Omul mă surprinde cel mai mult la umanitate. Omul îşi sacrifica sănătatea pentru a face bani. Apoi îşi sacrifica banii pentru a-şi recupera sănătatea. Apoi este atât de nerăbdător cu gândul la viitor încât nu se bucura de prezent. Rezultatul este că nu trăieşte nici în prezent, dar nici în viitor. Trăieşte de parcă n-ar muri niciodată şi apoi moare fără a fi trăit. (Dalai Lama)

Ceea ce s-a impus ca un mare adevăr este teza că sănătatea nu poate fi cumpărată doar prin cheltuieli pe medicamente şi spitale, iar educaţia sanitară individuală este modalitatea cea mai puţin costisitoare de menţinere a stării de sănătate, profilaxia este mai ieftină, numai aşa menţinerea sănătăţii costă cu mult mai puţin decât redobândirea acesteia, deoarece găsim mereu în natură alimente ce ne pot ţine loc de medicamente, vaccinuri şi/sau bisturiu:

O macromoleculă vie este un edificiu miraculos, făcut din lanţuri, din blocuri, ce se numără cu miile, fiecare din aceste blocuri ori nucleotizi constituind un aminoacid; această formaţie reuneşte proprietăţile opuse, antagoniste, ale bazelor şi acizilor [Lupaşcu, 1982].

Pentru a acţiona,  idealul ar fi combaterea factorilor de risc şi evitarea apariţiei bolii. Ce putem însă face în cazul unei condiţionări genetice? O experienţă încurajatoare s-a acumulat în legătură cu modul constant şi organizat ce urmăreşte selecţia genitorilor. S-au investit eforturi deosebite mai ales în legătură cu unele boli de nutriţie, cardio-vasculare sau tumorale. Ar putea fi însă aplicată o astfel de discriminare în continuare numai argumentând că o boală ori alta sunt mai puţin răspândite într-un areal sau altul. Dar prin ce drept favorizăm investigaţiile pentru unele boli mai răspândite deşi cunoaştem că reprezintă numai un efect al deficitului de educaţie medicală ori al unor obiceiuri şi tradiţii bizare din perioade revolute?

Ingineria  genetică şi-a propus la rându-i corectarea unora din defectele ereditare, dar nici performanţele şi nici riscurile nu ne sunt încă pe deplin cunoscute, dacă aşa ceva va putea fi cunoscut vreodată în detaliu. Embrionul şi fătul au devenit un nou pacient. S-a născut medicina produsului de concepţie, din eprubetă şi cavitatea uterină (în cazul extrem de mediatizat al unei femei de 67 de ani, intelectuală, care naşte după fertilizare în vitro – România, 2005 – un copil potenţial orfan de trup, dar mult mai grav şi… de suflet). Această atitudine de frondă, care ar trebui să orienteze în practică, mai cu seamă spre suprimarea germenilor de viaţă taraţi, dar pe care, iată, de fapt îi crează, chiar cu tehnologii superperformante, când mai degrabă protezăm un organ decât suntem în stare, ca medici, să vindecăm şi producem mai multă suferinţă decât bucurie. S-au reuşit  unele microintervenţii chirurgicale cu laser pe creier. Rezultatul? Orbirea… Perspectivele pot fi de pe acum întrevăzute, dar în ultimă instanţă, cu atât mai  important este folosirea resurselor naturale în profilaxie şi/sau îmbolnăviri (aşa -numitele cure de soare, igieno-dietetice naturiste, de ape minerale etc.)

Resurse de acţiune mult mai generoase ne oferă mediul de viaţă. Factorii ecologici cu risc teratogen şi mutagen sunt extrem de numeroşi. Stilul de viaţă, alimentaţia, poluarea, noxele impuse din afară ori asumate voluntar – tabagismul, etilismul cronic, alimentaţia ultrarafinată bogată în conservanţi, polipragmazia şi/sau stresul – sunt unele dintre obiectivele majore de eradicat. Creşte standardul de viaţă, cresc şi factorii de risc, de unde şi conceptul de boli ale civilizaţiei. Este vorba despre bolile ce decurg din erori şi abuzuri pe care le fac oamenii civilizaţi. Va accepta omenirea voluntar să le evite? Doar respectarea globală a unor prescripţii de viaţă raţională ar permite îndeplinirea acestui nobil proiect de optimizare al vieţii. Ar trebui să se revizuiască atitudinea prea răspândită de neglijare şi ignorare a avertismentelor medicinii (de exemplu, interzicerea şi de facto a fumatului în spaţiile publice ori a unei alimentaţii iraţionale).

