un ,,joc al cuvintelor” dacă alegem metafora argheziană.

               Domino

Marea gândurilor necuvântate

Din al tău ochi stins se varsă

Şoapte macabre se întrevăd

Sub pale măşti pe cerul negru.

Cuvântul damnat plin de extaz păşeşte

Pe umbra gândului beatic de primăvară

Descătuşat de orice robie temporală.

Atunci vocea de cenuşă lumină

A copiilor stafii tomnatice.

A fost într-un vis trecut, de mai târziu…

Şi n-am mai apucat împreună a păşi

În grădina noastră damnată

Pentru ultima oară…

Cu lacrimi de sânge ne plâng gargoilii

Urma paşilor pierduţi în neant.

Din flaut statuile micilor îngeri cântă

Fastuosul nostru concert de rock

…Ultimul concert de rock.

Suntem acum doi bătrâni

Batjocoriţi de Dumnezeu

Însă eu voi face o vrajă

Ultimă vrajă din această viaţă.

Deschide ochii şi luna ne va lumina

Tinerele chipuri angelice

La apus de orizont.

Buzele noastre vinete se vor lipi

Pentru ultima dată în noaptea necuvintelor

…Noaptea învierii noastre.

Acum închide ochii muza mea

Timpul nostru a trecut şi etern vom lumina

Întunecatul necuprins.

Cristian Bodnărescu

-2009-

Ana, cel mai simplu şi frumos nume. Nume de sfântă, Ana fiind mama Sfintei Fecioare Maria. Ce este mai frumos decât să-ţi iubeşti mama, ce este mai sfânt? În poezie poetul Cristian Bodnărescu retrăieşte dragostea eternă a eternului spirit. Este o trăire îndumnezeită, cutezând spre dragostea şi iubirea eternă. Nimic nu este mai frumos de a simţi dragostea ce-ţi vine din suflet şi e bine să avem un suflet de copil. Deschidem o cutie a inteligenţei umane prin poezia ,,Ana” a lui Cristian Bodnărescu.

Ana

   -cea care-a murit-

Pentru toţi cei care au dăruit tot

Pentru o clipă şi o clipă pentru tot,

Stingându-se dureros, la zori..

    Visul de apoi,durere

Taina goticelor ziduri

Mai păstrează lacrima

Dansului de muze virgine

Ce din a ta umbră apune.

Taine ale trecutului, meschine

Al măştilor chip iau.

Ele râd…

Cu sete ele beau suflul pereţilor

Săraci bătrâni,ce nu se-ncumetă

A muri, în taina de-altădată trăind

…a negrului trandafir.

Suflul greu al bătrânilor

Este luat de vechile candelabre…

Şi iată că perdeaua otrăveşte palida adiere tomnatică

Oferindu-i garoafele morţii.

Şi atunci…atunci glasul cavoului

Îţi murmură de crăiasă moartă nume,

Îngropat în el.

Tu aievea pluteai uşor

În paşii nestemaţilor narcişi.

În vis noi apăream,

Iar chipul pictat ne era

Pe umbrele a doi gargoili, dezbrăcaţi si

Decăzuţi.

Am îndrăznit…am îndrăznit să privim, cu sfială şi teamă,

Şovăielnica rază de minciună

A pierdutului paradis…

Am cutezat…am cutezat a fi doar o trecătoare clipă

A eternului chaos…

Am conştientizat…

Şi acum,prin cadavrele

Vremelnicelor miraje

Croi-ne-vom drum;

Doi îngeri izgoniţi şi goi

Din al paradisului vis neîmplinit de coşmar.

Iar pe tine te răpeşte

Tandra cântare a sufletelor moarte.

Ne vom revedea?

Tu,vis înfrigurat de toamnă pierdută.

Acum îţi sărut sângerândele-ţi buze

Care îngână cuvântul interzis

De moartă.

Plutind tu urmezi

Dulcea cântare a copiilor

Ce din glas mort curge

Rostindu-ţi numele:

Ana

Cristian Bodnărescu

-2003-

-cea eternă-

Freamătul vântului în pustiu

Îţi grăieşte conturul chipului;

Ai fost cândva, în eternul vid

De mai târziu.

În nopţile albe

Aievea de mână ne luam

Iar paşii de pustiul perpetuu

Ne erau absorbiţi,

Vântul besmetic pletele ne mângâia

Iar luna plină îţi grava nesfarsita-ţi expresie.

Chipurile statuare

Cu delir ne veghează

Grăbita noastră trecere

La ivirea razelor de soare

Între frunzele pământului.

