Cristian Bodnărescu îi ajută pe oameni să îşi găsească spiritualitatea lor şi pe romani pe cea românească. Prin tot ceea ce face şi gândeşte scriitorul  Cristian Bodnărescu denotă că este în primul rând roman!

profesor universitar Viorel Dontu

Miercuri 21 decembrie 2011 Viorel Dontu va invita la emisiunea Antologii vechi şi noi la Radio Zidul- www.radiozidul.ro între orele 20 şi 23.

Cuvântul lui Cristian Bodnărescu

Luna noiembrie a anului 2011 este pentru scriitorul Cristian Bodnărescu una fructuoasă. Ea marchează apariţia sa în 3 volume, anume: în Atologia ,,Cuvântul în Timp”, în cartea ,,De vorbă cu Stelele” (fiind intervievat de academicianul George Roca, scriitor din Sidney) şi în Buletinul semestrial ,,Bibliotheca Septentrionalis” al Biblitecii Judeţene ,,Petre Dulfu” din Baia Mare.

Antologia Cuvântul în Timp apărută în noiembrie 2011 este foarte frumoasă. Este realizată artistic. Hârtia este de calitate şi tirajul cărţii este foarte mare. Cristian Bodnărescu figurează pe locul 3 în ierahie din cei 30 de scriitori aleşi. Poeziile sale mi s-au părut de o maturitate extraordinară, genialitatea regăsindu-se în spiritul acestor poezii. Stilul lui Cristian Bodnărescu este diferit faţă de ce aţi văzut dumneavoastră în alte poezii. Nu este un stil imitator precum adopta unii scriitori ce îi imitia pe Eminescu ori Arghezi.  Nu, domnul Cristian Bodnărescu este un el, un original şi asta este important. Degeaba mai apare aiurea câte un scriitoraş ieftin care se cam trage din mantaua lui Eminescu, parafrazându-l pe Gogol. Eu nu fac altceva decât să spun adevărul; iar adevărul curat este că domnul Cristian Bodnărescu scrie poezii valoaroase.

,,După moartea bunicului meu am simţit anumite trăiri şi nevoia de a scrie. Astfel, i-am dedicat o poezie, apoi o altă lui Iosif, personajul biblic; care a fost apreciată de profesoară de religie, nedorind însă să o citesc în clasă. Pe atunci aveam 9 ani.”, ne spune scriitorul.

,,Dorinţa de a depăşi prin scris lanţurile robiei temporalităţii şi spaţiale m-a determinat să mă apuc de scris, în anul 1992.” afirma domnia sa Cristian Bodnărescu.

Pe scriitorul Cristian Bodnărescu l-am cunoscut pentru prima dată la cenaclul Quasar în anul 2000. Este un om pe cât de valoros pe atât modest. Domnul Cristian Bodnărescu este realizator de şedinţe ale cenaclului Quasar până în anul 2008. Dumnealui face multe lucurri bune şi munceşte enorm de mult (unul din rezultatele dumnealui este Radio Zidul- www.radiozidul.ro).

Citind despre domnul Cristian Bodnărescu în prezentarea sa realizată în antologia ,,Cuvântul în timp” putem afla că este un tânăr academician în cadrul Camerei Deputaţilor a Academiei de Studii Înalte, Iaşi.

Poetul Cristian Bodnărescu intra prin apariţia dumnealui în această antologie a scriitorilor romani în rândul erudiţilor care nu întâmplător s-au născut pe tărâmurile româneşti, cu predilecţie.

Iubirea omniprezenta în poezia lui Cristian Bodnărescu depăşeşte granita esteticii, fiind o dorinţă a spiritului uman şi nu doar o simplă trăire pur emoţională, trivială.

,,Dacă dragoste nu e, nimic nu e” scrie în Biblie, versuri preluate şi de Marin Preda în ,,Cel mai iubit dintre pamanteni”. Unele lucruri se scriu doar cu sânge. Plutirea indumenzeita prin sânge a poporului român atinge universalitatea în dor şi dragoste.

Poezia lingvistică a poeziei noastre româneşti o reprezintă creaţia lui Cristian Bodnărescu.