Supravegherea populaţiei presupune diagnosticarea bolilor într-un stadiu latent (preclinic/subclinic). Acest obiectiv pretinde un control periodic şi un calendar bine codificat. Unui astfel de program i s-ar supune grupurile populaţiei cu risc crescut pentru o boală oarecare şi ar funcţiona, astfel, multiple modele de investigaţie activă, destinate diagnosticării precoce, fie a bolilor cardiovasculare, fie a bolilor digestive ori de nutriţie, ale cancerului şi ale celorlalte boli maligne etc. Screening-ul a devenit un mic subterfugiu doar, căruia medicina alopatică începe să i se dedice, o face, totuşi, cu mult prea mult entuziasm şi convingere, uitând de educaţie sanitară, de medicină ecologică şi/sau (bio)laserterapie.

Reţete magistrale naturiste ce folosesc exclusiv remedii fitoterapeutice, apele minerale, băi de soare etc., sunt modul extrem, cel mai frecvent utilizat de unii medici, prin care încă mai reuşim să aducem sănătatea şi pentru o medicină alopatică (antipatică) supertehnicizată. Programele actuale de sănătate cuprind măsuri diverse, testate anterior prin studii pilot, pe eşantioane limitate. Se impune în continuare extinderea acestora la  întreaga populaţie cu risc, dar s-au impus ca prioritate şi pentru tumorile benigne şi maligne, HTA ori coronaropatiile latente. În gastroenterologie: fenotipul ulceros şi leziunile cu risc de malignizare de la nivelul stomacului şi rectocolonului, cronicizarea hepatitelor acute etc. În acest mod bolile de nutriţie şi metabolism suscită din partea medicilor alopaţi o adevărată dorinţă nestăpânită pentru diagnosticarea precoce a  diabetului zaharat, iar la noul născut pentru decelarea enzimopatiilor cu risc encefalotrop major, când oncologia beneficiază probabil în cel mai înalt grad de o strategie medicală activă, atunci bine certificată în formele uşor accesibile detectării, singura perspectivă obiectivă a recunoaşterii cancerului în situ - în stadiul zero. În total mult mai multe diagnostice decât posibilităţi reale de vindecare, iată ce ne oferă folosirea exclusivă şi exclusivistă a metodelor de diagnostic şi tratament alopatice în detrimentul celor naturiste.

Dispariţia infecţiilor endemice şi pandemice care au făcut ravagii înspăimântătoare în istorie se constituie într-o demonstraţie de putere suficientă a medicinii occidentale (alopatice),  demonstraţie cu atât mai convingătoare dacă se va ţine cont şi de terapiile asociate (complementare); ceea ce obligă la responsabilităţi maxime în ce priveşte trăsătura pe care medicul alopat caută s-o identifice la seamănul încăpăţânat în viciile sale. S-o luăm ca un avertisment simplu şi crud, dar complicat în acelaşi timp, ce nu anulează nici pe departe soluţia oferită de medicină ecologică şi profilaxie pentru o existenţă constant ecologică şi într-adevăr umană  concomitent.

(Bio)laserterapia defineşte în acest mod totalitatea terapiilor ecologice (de provenienţă naturală) ce presupun vindecarea curentă a bolilor umane (animale) prin câmpuri (info)energetice pulsatorii [Botez, 2005], indiferent de sursele originare la dispoziţie şi constituite (a)temporal sau acţionează de la om la om, de la om la animal, la vegetale ori reciproc adesea într-o contopire a perimetrelor de acţiune, a surselor info(energetice) proprii unor interinfluenţe constante – când fiecare individ poate deveni subiect (de tratat/pozitiv) şi/sau obiect (de influenţat/negativ).

 Fie că folosim una din formele recunoscute (în principiu alopatice) ori ecologice de tratament (de cele mai multe ori verificate de predecesori şi/sau sistematizate în funcţie de performanţă), fie că suntem adepţii profilaxiei şi educaţiei ecologice (sanitare), atunci scopul final este unic, acela de a aduce  într-un echilibru relativ matricea fundamentală a viului existenţial; în esenţă corpul info-energetic se află într-un balans intrinsec propriu vieţii terestre şi/sau al unui mod firesc de vieţuire/supravieţuire (de adaptabilitate) care trebuie să rămână deopotrivă sub binefăcătoarea influenţă a înţelepciunii Naturii.