Imaginea-ţi apare

Atunci când cizmele-mi le calcă

…În Grădina damnată

Susurul izvorului

Chipu-ţi curat păstrează

Atunci când sufletu-ţi revarsa

În spiritul fluviu.

Doar focul aztecilor

Spre cer te eliberează,

Pluteşti în tot şi toate.

Ne vom regăsi la final,

Atunci când timpul

Nu mai poate aştepta.

…Dar tu nu vei mai fi Ana

Cristian Bodnărescu

24 octombrie 2011

Durerea este cumplită în ,,Moarte şi praf”, ea uneori nu iartă nimic.  Dragostea platonică este sfâşietoare. Unii consideră dragostea un simplu sentiment, Cristian ne arată că este de fapt o contopire şi unificare în suflet şi simţiri. Aceste sentimente vin să ne redescopere iubirea ce o purtăm în suflet.

Moarte şi praf

Pluteai uşor, iubita mea

Pe calea-mperecheată,

Pe nori fugari tu-mi dezmierdai

Durerea întrupată.

Priveşte-n jur!

Astăzi vom pleca în deşert,

Iar paşii adânci-ne-vom

În zăpada adevărată…

Trăind în basm noi vom zidi

Oaza de minciună, durere şi speranţă,

Unde vom căta spre palatul de Moarte Albă

…doar de noi zărit

Ne vom preface a bea vin, sorbind nisip…

Iar când ne vom pregăti a ne stinge,

Precum două lumânări abisale,

Norii fugari vor răsări.

Eu voi zâmbi, ca Moartea Albicioasă.

Şi-atunci când norii paradisiaci vor pieri, atunci…

Înseamnă ca m-am stins

Gândindu-mă la tine.

Pluteai uşor, iubita mea

Pe calea-mperecheată,

Pe nori fugari tu-mi dezmierdai

Durerea întrupată.

Cristian Bodnărescu

-1999-

Poetul Cristian Bodnărescu revine intru eternitate şi-ntr-un spirit ce freamătă în noapte (poezia Spre Cer). Noaptea, cerul, cosmogoniile şi universurile paralele şi cele care vin  freamătă, regăsindu-se în această poezie. Toate aceastea vin din dorinţa domniei sale de a vedea cât mai multe. Cristian Bodnărescu explica voluptatea cerului. Bolta lui se numeşte poezie; este chiar bolta universului poetic. Nimic nu este mai frumos decât să rămâi în eternitatea sclipirii temporalităţii; doar timpul atestă valoarea poeziei.

         Spre Cer

Privesc la ceas de noapte

Spre cerul înstelat

Şi astrele-nchegate

Mă cheamă neuitat.

Acolo între ele

Răsare parcă una

Ea peste tot şi toate

E cea mai mândră-ntruna.

Lumina-i ce străluce

Pe-ntunecate bolţi

Cuprinde viduri negre

Şi sorii dezinvolţi.

Sprea ea de mă voi duce,

De ea mă simt chemat

Să zbor acum în pace

Veşnic înaripat.

Astăzi o filă- ‘oi scrie

Şi mândru voi străluce

Doar o călătorie

Al meu gând să apuce.

Voi lumina abisul

Ce-n întuneric plânge

Astrele-mi sunt cuprinsul

Spre ele eu m-oi duce

În ultim ceas frenetic

Când voi simţi sfârşitul

Venind apocaliptic

La fel ca şi-nceputul

Lumina o voi strânge

Adulmecând agale

Noaptea de voi străluce

Cu voluptate mare.

La ultima sclipire

Ce o eman în lume

La steaua-amintire

Purced pe drum de spume.

Privind la tot şi toate

Eu am apus demult

Versuri îmbălsămate

Acuma se aud.

Pe cer în acea noapte

La stea eu mă arăt

Privind spre văi şi ape

În toate-s ancorat.

Mă cheamă neuitat

Şi astrele-nchegate

Spre cerul înstelat

Privesc la ceas de noapte.

Cristian Bodnărescu

-2009-

Miercuri 21 decembrie 2011 Viorel Dontu va invita la emisiunea Antologii vechi şi noi la Radio Zidul- www.radiozidul.ro între orele 20 şi 23.

profesor universitar Viorel Dontu, critic literar

noiembrie 2011, Iaşi

Pe la mijlocul lunii februarie a.c., am primit prin poşta electronică un mesaj care mi-a atras atenţia. Vi-l prezint mai jos.