Rămânem în antologia poeziei româneşti prin acest mare poet care este Cristian Bodnărescu! Eu manifest respect şi dragoste faţă de poezia domnului Cristian Bodnărescu.

Nu în fiecare zi avem plăcerea de a citi această poezie care ne ajută să fim mai aproape de viaţă, de spirit şi de spiritualitatea românească.

Sunt mulţi oameni care au văzut în Cristan Bodnărescu valoarea unui poet adevărat, ce spune ceva eternităţii şi reprezintă o generaţie; între care şi consiliul consultativ al antologiei de faţă. Lumea s-a cam săturat de pseudocultura, de pseudoştiinţa, de pseudocunoastere şi e un lucru bun. Cristian îi ajută pe oameni să îşi găsească spiritualitatea lor şi pe romani pe cea românească. Prin tot ceea ce face şi gândeşte dumnealui este în primul rând roman!

Domnul Cristian Bodnărescu e un poet bun, care ştie ce vrea. Pentru a putea scrie o poezie trebuie să munceşti mult şi să ai multă cultura în spate. Munca şi talentul au făcut din domnul Cristian Bodnărescu să fie şi un poet antologic, de crestomatie.

Crestomatii

Antologiile sau crestomatiile sunt foarte puţine. Trebuie să recunosc că până în 1989 erau destul de numeroase. Eu am avut şansa din liceu să folosesc aceste antologii de texte literare, putând lua ce-i mai frumos de la aceşti mari scriitori romani. Prima crestomatie a fost a lui Timotei Cipariu, erudit roman, unul din membrii fondatori ai Academiei Romane şi omul care se apropie de titanul nostru Bogdan Petriceicu Haşdeu. Linia continua cu Dimitire Cantemir şi George Călinescu, omul care pune bazele teoriei literare româneşti , semnând istoria literaturii româneşti. Al Piru şi Marino de la Cluj sunt discipolii lui George Călinescu.

Al Piru era acid. Faţă de un scriitorul Boureanu şi-a permis să afirme: ,,Dacă vreţi să ştiţi ce înseamnă poezia lui, analizaţi-i numele”. Adrian Păunescu are o poezie, ,,Calul calare” care tot repetă ,,Calul călare pe calul calare”; nemaiterminandu-se acel cal. Al Piru spunea ,,Aceasta este poezia lui Adrian Paunescu”. Pe Al piru l-am cunoscut, el venind acasă la mine. Eram prieteni de familie, domnul Al Piru fiind coleg cu tatăl meu, profesorul Dumitru Dontu. De atunci nu mai apar numeroase antologii, nu ştiu ce se întâmplă.

Antologia ,,Cuvântul în Timp” este uluitoare şi beneficiază de respectul meu. Este precum volumul ,,Cuvinte potrivite” semnat de Tudor Arghezi.

Poezia lui Cristian Bodnărescu

Oferim patru compozitii ale autorului drept cadou de Crăciun.

Poezia ,,Domino” este un domino al cuvintelor şi gândurilor domniei sale Cristian Bodnărescu, în ea fiind relevant spiritul rock-ului; dumnealui fiind un pasioant al acestui gen muzical, la fel ca şi mine. ,,Domino” este un ,,joc al cuvintelor” dacă alegem metafora argheziană.

               Domino

Marea gândurilor necuvântate

Din al tău ochi stins se varsă

Şoapte macabre se întrevăd

Sub pale măşti pe cerul negru.

Cuvântul damnat plin de extaz păşeşte

Pe umbra gândului beatic de primăvară

Descătuşat de orice robie temporală.

Atunci vocea de cenuşă lumină

A copiilor stafii tomnatice.

A fost într-un vis trecut, de mai târziu…

Şi n-am mai apucat împreună a păşi

În grădina noastră damnată

Pentru ultima oară…

Cu lacrimi de sânge ne plâng gargoilii

Urma paşilor pierduţi în neant.

Din flaut statuile micilor îngeri cântă

Fastuosul nostru concert de rock

…Ultimul concert de rock.

Suntem acum doi bătrâni

Batjocoriţi de Dumnezeu

Însă eu voi face o vrajă

Ultimă vrajă din această viaţă.

Deschide ochii şi luna ne va lumina

Tinerele chipuri angelice

La apus de orizont.