MB şi Cristian Bodnărescu

Motto: Sufletul este adesea mai bolnav decât fiinţa trupească, medic acad. dr. Ioan Pârvulescu

Homeopatia defineşte o componentă importantă, dacă nu decisivă a medicinii ecologice (naturiste); un concept mai larg din care fac parte şi fitoterapia ori turismul. Reabilitată în ultima vreme (aproximativ 50 ani) de când polipragmazia, mai ales prin reacţiile adverse (alergii, efectele mutagene şi teratogene etc.), a creat un impas epocal privind încrederea fără limite în medicina alopatică (de sinteză - industrială); o medicină modernă supertehnicizată în care omul a devenit obiect şi nu subiect cum ar merita, pierzându-se din vedere esenţialul: ”…că sufletul este adesea mai bolnav decât fiinţa trupească.” [Pârvulescu, 2005].

 Nux vomica – NUX V. (marele remediu antialcoolic) – în cazul acestui tip psiho-somatic mânia feroce întrece orice măsură, când indignarea ori suferinţa în tăcere se numără printre cauzele declanşatoare majore ale impasului social. Interesant este faptul că portretul socio-psihologic al remediului homeopatic numit NUX V. ne indică un individ care este de obicei un mare (înrăit în viciile sale) consumator (autointoxicare) de: cafea, tutun, alcool etilic etc., reuşeşte să se impună ca un adevărat om de afaceri (întreprinzător de succes), dar este constant stresat, dezamăgit adesea în lupta proprie pentru existenţă, relaţiile interumane provocându-i traume emoţionale la orice pas. Această simptomatologie a multor semeni [Ducot,1999] se întâlneşte din ce în ce mai frecvent, tocmai datorită generalizării factorilor de risc existenţi: boala ŞŞŞ (boala mileniului XXI: sedentarism – superrafinare alimentară – stres). Iată cum se crează cotidian o patologie nouă, definită exclusiv homeopathic, ce influenţează decisiv şi deosebit de grav organismul social al lumii contemporane, pe care altfel nu am putea-o cunoaşte, identifica şi trata. Creşte standardul de viaţă, cresc şi factorii de risc, de unde şi conceptual acestor afecţiuni psioho-somatice de boli ale civilizaţiei. Este vorba despre bolile ce decurg din erorile şi abuzurile pe care le fac oamenii civilizaţi (utilizarea centralelor nucleare în scopuri civile, obiceiul fumatului, etilismul cronic, cafelei, conservanţii alimentari etc.).

Obiectivul lucrării prezente este şi acela de a face cât mai conştienţi medicii în primul rând, de prezenţa în imediata noastră apropiere a unor rezervoare practic inepuizabile de remedii naturale, atât pentru profilaxie cât şi pentru vindecări aparent miraculoase pentru acest zbuciumat început de secol XXI, cu repercusiuni terapeutice incalculabile asupra evoluţiei omenirii în ansamblu.  Multe din reţetele magistrale emise de medicii de odinioară erau în bună parte de sorginte naturistă, iar medicina alopatică este urmaşa medicinii naturiste (ecologice) de altădată, fie că se recunoaşte ori nu.

Homeopatia şi terapiile naturiste asociate (numite şi complementare – după părerea noastră incorect) au fost şi sunt încă pe nedrept marginalizate şi/sau ignorate, multă vreme în numele unui academism vetust şi a unei tehnicizări adusă până la absurd a actului medical:

Experienţa biologică apreciază că, plecând de la macromolecula vie ca sistem eterogen extrem de complex, eterogenitatea dovedeşte un dinamism deosebit în lupta contra omogenului – punct capital – această eterogenitate apare astfel ca formulă şi principiu [Lupaşcu, 1982].

Medicină ecologică (naturistă):

I. Fitoterapia (tratament exclusiv prin plante medicinale: infuzii, decocturi, tincturi etc.)     

II. Dietoterapia (prin stabilirea de către medic a unui regim igieno-dietetic adecvat bolii) – componentă şi a alopatiei – limitrofă.

III. Homeopatia (cu o terapie prin doze infinitezimale, conform principiului similitudinii).

IV. Mineraloterapia (tratamentul prin compuşi minerali)  de astă dată o componentă integrală a medicinii alopatice, dar folosită aproape exclusiv de acea medicina ecologică, reargumentată în acest mod şi din punct de vedere holistic.

V. Acupunctura – presură şi osteopatia   (osteopatia este o terapie prin mobilizarea mecanică, activă şi/sau pasivă a sistemului osteo-articular, alternativa nesângerândă a chirurgiei), alături de masajul terapeutic şi forme alternative de masaj, cum ar fi aşa-zisele masaje sinergetice, reflexoterapia ori tehnicile orientale de relaxare şi autorelaxare – (bio)laserterapie.