Bună ziua,

Suntem încântaţi să vă anunţăm relansarea trustului „Zidul”. Dacă  sunteţi interesaţi de: cultură, rock, spiritualitate, psihologie sau medicină naturistă vă invităm să accesaţi site-urile noastre: Ziarul „Zidul” (ziarulzidul.ro) şi Radio „Zidul” ( www.radiozidul.ro). Dacă doriţi să vă abonaţi la newsletter-ul nostru faceţi clic pe „subscribe” şi creaţi un cont atât la Ziarul „Zidul” cât şi la Radio „Zidul” (ambele în partea dreaptă a paginii de web). ID-ul de Yahoo Messenger este „radiozidul”. Vă mulţumim şi vă aşteptăm alături de noi în anii ce vor urma.

Toata consideratia,

Echipa Zidul

Am accesat adresele de web recomandate de Echipa „Zidul” şi am aflat foarte multe lucruri interesante. Apoi l-am contactat pe domnul Cristian Bodnărescu, l-am felicitat pentru proiectul „Zidul” şi i-am cerut un interviu. Mi-a răspuns la întrebări cu eleganţă şi promptitudine:

George ROCA: Domnule Bodnărescu, cine sunteţi dumeavoastră şi ce reprezintă trustul „Zidul”? Cine face parte din echipa redacţională?

Cristian BODNĂRESCU: Echipa trustului „Zidul” se prezintă în următoarea componenţă: Delia Palade, psihologul redacţiei, redactorii Livia Popescu, editorul cultural Adina Gabriela Mustaţa, editorul artistic Cristina Lauric, corespondentul literar Silvia Katz Ianasi şi editorul corector al ziarului, Fabiola Colţ. Eu, Cristian Bodnărescu, sunt redactorul şef şi fondatorul trustului „Zidul”. Echipa mai are un medic de gardă. Suntem o echipă a cărei membri au mai cochetat cu radioul, având o pasiune pentru aşa ceva. Spre exemplu, doamna Livia Popescu a fost reporter la postul „Radio Vacanţa Copiilor” şi eu realizator de emisiuni în cadrul Radiodifuziunii Române. Tot ceea ce facem este din pasiune pentru cultură şi românism.

George ROCA: De ce „Zidul”?

Cristian BODNĂRESCU: La asta m-am gândit acum un an, când lua fiinţă ziarul „Zidul”. Ideea metaforică de „zid” are conotaţie bipolară pentru mine. Analizând „zidul” dintr-o parte, el poate simboliza tot ce s-a adunat negativ în societatea românească de tip postcomunist. Democraţia prost înţeleasă şi aplicată, ignoranţa maselor, promovarea subculturii şi a mediocrităţii… reprezintă un zid care trebuie dărâmat pentru a putea întrezări lumina pală a adevărului, a cunoaşterii, a valorii şi a ceea ce este frumos, pentru noi. Gândindu-ne la cealaltă perspectivă, putem zări zidirea şi consolidarea unui zid a culturii şi spiritualităţii româneşti, o arhitectură care să ne ocrotească de furia spălării creierului.

George ROCA: Obiective?

Cristian BODNĂRESCU: Obiectivul principal este promovarea culturii şi a spiritualităţii prin mai multe metode. Psihologul redacţiei, doamna Delia Palade ne bucură cu o analiză bilunară asupra psihicului uman, doamna Livia Popescu ne uimeşte prin analize asupra spiritualităţii, a energiilor din Univers, a scopului nostru existenţial. Livia Popescu subliniază simbioza trup-suflet, ea fiind practicant avansat de arte marţiale. Doamna Adina Gabriela Mustaţa ne asigura rubrica de analiză şi critică literară săptămânal, iar doamna Silvia Katz îmi trimite texte literare săptămânal, în preimera pentru ziarul Zidul. Eu, Cristian Bodnărescu vă invit în fiecare miercuri şi joi seară la o incursiune în istoria rock-ului şi a spiritualităţii româneşti, invocând momentele de glorie dar şi cele omniprezente care ne definesc ca şi neam. Vom avea talk show-uri cu diferite personalităţi, doar pentru Radio „Zidul”. Obiectivul nostru este de a unifica românii din toate colţurile lumii şi de a-i îndemna la a-şi aduce aportul, fiecare zidind câte o cărămidă pentru cultura românească.

George ROCA: Vorbiţi-mi despre istoricul trustului „Zidul”.