Buzele noastre vinete se vor lipi

Pentru ultima dată în noaptea necuvintelor

…Noaptea învierii noastre.

Acum închide ochii muza mea

Timpul nostru a trecut şi etern vom lumina

Întunecatul necuprins.

Cristian Bodnărescu

-2009-

Ana, cel mai simplu şi frumos nume. Nume de sfântă, Ana fiind mama Sfintei Fecioare Maria. Ce este mai frumos decât să-ţi iubeşti mama, ce este mai sfânt? În poezie poetul Cristian Bodnărescu retrăieşte dragostea eternă a eternului spirit. Este o trăire îndumnezeită, cutezând spre dragostea şi iubirea eternă. Nimic nu este mai frumos de a simţi dragostea ce-ţi vine din suflet şi e bine să avem un suflet de copil. Deschidem o cutie a inteligenţei umane prin poezia ,,Ana” a lui Cristian Bodnărescu.

Ana

   -cea care-a murit-

Pentru toţi cei care au dăruit tot

Pentru o clipă şi o clipă pentru tot,

Stingându-se dureros, la zori..

    Visul de apoi,durere

Taina goticelor ziduri

Mai păstrează lacrima

Dansului de muze virgine

Ce din a ta umbră apune.

Taine ale trecutului, meschine

Al măştilor chip iau.

Ele râd…

Cu sete ele beau suflul pereţilor

Săraci bătrâni,ce nu se-ncumetă

A muri, în taina de-altădată trăind

…a negrului trandafir.

Suflul greu al bătrânilor

Este luat de vechile candelabre…

Şi iată că perdeaua otrăveşte palida adiere tomnatică

Oferindu-i garoafele morţii.

Şi atunci…atunci glasul cavoului

Îţi murmură de crăiasă moartă nume,

Îngropat în el.

Tu aievea pluteai uşor

În paşii nestemaţilor narcişi.

În vis noi apăream,

Iar chipul pictat ne era

Pe umbrele a doi gargoili, dezbrăcaţi si

Decăzuţi.

Am îndrăznit…am îndrăznit să privim, cu sfială şi teamă,

Şovăielnica rază de minciună

A pierdutului paradis…

Am cutezat…am cutezat a fi doar o trecătoare clipă

A eternului chaos…

Am conştientizat…

Şi acum,prin cadavrele

Vremelnicelor miraje

Croi-ne-vom drum;

Doi îngeri izgoniţi şi goi

Din al paradisului vis neîmplinit de coşmar.

Iar pe tine te răpeşte

Tandra cântare a sufletelor moarte.

Ne vom revedea?

Tu,vis înfrigurat de toamnă pierdută.

Acum îţi sărut sângerândele-ţi buze

Care îngână cuvântul interzis

De moartă.

Plutind tu urmezi

Dulcea cântare a copiilor

Ce din glas mort curge

Rostindu-ţi numele:

Ana

Cristian Bodnărescu

-2003-

-cea eternă-

Freamătul vântului în pustiu

Îţi grăieşte conturul chipului;

Ai fost cândva, în eternul vid

De mai târziu.

În nopţile albe

Aievea de mână ne luam

Iar paşii de pustiul perpetuu

Ne erau absorbiţi,

Vântul besmetic pletele ne mângâia

Iar luna plină îţi grava nesfarsita-ţi expresie.

Chipurile statuare

Cu delir ne veghează

Grăbita noastră trecere

La ivirea razelor de soare

Între frunzele pământului.

Imaginea-ţi apare

Atunci când cizmele-mi le calcă

…În Grădina damnată

Susurul izvorului

Chipu-ţi curat păstrează

Atunci când sufletu-ţi revarsa

În spiritul fluviu.

Doar focul aztecilor

Spre cer te eliberează,

Pluteşti în tot şi toate.

Ne vom regăsi la final,

Atunci când timpul

Nu mai poate aştepta.

…Dar tu nu vei mai fi Ana

Cristian Bodnărescu

24 octombrie 2011

Durerea este cumplită în ,,Moarte şi praf”, ea uneori nu iartă nimic.  Dragostea platonică este sfâşietoare. Unii consideră dragostea un simplu sentiment, Cristian ne arată că este de fapt o contopire şi unificare în suflet şi simţiri. Aceste sentimente vin să ne redescopere iubirea ce o purtăm în suflet.