A fi

 Sub lumina universală a energiei solare tutelare prin mediul ambiant circulă vectori principii materiale/spirituale, iar fiinţa umană (animală) poate fi supusă în acest fel unor intense influenţe eterogene, conform unor norme obscure (legile întâmplării), practic imposibil de a fi ordonate în formule sau algoritmi. În aceste condiţii, ponderea informaţională, în fond tot ceea ce se perpetuează prin natură, cu efect benefic şi/sau perturbator este energie, energia lui a fi care vindecă ori declanşează boli (prin deficit şi/sau exces info/energetic). În acest fel, o mare parte din energia din natură devine preponderent disponibilă sub formă de (info)energie (nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă dintr-o formă într-alta…) şi acţionează discreţionar atât asupra corpului nostru fizic, dar şi a celui mental (când energia pare să fi dispărut, de fapt s-a transformat într-o informaţie punctuală din Universul π, singura capabilă să reacţioneze altfel pentru o recluzionare materială a vidului de presupus) [Botez, 2002].

Orientarea medicinii spre natură şi natural  s-a menţinut  şi se va dezvolta în mileniul III, din păcate nu întotdeauna îi are în avangardă pe medici.

Medicina naturistă (ecologică) respectă vechile precepte, cum ar trebui s-o facă şi medicină alopatică, asta din păcate dominată din ce în ce mai mult de comercial şi circumstanţă:

Legea nr. I: Salus aegroti suprema lex = sănătatea bolnavului este legea supremă (legea excepţiei);

Legea nr. II : Summum bonum medicinae sanitas = sănătatea este bunul cel mai de preţ al medicinii (legea compensaţiei).

MB, medic psihiatru

-Va urma-

Pe la mijlocul lunii februarie a.c., am primit prin poşta electronică un mesaj care mi-a atras atenţia. Vi-l prezint mai jos.

Bună ziua,

Suntem încântaţi să vă anunţăm relansarea trustului „Zidul”. Dacă  sunteţi interesaţi de: cultură, rock, spiritualitate, psihologie sau medicină naturistă vă invităm să accesaţi site-urile noastre: Ziarul „Zidul” (ziarulzidul.ro) şi Radio „Zidul” ( www.radiozidul.ro). Dacă doriţi să vă abonaţi la newsletter-ul nostru faceţi clic pe „subscribe” şi creaţi un cont atât la Ziarul „Zidul” cât şi la Radio „Zidul” (ambele în partea dreaptă a paginii de web). ID-ul de Yahoo Messenger este „radiozidul”. Vă mulţumim şi vă aşteptăm alături de noi în anii ce vor urma.

Toata consideratia,

Echipa Zidul

Am accesat adresele de web recomandate de Echipa „Zidul” şi am aflat foarte multe lucruri interesante. Apoi l-am contactat pe domnul Cristian Bodnărescu, l-am felicitat pentru proiectul „Zidul” şi i-am cerut un interviu. Mi-a răspuns la întrebări cu eleganţă şi promptitudine:

George ROCA: Domnule Bodnărescu, cine sunteţi dumeavoastră şi ce reprezintă trustul „Zidul”? Cine face parte din echipa redacţională?

Cristian BODNĂRESCU: Echipa trustului „Zidul” se prezintă în următoarea componenţă: Delia Palade, psihologul redacţiei, redactorii Livia Popescu, editorul cultural Adina Gabriela Mustaţa, editorul artistic Cristina Lauric, corespondentul literar Silvia Katz Ianasi şi editorul corector al ziarului, Fabiola Colţ. Eu, Cristian Bodnărescu, sunt redactorul şef şi fondatorul trustului „Zidul”. Echipa mai are un medic de gardă. Suntem o echipă a cărei membri au mai cochetat cu radioul, având o pasiune pentru aşa ceva. Spre exemplu, doamna Livia Popescu a fost reporter la postul „Radio Vacanţa Copiilor” şi eu realizator de emisiuni în cadrul Radiodifuziunii Române. Tot ceea ce facem este din pasiune pentru cultură şi românism.

George ROCA: De ce „Zidul”?