Cristian BODNĂRESCU: Am fondat ziarul cu acelaşi nume în noiembrie 2009, însă rubricile care au figurat au o istorie mai veche. Rubrica şi emisiunea „Eroii rock-ului” a fost fondată în anul 2002, iar „Spiritualitate românească” în 2003, integrându-le pe amândouă şi în grila Radiodifuziunii Române. În preajma trecerii dintre ani, 2003-2004 am obţinut un premiu naţional al presei după publicarea articolului „CARGO – şi focul se aprinde”, împreună cu echipa. Am analizat trupa din perspectivă muzicală, societal şi cultural, axându-mă pe rolul ei la Revoluţia din 1989. O analiză axată pe fenomenul rock, societate şi religie mai este gravată şi în articolul „Rock-ul şi religia”. Chiar dacă este un articol de dimensiuni medii, de presă, pentru relaizarea lui au fost necesari mulţi ani de zile de analiză muzicală, mii de discuri parcurse şi incursiune în religie, eu fiind licenţiat în istoria religiilor. Noi punctăm informaţia şi nu cantitatea, realizând totul din pasiune. Nu au întârziat însă să apară şi beneficiile materiale, inaugurând de curând deschiderea a 2 studiouri radiofonice, unul la Iaşi şi celălalt la Bucureşti. Doresc să mulţumesc cu acest prilej sponsorilor şi tuturor celor care m-au sprijinit în realizarea trustului „Zidul”, în special echipei mele, oameni care au trecut de graniţa vorbelor la fapte, investind timp, pasiune şi sentimente în ceea ce întreprind, ca şi mine.

George ROCA: Cum v-aţi repartizat sarcinile de muncă în redacţie?

Cristian BODNĂRESCU: Delia Palade, psihologul redacţiei, susţine o rubrică bilunară, denumită „Zidul psihologic”. Eu îmi aduc aportul prin rubricile şi emisiunile „Spiritualitate românească” şi „Eroii rock-ului”, pe lângă administrarea portalului şi marketing. La radio, pe lângă emisiunile sus-amintite, Livia Popescu vă invită în fiecare seară de duminică să-i fiţi alături la emisiunea „Zidurile spiritualităţii”. Doamna Fabiola Colţ susţine în fiecare zi de marţi de la 20 la 22 emisiunea de muzică simfonică ,,Zidurile simfonice”, care este una din cele 3 emisiuni romaneşti de acest gen. După cum am mai amintit atât ziarul cât şi radioul au un medic care ne oferă sfaturi în domeniul medicinii naturiste.

George ROCA: V-aş ruga să faceţi cunoscute adresele de web unde se pot accesa radioul şi ziarul „Zidul”.

Cristian BODNĂRESCU: În momentul de faţă vă pot oferi patru adrese care fac legatura cu trustul „Zidul”:

www.radiozidul.ro

ziarulzidul.ro

www.cristianbodnarescu.blogspot.com

www.aikidotenshi.blogspot.com

Vă invit pe toţi să gustaţi din picătura săptămânală de sănătate spirituală şi rock urmărind proiectele trustului „Zidul” şi implicându-vă efectiv în funcţionarea acestuia!

George ROCA: Vă mulţumesc, să citim şi… să auzim de bine depre „Zidul” dumneavoastră!

Prea puţin cunoscut în România, Eugène Marin Labiche scrie povestiri umoristice puse şi în joc teatral. Scrieri precum 29 de grade la umbră, Afacerea din strada Lourcine, Colegi de promoţie, Familia Perrichon, Micuţele păsărele, Praf în ochi ori Treizeci şi şapte de bănuţi, surprind umorul social, atacând categorii precum oameni materialişti, oameni proşti, beţivi, avari ori doamne tinere.

Fiind asemuit cu Molière, Eugène Marin Labiche este şi afacerist. Din această privinţă ar putea fi comparat cu Duiliu Zamfirescu, iar cu Luca Ion Caragiale din prisma situaţiilor umoriste, dacă ar fi să trasăm o antiteză cu literature românească.

Imaginea beţivului care îşi caută dimineaţa cu disperare cureaua care este pe el ori 2 cadouri în loc de unul oferite unui beţiv (o sticlă ar reprezenta un cadou iar două sticle, două cadouri) reliefează imaginea beţivului în societate.

Dramaturgul francez Eugène Marin Labiche s-a născut pe 5 mai 1815 şi-a decedat pe 23 ianuarie 1888 la 73 ani, fiind îngropat la Paris. Dacă ajungeţi la Paris îl puteţi vozita pe Labiche la cimitirul Montmartre.

Vă invit pe toţi să discutăm despre dramaturgul Eugène Marin Labiche şi să ascultăm câteva povestiri puse în joc de teatru luni 3 mai între orele 21 şi 23, la emisiunea O zi în 3600 de secunde cu Vio şi Cristi, Literatura la Zid. Emisiunea Literatura la Zid face parte din grila Radio Zidul, post online ce poate fi ascultat accesând ziarulzidul.ro sau http://radio-zidul.zapto.org:9000/listen.pls

academician Cristian Bodnărescu

Mă plimbam pe o străduţă din Suceava împreună cu un prieten medic, amândoi purtând haine negre şi plete, însă prietenul meu, pe nume Cătălin, purta şi barbă, eu nu. Cum mergeam noi uite că ne pomenim cu o bătrânică alergând către noi:

-          Da’ stai Părinti, câ am şiva sâ-ţ’ zâc! Uiti şi-i, io am păcătuit în viaţa asta şî vreu sâ-mi dai o binecuvântari!