Moarte şi praf

Pluteai uşor, iubita mea

Pe calea-mperecheată,

Pe nori fugari tu-mi dezmierdai

Durerea întrupată.

Priveşte-n jur!

Astăzi vom pleca în deşert,

Iar paşii adânci-ne-vom

În zăpada adevărată…

Trăind în basm noi vom zidi

Oaza de minciună, durere şi speranţă,

Unde vom căta spre palatul de Moarte Albă

…doar de noi zărit

Ne vom preface a bea vin, sorbind nisip…

Iar când ne vom pregăti a ne stinge,

Precum două lumânări abisale,

Norii fugari vor răsări.

Eu voi zâmbi, ca Moartea Albicioasă.

Şi-atunci când norii paradisiaci vor pieri, atunci…

Înseamnă ca m-am stins

Gândindu-mă la tine.

Pluteai uşor, iubita mea

Pe calea-mperecheată,

Pe nori fugari tu-mi dezmierdai

Durerea întrupată.

Cristian Bodnărescu

-1999-

Poetul Cristian Bodnărescu revine intru eternitate şi-ntr-un spirit ce freamătă în noapte (poezia Spre Cer). Noaptea, cerul, cosmogoniile şi universurile paralele şi cele care vin  freamătă, regăsindu-se în această poezie. Toate aceastea vin din dorinţa domniei sale de a vedea cât mai multe. Cristian Bodnărescu explica voluptatea cerului. Bolta lui se numeşte poezie; este chiar bolta universului poetic. Nimic nu este mai frumos decât să rămâi în eternitatea sclipirii temporalităţii; doar timpul atestă valoarea poeziei.

         Spre Cer

Privesc la ceas de noapte

Spre cerul înstelat

Şi astrele-nchegate

Mă cheamă neuitat.

Acolo între ele

Răsare parcă una

Ea peste tot şi toate

E cea mai mândră-ntruna.

Lumina-i ce străluce

Pe-ntunecate bolţi

Cuprinde viduri negre

Şi sorii dezinvolţi.

Sprea ea de mă voi duce,

De ea mă simt chemat

Să zbor acum în pace

Veşnic înaripat.

Astăzi o filă- ‘oi scrie

Şi mândru voi străluce

Doar o călătorie

Al meu gând să apuce.

Voi lumina abisul

Ce-n întuneric plânge

Astrele-mi sunt cuprinsul

Spre ele eu m-oi duce

În ultim ceas frenetic

Când voi simţi sfârşitul

Venind apocaliptic

La fel ca şi-nceputul

Lumina o voi strânge

Adulmecând agale

Noaptea de voi străluce

Cu voluptate mare.

La ultima sclipire

Ce o eman în lume

La steaua-amintire

Purced pe drum de spume.

Privind la tot şi toate

Eu am apus demult

Versuri îmbălsămate

Acuma se aud.

Pe cer în acea noapte

La stea eu mă arăt

Privind spre văi şi ape

În toate-s ancorat.

Mă cheamă neuitat

Şi astrele-nchegate

Spre cerul înstelat

Privesc la ceas de noapte.

Cristian Bodnărescu

-2009-

Miercuri 21 decembrie 2011 Viorel Dontu va invita la emisiunea Antologii vechi şi noi la Radio Zidul- www.radiozidul.ro între orele 20 şi 23.

profesor universitar Viorel Dontu, critic literar

noiembrie 2011, Iaşi

Pe la mijlocul lunii februarie a.c., am primit prin poşta electronică un mesaj care mi-a atras atenţia. Vi-l prezint mai jos.

Bună ziua,

Suntem încântaţi să vă anunţăm relansarea trustului „Zidul”. Dacă  sunteţi interesaţi de: cultură, rock, spiritualitate, psihologie sau medicină naturistă vă invităm să accesaţi site-urile noastre: Ziarul „Zidul” (ziarulzidul.ro) şi Radio „Zidul” ( www.radiozidul.ro). Dacă doriţi să vă abonaţi la newsletter-ul nostru faceţi clic pe „subscribe” şi creaţi un cont atât la Ziarul „Zidul” cât şi la Radio „Zidul” (ambele în partea dreaptă a paginii de web). ID-ul de Yahoo Messenger este „radiozidul”. Vă mulţumim şi vă aşteptăm alături de noi în anii ce vor urma.