Cristian BODNĂRESCU: La asta m-am gândit acum un an, când lua fiinţă ziarul „Zidul”. Ideea metaforică de „zid” are conotaţie bipolară pentru mine. Analizând „zidul” dintr-o parte, el poate simboliza tot ce s-a adunat negativ în societatea românească de tip postcomunist. Democraţia prost înţeleasă şi aplicată, ignoranţa maselor, promovarea subculturii şi a mediocrităţii… reprezintă un zid care trebuie dărâmat pentru a putea întrezări lumina pală a adevărului, a cunoaşterii, a valorii şi a ceea ce este frumos, pentru noi. Gândindu-ne la cealaltă perspectivă, putem zări zidirea şi consolidarea unui zid a culturii şi spiritualităţii româneşti, o arhitectură care să ne ocrotească de furia spălării creierului.

George ROCA: Obiective?

Cristian BODNĂRESCU: Obiectivul principal este promovarea culturii şi a spiritualităţii prin mai multe metode. Psihologul redacţiei, doamna Delia Palade ne bucură cu o analiză bilunară asupra psihicului uman, doamna Livia Popescu ne uimeşte prin analize asupra spiritualităţii, a energiilor din Univers, a scopului nostru existenţial. Livia Popescu subliniază simbioza trup-suflet, ea fiind practicant avansat de arte marţiale. Doamna Adina Gabriela Mustaţa ne asigura rubrica de analiză şi critică literară săptămânal, iar doamna Silvia Katz îmi trimite texte literare săptămânal, în preimera pentru ziarul Zidul. Eu, Cristian Bodnărescu vă invit în fiecare miercuri şi joi seară la o incursiune în istoria rock-ului şi a spiritualităţii româneşti, invocând momentele de glorie dar şi cele omniprezente care ne definesc ca şi neam. Vom avea talk show-uri cu diferite personalităţi, doar pentru Radio „Zidul”. Obiectivul nostru este de a unifica românii din toate colţurile lumii şi de a-i îndemna la a-şi aduce aportul, fiecare zidind câte o cărămidă pentru cultura românească.

George ROCA: Vorbiţi-mi despre istoricul trustului „Zidul”.

Cristian BODNĂRESCU: Am fondat ziarul cu acelaşi nume în noiembrie 2009, însă rubricile care au figurat au o istorie mai veche. Rubrica şi emisiunea „Eroii rock-ului” a fost fondată în anul 2002, iar „Spiritualitate românească” în 2003, integrându-le pe amândouă şi în grila Radiodifuziunii Române. În preajma trecerii dintre ani, 2003-2004 am obţinut un premiu naţional al presei după publicarea articolului „CARGO – şi focul se aprinde”, împreună cu echipa. Am analizat trupa din perspectivă muzicală, societal şi cultural, axându-mă pe rolul ei la Revoluţia din 1989. O analiză axată pe fenomenul rock, societate şi religie mai este gravată şi în articolul „Rock-ul şi religia”. Chiar dacă este un articol de dimensiuni medii, de presă, pentru relaizarea lui au fost necesari mulţi ani de zile de analiză muzicală, mii de discuri parcurse şi incursiune în religie, eu fiind licenţiat în istoria religiilor. Noi punctăm informaţia şi nu cantitatea, realizând totul din pasiune. Nu au întârziat însă să apară şi beneficiile materiale, inaugurând de curând deschiderea a 2 studiouri radiofonice, unul la Iaşi şi celălalt la Bucureşti. Doresc să mulţumesc cu acest prilej sponsorilor şi tuturor celor care m-au sprijinit în realizarea trustului „Zidul”, în special echipei mele, oameni care au trecut de graniţa vorbelor la fapte, investind timp, pasiune şi sentimente în ceea ce întreprind, ca şi mine.

George ROCA: Cum v-aţi repartizat sarcinile de muncă în redacţie?

Cristian BODNĂRESCU: Delia Palade, psihologul redacţiei, susţine o rubrică bilunară, denumită „Zidul psihologic”. Eu îmi aduc aportul prin rubricile şi emisiunile „Spiritualitate românească” şi „Eroii rock-ului”, pe lângă administrarea portalului şi marketing. La radio, pe lângă emisiunile sus-amintite, Livia Popescu vă invită în fiecare seară de duminică să-i fiţi alături la emisiunea „Zidurile spiritualităţii”. Doamna Fabiola Colţ susţine în fiecare zi de marţi de la 20 la 22 emisiunea de muzică simfonică ,,Zidurile simfonice”, care este una din cele 3 emisiuni romaneşti de acest gen. După cum am mai amintit atât ziarul cât şi radioul au un medic care ne oferă sfaturi în domeniul medicinii naturiste.