-          Fii binecuvântată Fiica mea, îi spune Cătălin (cel cu barbă)

-          Vai tari-ţ mulţămesc Părinti! Spune băbuţa, după care îi pupă amândouă mâinile.

Dă să plece, dar se uită şi la mine, codaş. Se gândeşte ea puţin, îmi ia mâna şi mi-o pupă dar aşa în treacăt, şi nu mi-a pupat ambele mâni precum a beneficiat prietenul Cătălin. Deh, şi eu sunt popă şi aşa fără barbă şi nu strica să mai pupe o mână. Dacă aveam barbă… bătrânica ar fi cerut 2 binecuvântări!

Mergând în mai multe locuri cu domnul Cătălin am întâlnit mai mulţi oameni şi cum istoria se repetă… lui i se cereau binecuvântările şi i se pupau ambele mâni, mie mi se mai pupa câte o mână aşa, ocazional. Cine ştie, Cătălin o fi popă şi eu doar un amărât de dascăl, fără barbă.

Deci… ,, Ţ’-aş pupa-o, da’… n-ai barbă!“

Despre comicul de situaţie vă invit să povestiţi şi să râdem la emisiunea Ţ’-aş pupa-o, da’… n-ai barbă! (Civicul la zid- O zi în 3600 de secunde) miercuri 28 aprilie, orele 21 – 22 : 30, la Radio Zidul (ziarulzidul.ro sau http://radio-zidul.zapto.org:9000/listen.pls).

academician Cristian Bodnărescu

26 aprilie anul 1986… această dată va rămâne încă mult timp în inimele noastre. Cuvântul Cernobâl a devenit  un sinonim a unor catastrofe dezastruoase. El ne reaminteşte despre un eveniment – explozia de la reactorul nuclear care a deschis cutia Pandorei, plină de duşmani invizibili, alerte neidentificate şi temeri în conştiinţa oamenilor…

O mare lovitură a suportat Ucraina din cauza acestui accident de la Cernobâl. Au trecut 24 de ani de când personalul blocului energetic numărul 4 a fost martor la începutul reacţiei de necontrolat din reactor, dar mai apoi s-au abţinut cu introducerea protecţiei de apărare. Rezultatul a fost producerea celei mai mari avarii nucleare, ale cărei consecinţe le suportăm  până în prezent…  Incendiul a durat zece zile şi au fost răspândite cantitaţi imposibil de calculat de substanţe radioactive în atmosferă, de peste 400 de ori mai mari decât cele înregistrate în urma bombardamentului atomic de la Hiroshima.

Accidentul s-a produs în timpul unui test de siguranţă. Pentru ca acesta să poată avea loc, echipa tehnică a deconectat sistemele de siguranţă lucrurile scăpând însă de sub control. S-a produs o explozie violentă. Scutul superior al clădirii, o construcţie care cântărea 1.000 de tone, a fost pulverizat. Învelişul de grafit al reactorului a luat foc, iar produsele fisiunii radioactive au fost aruncate în atmosferă. 31 de oameni au murit pe loc, primele victime ale accidentului fiind: muncitorii, pompierii şi militarii.

Pentru lichidarea efectelor exploziei au fost mobilizate 800.000 de persoane, aşa numiţii ”lichidatori” din care faceau parte soldaţi, pompieri şi muncitori; acestia au fost nevoiţi să intervină cu mijloace rudimentare, lipsiţi de orice fel de protecţie. Din rândul lor au fost înregistrate cele mai multe victime, circa 200.000 fiind grav afectaţi, iar cel puţin 25.000 murind ca urmare a expunerii la radiaţiile care au depăşit de până la 50 ori valoarea anuală maximă admisă, în doar câteva ore sau zile. Alături de ei, milioane de oameni, din zonele înconjurătoare, o parte din nordul Europei, Belarus, Rusia, Moldova, România, au fost afectate de valul de radiatii.

Autorităţile sovietice au minţit

Autorităţile sovietice de la acea vreme au încercat să ascundă dezastrul care a urmat, zeci de mii de muncitori ai centralei şi cei aflaţi în apropiere murind în căteva săptămâni în chinuri groaznice; ei nefiind preîntâmpinaţi de pericolul expunerii la soare. Pe data de 1 mai  în toate localităţile s-au desfăşurat parade festive, legate de această sărbătoare. O mulţime de oameni, participând la aceste parade au fost supuşi unui mare pericol de a se îmbolnăvi de  leucemie, în urma aflării pe teren deschis.