Toata consideratia,

Echipa Zidul

Am accesat adresele de web recomandate de Echipa „Zidul” şi am aflat foarte multe lucruri interesante. Apoi l-am contactat pe domnul Cristian Bodnărescu, l-am felicitat pentru proiectul „Zidul” şi i-am cerut un interviu. Mi-a răspuns la întrebări cu eleganţă şi promptitudine:

George ROCA: Domnule Bodnărescu, cine sunteţi dumeavoastră şi ce reprezintă trustul „Zidul”? Cine face parte din echipa redacţională?

Cristian BODNĂRESCU: Echipa trustului „Zidul” se prezintă în următoarea componenţă: Delia Palade, psihologul redacţiei, redactorii Livia Popescu, editorul cultural Adina Gabriela Mustaţa, editorul artistic Cristina Lauric, corespondentul literar Silvia Katz Ianasi şi editorul corector al ziarului, Fabiola Colţ. Eu, Cristian Bodnărescu, sunt redactorul şef şi fondatorul trustului „Zidul”. Echipa mai are un medic de gardă. Suntem o echipă a cărei membri au mai cochetat cu radioul, având o pasiune pentru aşa ceva. Spre exemplu, doamna Livia Popescu a fost reporter la postul „Radio Vacanţa Copiilor” şi eu realizator de emisiuni în cadrul Radiodifuziunii Române. Tot ceea ce facem este din pasiune pentru cultură şi românism.

George ROCA: De ce „Zidul”?

Cristian BODNĂRESCU: La asta m-am gândit acum un an, când lua fiinţă ziarul „Zidul”. Ideea metaforică de „zid” are conotaţie bipolară pentru mine. Analizând „zidul” dintr-o parte, el poate simboliza tot ce s-a adunat negativ în societatea românească de tip postcomunist. Democraţia prost înţeleasă şi aplicată, ignoranţa maselor, promovarea subculturii şi a mediocrităţii… reprezintă un zid care trebuie dărâmat pentru a putea întrezări lumina pală a adevărului, a cunoaşterii, a valorii şi a ceea ce este frumos, pentru noi. Gândindu-ne la cealaltă perspectivă, putem zări zidirea şi consolidarea unui zid a culturii şi spiritualităţii româneşti, o arhitectură care să ne ocrotească de furia spălării creierului.

George ROCA: Obiective?

Cristian BODNĂRESCU: Obiectivul principal este promovarea culturii şi a spiritualităţii prin mai multe metode. Psihologul redacţiei, doamna Delia Palade ne bucură cu o analiză bilunară asupra psihicului uman, doamna Livia Popescu ne uimeşte prin analize asupra spiritualităţii, a energiilor din Univers, a scopului nostru existenţial. Livia Popescu subliniază simbioza trup-suflet, ea fiind practicant avansat de arte marţiale. Doamna Adina Gabriela Mustaţa ne asigura rubrica de analiză şi critică literară săptămânal, iar doamna Silvia Katz îmi trimite texte literare săptămânal, în preimera pentru ziarul Zidul. Eu, Cristian Bodnărescu vă invit în fiecare miercuri şi joi seară la o incursiune în istoria rock-ului şi a spiritualităţii româneşti, invocând momentele de glorie dar şi cele omniprezente care ne definesc ca şi neam. Vom avea talk show-uri cu diferite personalităţi, doar pentru Radio „Zidul”. Obiectivul nostru este de a unifica românii din toate colţurile lumii şi de a-i îndemna la a-şi aduce aportul, fiecare zidind câte o cărămidă pentru cultura românească.

George ROCA: Vorbiţi-mi despre istoricul trustului „Zidul”.