George ROCA: V-aş ruga să faceţi cunoscute adresele de web unde se pot accesa radioul şi ziarul „Zidul”.

Cristian BODNĂRESCU: În momentul de faţă vă pot oferi patru adrese care fac legatura cu trustul „Zidul”:

www.radiozidul.ro

ziarulzidul.ro

www.cristianbodnarescu.blogspot.com

www.aikidotenshi.blogspot.com

Vă invit pe toţi să gustaţi din picătura săptămânală de sănătate spirituală şi rock urmărind proiectele trustului „Zidul” şi implicându-vă efectiv în funcţionarea acestuia!

George ROCA: Vă mulţumesc, să citim şi… să auzim de bine depre „Zidul” dumneavoastră!

În continuare prezint dialogul pe care îl port cu doctorul M.B., un practician cu experienţă, atât al medicinei clasice, cât şi al celei alternative. Doctorul M. B. predă 5 cursuri. Preşedinte al ASI, M. B. este medic generalist, ginecolog, oncolog şi homeopat. Menţionez că, din cei 100 de pacienţi ai doctorului B., pacienţi având cancer, 80 trăiesc de 2 ani de zile şi 20 au murit. În ultimii 5 ani de zile medicul B. a salvat oamei de ordnul zecilor, având cancer la nivelul metastazei. Medicul oncolog Pîrvulescu, în vârstă de 77 de ani, are cancer în formă de metastază de 5 ani de zile, acesta simţindu-se excelent urmând tratamentul homeopatic al dr. M. B., chiar făcând sport.
M. B.: ,,Homeopatia este un fel de medicină. Medicină alternativă îi spunem noi, iar alţii îi spun medicină complementară. Noţiunea de medicină alşternativă se pare că este mai benefică unei înţelegeri corecte. De ce? Pentru că, în cazul homeopatiei, principiul este acela al tratării a ceva prin acelaşi lucru. Mai concret, era cândva o expresie populară: ,,Cui pe cui se scoate.” Spre deosebire de medicina alopatică, adică aşa numita medicină modernă, medicină contemporană, care are principiul tratării a ceva prin ceva opus (dacă un bolnav este hipertensiv, îi administrăm o medicaţie anti hipertensivă, dacă are reumatism, o medicaţie anti reumatismală, ş.a.m.d.), medicina alternativă, denumită homeopatie, reuşeşte, cu mijloace minime, să trateze o paletă, un număr important de afecţiuni într-un mod cât se poate de eficient. De-a lungul timpului, începând cu Haneman, care a fost un mare medic şi descoperitorul, să-i spunem, a homeopatiei, foarte mulţi medici alopaţi şi-au exprimat neâncrederea în medicina homeopatică. Atunci,au existat şi actualmente există alţi medici, alţi nemedici să-i spunem aşa, unii homeopaţi, care nu fac şi medicină în acelaşi timp, ci numai homeopatie. Acest fapt este destul de bizar; dar, chestiunea rezidă şi din faptul că medicii, fiind împotriva homeopatiei, în general, oamenii au căutat şi alte alternative la medicina alopatică, homeopatia fiind realmente eficientă. Ei au ajuns să practice homeopatia, având statutul de nemedici.

-va urma -

acad. Cristian Bodnărescu

Dacă ne aducem aminte de vremuri îndepărtate, în care medicina occidentală influienţată de biserică în modul negativ combătea ciuma prin extragerea de sânge, ucigând astfel milioane de oamnei prin slăbirea organismului, cultura orientală o trata prin tăierea părţii infestate. Dacă conservatorii nu înţelegeau să preia metoda operaţiei din orient probabil că occidentul ar fi dispărut de pe hartă, cu ajutorul bisericii şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Istoria se repetă acum. Dacă medicina occidentală oficială, practicată în spitalele occidentale oferă un pronostic de vindecare de 50%, homeopatia îl măreşte cu 30%, ajungând astfel statistic la 80%. Homeopatia este pe locul 2 din lume ca număr de medici ce o practică şi de pacienţi.

Sedentarismul în medicină: nemedicii, care tratează prin homeopatie.

Homeopatia poate crea substanţe active din nimic (biluţele infinitezimale, de unde şi costul foarte scăzut). Pe de altă parte, dacă luăm exemplul sincerităţii animale, de tipul: te antipatizez- te muşc; atunci, putem considera că homeopatia veterinară de succes, alături de presupusa sinceritate a animalelor, sunt argumente forte în favoarea acestei metode controversate.

academician dr. Cristian Bodnărescu