Azi, când s-au împlinit 24 de ani de la această catastrofă nucleară, am trecut pe  lângă monumentul celor decedaţi în urma acestei exploziei de la Cernobâl, care este instalat la una din intersecţiile municipiului Bălţi. Deja se terminase mitingul de comemorare a victimilor incendiului, dar cei care mai sunt în viaţă şi membrii familiilor lor au mai rămas acolo. M-am apropiat de preşedintele organizaţiei participanţilor la lichidarea consecinţelor avariei nucleare de la Cernobâl, domnul Serghei Ciubrii. Părea foarte trist. Din cele relatate de domnul Ciubrii, am aflat că deja 20 de bălţemi, aşa numiţi ,,lichidători’’, s-au stins din viaţă în urma bolilor, preponderent oncologice .

Actualmente, Cernobâl şi localităţile situate în acea zonă, au devenit nişte localităţi fantome. În urma accidentului au fost evacuate 200.000 de persoane în timp record; în urma lor a fost instaurată o aşa numită zonă de ”interdicţie” de 4000 kilometri pătraţi, cu un nivel de radioactivitate periculos. Infernul s-a transformat apoi într-o oază pentru animalele sălbatice care, în absenţa omului, s-au înmulţit şi au pus stăpânire pe zonă. Nimeni nu poate şti cu siguranţă care este efectul radiaţiilor asupra acestora, existând zvonuri că au apărut deja mutaţii groteşti, zvonuri dezminţite însă de oficiali (cum era de aşteptat).

Liudmila Ialău

Vampirul, opera lui Heinich Marschner, este un personaj

romnatic care se hrăneşte cu sânge, un strigoi ori o fantomă.

Serghei Prokofiev (23 aprilie 1891 – 5 martie 1953) este unul din cei mai mari compozitori ruşi care surprinde în operă mitul vampirului.
Porokofiev crează miniaturi instrumentale, simfonii, concerte şi muzică de film. El concertează în mai multe ţări, precum Franţa, Cuba ori Japonia.
Compune inspirat fiind de scriitori precum William Shakespeare ori Tolstoi, dar şi de basmele populare. Astfel iau naştere baletele ,,Romeo şi Julieta’’, ,,Cenuşăreasa’’ ori abordarea motivului din ,,Război şi pace’’.

Filmul ,,Interviu cu un vampir’’ în care joacă actori precum Antonio Banderas, Brad Pitt şi românul Marcel Iureş preia baletul lui Serghei Porokofiev ,,Romeo şi Julieta’’.

Romanul literar ,,Interviu cu un vampir’’ este scris de Anne Rice, fiind primul din seria Cronicile Vampirilor. Este una din cele mai cunosute lucrări artistice de acest gen, împreună cu romanul Dracula a lui Bram Stoker.

Fantoma Dracula beneficiază de numeroase ecranizări, la fel ca şi clasicul de acum Nosferatu.

Sunt Cristian Bodnărescu şi vă aştept sâmbătă 24 aprilie între orele 21 şi 22 la o emisiune de muzică simfonică cu nuanţe de gotic, Vampirism şi Prokofiev la Radio Zidul.

Emisiunea ,,Muzica la Zid’’ face parte din ,,O zi în 3600 de secunde’’ şi este realizată numai pentru Radio Zidul, post ce se recepţionează accesând ziarulzidul.ro sau http://radio-zidul.zapto.org:9000/listen.pls

Echipa Zidul

Charles Darwin (12 februarie 1809, Shropshire – 19 aprilie 1882, Kent) este cel mai cunoscut biolog, geolog şi naturalist britanic. Fondează teoria evoluţionistă , considerând că toate speciile au evoluat de la un strămoş prin fenomenul de selecţie naturală. Infirmă teoria creaţionismului.

Charles Darwin joacă un rol vital atât în ştiinţă cât şi în psihologia maselor, creând controverse şi militând împotriva teoriilor creaţionsmului, între care şi creştinismul.

Dacă în Biblie suntem informaţi că am fost creaţi după ,,chipul şi asemănarea lui Dumnezeu’’, Charles Darwin contestă acest fapt, realizând o serie de experimente ştiinţifice şi cercetări prin care doreşte să arate că totul a evoluat din ceva şi nu a fost, pur şi simplu, creat ori ,,făcut”.  Promovează în acest sens ideea conform căreia omul provine din maimuţă şi nu din Dumnezeu.

Domnul Darwin studiază mulţi ani diferite specii şi face excursii pe mare. Este şocat cum o formă de viaţă poate distruge o alta, toate fiind legi fireşti ale existenţei, în acest sens nu crede că ar putea exista un Dumnezeu care să fi putut permite aşa ceva.

În data de 20 aprilie de la orele 21 darwin-ismul va fi dezbătut în cadrul emisiunii ,,O zi în 3600 de secunde’’ la Radio Zidul, coordonată de Cristian Bodnărescu. Invitatul care va combate această temă este Dan Valentin Ilieş din Colorado.

academician Cristian Bodnărescu

Denumirea acestui site, ,,Ziarul Zidul’’, m-a pus pe gânduri să scriu un material despre cele mai renumite ziduri din istoria omenirii.

Zidurile mereu au existat şi vor mai exista, unele devenind celebre şi mereu vizitate de o mulţime, altele prăbuşindu-se, fiind uitate. Din cele mai vechi timpuri omul a început să clădească  ziduri pentru a se apăra de frig, căldură, duşmani sau fiare sălbatice.

Recent ministerul culturii din Grecia a decalarat că a fost descoperit un zid care are o vechime de aproximativ 23 mii de ani. Acest zid sa află in peştera Theopetra  în vecinătete cu orăşelul Kalambaka. Acest zid a fost edificat pentru a proteja oameni de vânturi şi de frig, fiind caracteristic climei a ultimei epocii glaciare.

Zidul din Ierihon

Cred că fiecare din noi a auzit din Vechiul Testament despre alt zid renumit, cel din Ierihon, care este unul din cele mai vechi oraşe de pe globul pământesc. În urma săpăturilor arheologice s-au găsit urmele unor ziduri masive, care datează din secolele XVIII-XVI înaite de Hristos. La sfârşitul celui de al II-lea mileniu î.d.H , conform mitului biblic, zidurile care înconjurau acest oraş nu au rezistat şi s-au dărâmat. Evreii, pe atunci sfătuiţi de Dumnezeu să facă procesiuni în jurul acestei cetăţi, au distrus aceste ziduri cu trâmbiţe şi strigări.

Zidul Plângerii

Alt zid binecunoscut tot din acele părţi este Zidul Plângerii, a fost numit aşa deoarece poporul evreu aici îşi plânge soarta celor două temple distruse în aceeaşi zi a diferiţilor ani. Este un loc sacru, semnificativ pentru toţi evreii din întreaga lume, fiind situate în Ierusalim. Acest zid este tot ce a rămas din templul regelui Solomon. Prorocul Ieremia a prezis că templu sfânt va fi distrus, dar partea de vest va dăinui secole. Pietrele originale, zidite în urmă cu 2 milenii, s-au păstrat mai bine decât cele recente. În ultima perioadă a apărut o nouă tradiţie, cea de a plasa în spaţiile dintre pietrele zidului bileţele, unde evreii credincioşi îşi însemnează dorinţele. Alţii se roagă lui Dumnezeu în faţa zidului.

Marele Zid Chinezesc

Una din cele mai renumite şi atractive construcţii din lume este Marele Zid Chinezesc. Zidul Chinezesc a fost inclus în Lista celor 7 noi minuni ale lumii din 2007. Marele Zid este cea mai lungă structură din lume realizată de om. Se întinde pe o lungime de 6352 km. În mai multe surse informaţionale se menţionează că acest zid este unica constucţie care se vede de pe Lună. Contrar legendelor, Marele Zid Chinezesc nu este vizibil de pe Lună cu ochiul liber. Nişte desene animate americane au declanşat această legendă. Astronauţii  care au fost pe acest satelit al Pământului confirmă imposibilitatea  vederei acestui obiect de acolo.

Constructia acestui zid a început în secolul al V-lea înainte de Hristos si a fost finalizată  doar în secolul al XVII-lea. Acest zid a fost ridicat pentru a proteja zona de nord a Chinei de atacurile populaţiei nomade. Se presupune că, de-a lungul timpului, între 2 şi 3 milioane de chinezi au murit în timpul construcţiei Zidului. Marele Zid Chinezesc a fost folosit nu numai ca drum strategic, ci şi ca drum comercial. Anual este vizitat de o mulţime de turişti. În anumite porţiuni,  se află într-o stare avansată de degradare. Pe lângă capriciile naturii (vânt, furtuni de nisip, cicluri repetate îngheţ-dezgheţ), şi oamenii contribuie la vandalizarea sub diverse forme, vânzând porţiuni mici din zid sub formă de suvenir.

Zidul lui Adrian

Încă un zid măreţ, edificat pe timpurile imperiului roman în anul 122 se numeşte Zidul lui Adrian. Acest împărat a poruncit să fie construit  un zid ca o linie de demarcaţie între romani şi triburi barbare pe insula Britanica. Zidul se întindea pe 117 km,  reunind cetăţile, turnurile de veghe şi porţile într-un singur lanţ, menirea caruia era de a stopa năvălirea celţilor şi a picţilor, care locuiau la nordul insulei. Acest  zid reprezintă şi astăzi unul dintre cele mai remarcabile monumente ale acelei epoci.

Zidul Berlinului

Cu siguranţă Zidul Berlinului este cel mai celebru dintre toate, el având rolul de a despărţi oamenii cândva. În anii 40-60, unul din cele mai importante obiective a diplomaţiei sovietice a fost rezolvarea problemei a celor 2 state germane. Pe acele timpuri Republica Democrată Germană nu a fost recunoscută de marile puteri. Din 1958 până la 1961, Berlin rămânea cel mai fierbinte loc de pe Planetă. După sfârşitul celui de-al 2-lea război mondial  acest oraş  a fost divizat . Zilnic din sectorul estic al Berlinului evadau în sectorul de vest până la 1000 de oameni. Pentru a împiedica cetăţenii Germaniei comuniste să fugă în Berlinul de vest, în 1961 a fost construit un zid, denumit ,,Zidul Ruşinii.’’Acest zid-simbol al războiului rece a căzut în noiembrie 1989. Zidul Berlinului de peste 155 de km a fost dărâmat de buldozere . Fragmentele şi bucăţile au fost luate de oameni ca suvenir.

În 1990 în piaţa Potsdam, care a despărţit Berlinul  aprope 40 ani, celebra trupă ,,Pink Floyd’’ a prezentat opera-rock ,,The Wall’’(Zidul) Live in Berlin. Aceast concert a fost organizat de autorul principal, Roger Waters.

Despre Zidurile omenirii şi Ziarul Zidul Cristian Bodnărescu va realiza o emisiune în cadrul ,,O zi în 3600 de secunde cu Vio şi Cristi” duminică 18 aprilie, începând cu orele 21. Vor fi invitaţi consultantul ştiinţific Viorel Donţu şi Liudmila Ialău.

Liudmila Ialău

Următorul concert de metal din România va avea loc pe data de 8 mai 2010, el fiind anunţat în premieră la Radio Zidul (emisiunea Eroii rock-ului). După asta, evenimentul a fost anunţat şi de ceilalţi parteneri: ,,Şapte seri’’, ,,Zile şi nopţi’’, ,,Metalhead’’, ,,Metalfan’’ şi ,,Metalact’’.

Premierele se ţin în lanţ pentru Radio Zidul; astfel, la acest post a fost difuzată în premieră radiofonică noua piesă a lui Gheorghe Gheorghiu, ,,Trenul spre sud- Master’’. Şi asta după ce fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, a salutat rubrica ,,Spiritualitate românească’’ (emisiune şi rubrică din cadrul portalului Zidul).

Acest concert death metal serbează un deceniu de Vepres, eveniment prezentat în premieră şi exclusivitate la Radio Zidul, emisiunea ,,Un deceniu de Vepres- Eroii rock-ului’’.

,,Invit la un concert de metal agresiv pe toţi cititorii Ziarului Zidul şi ascultătorii Radioului Zidul!

Pe data de 8 Mai 2010, Vepres şi Beyond Life vor susţine un concert în clubul Subway din Bacău.

Vepres – formaţie originară din Galaţi, actual stabilită în Bucureşti, împlineşte în această perioadă 10 ani de la înfiinţare. Deşi trupa a avut o pauză în activitate, a revenit în forţă la începutul lui 2009, concertând alături de nume cu greutate din ţară şi din afară: Altar, Voices of Silence, Ultrawurscht (Germania), Exhumer (Italia) etc… Recitalul va conţine piese din toată activitatea trupei. Cele din prima perioadă sunt încadrate în stilul death/black metal, iar în ultima perioadă se observă şi influenţe thrash şi core. Cu siguranţă acestea vor pune sângele în circulaţie publicului amator de metal!

În curând Vepres vor definitiva un album conceptual! El va fi lansat în premieră absolută la Radio Zidul!

www.myspace.com/vepresband

Vă aşteptăm la un concert de metal greu, cu multe lăzi de bere!

Data: sâmbătă, 8 mai 2010, ora 21:00

Locaţie: Pub Subway, Bacău, (str. Mărăşeşti 12, la subsol) – www.subwaypub.ro

Bilet: 5 lei (din care veţi primi o bere sau un suc, la alegere)’’

Costoa Vepres