Cristian BODNĂRESCU: Am fondat ziarul cu acelaşi nume în noiembrie 2009, însă rubricile care au figurat au o istorie mai veche. Rubrica şi emisiunea „Eroii rock-ului” a fost fondată în anul 2002, iar „Spiritualitate românească” în 2003, integrându-le pe amândouă şi în grila Radiodifuziunii Române. În preajma trecerii dintre ani, 2003-2004 am obţinut un premiu naţional al presei după publicarea articolului „CARGO – şi focul se aprinde”, împreună cu echipa. Am analizat trupa din perspectivă muzicală, societal şi cultural, axându-mă pe rolul ei la Revoluţia din 1989. O analiză axată pe fenomenul rock, societate şi religie mai este gravată şi în articolul „Rock-ul şi religia”. Chiar dacă este un articol de dimensiuni medii, de presă, pentru relaizarea lui au fost necesari mulţi ani de zile de analiză muzicală, mii de discuri parcurse şi incursiune în religie, eu fiind licenţiat în istoria religiilor. Noi punctăm informaţia şi nu cantitatea, realizând totul din pasiune. Nu au întârziat însă să apară şi beneficiile materiale, inaugurând de curând deschiderea a 2 studiouri radiofonice, unul la Iaşi şi celălalt la Bucureşti. Doresc să mulţumesc cu acest prilej sponsorilor şi tuturor celor care m-au sprijinit în realizarea trustului „Zidul”, în special echipei mele, oameni care au trecut de graniţa vorbelor la fapte, investind timp, pasiune şi sentimente în ceea ce întreprind, ca şi mine.

George ROCA: Cum v-aţi repartizat sarcinile de muncă în redacţie?

Cristian BODNĂRESCU: Delia Palade, psihologul redacţiei, susţine o rubrică bilunară, denumită „Zidul psihologic”. Eu îmi aduc aportul prin rubricile şi emisiunile „Spiritualitate românească” şi „Eroii rock-ului”, pe lângă administrarea portalului şi marketing. La radio, pe lângă emisiunile sus-amintite, Livia Popescu vă invită în fiecare seară de duminică să-i fiţi alături la emisiunea „Zidurile spiritualităţii”. Doamna Fabiola Colţ susţine în fiecare zi de marţi de la 20 la 22 emisiunea de muzică simfonică ,,Zidurile simfonice”, care este una din cele 3 emisiuni romaneşti de acest gen. După cum am mai amintit atât ziarul cât şi radioul au un medic care ne oferă sfaturi în domeniul medicinii naturiste.

George ROCA: V-aş ruga să faceţi cunoscute adresele de web unde se pot accesa radioul şi ziarul „Zidul”.

Cristian BODNĂRESCU: În momentul de faţă vă pot oferi patru adrese care fac legatura cu trustul „Zidul”:

www.radiozidul.ro

ziarulzidul.ro

www.cristianbodnarescu.blogspot.com

www.aikidotenshi.blogspot.com

Vă invit pe toţi să gustaţi din picătura săptămânală de sănătate spirituală şi rock urmărind proiectele trustului „Zidul” şi implicându-vă efectiv în funcţionarea acestuia!

George ROCA: Vă mulţumesc, să citim şi… să auzim de bine depre „Zidul” dumneavoastră!

Joi 7 aprilie 2011 în cadrul emisiunii Eroii rock-ului îi va fi dedicată o rubrică artistului Don Elvis. Sunt Cristian Bodnărescu şi vă invit pe toţi să o ascultaţi începând de la orele 20: 00 accesând site-ul www.radiozidul.ro

Don şi Elvis

Don-ul, cuvânt din lexicul italienesc, desemnează titlul de preot, dar şi de părinte. Astfel, pe lângă preoţi, îl avem şi pe Don Corleone, Nasul, părintele mafiot care a impresionat milioane de oameni prin cărţile cu acest subiect, filme ori jocuri; dar şi pe cunoscutul erou de roman, personajul lui Miguel de Cervantes, Don Quixote. Dacă primul este un mafiot care înspăimânta cu ameninţarea sângelui, al doilea nostru don desemnează tocmai idealistul naiv într-o lume în care predomina minciuna, vulgaritatea şi prostituţia.

Elvis Presley, cel mai valoros artist din toate timpurile dacă ne raportam la cele un miliard de discuri vândute, supranumit Regele rock-ului, este omul care a popularizat cel mai mult fenomenul rock-ului în plan mondial. Prezenţa regelui scenica şi stilul vestimentar nonconformist se pretează de minune cu talentul său de compozitor şi interpret cu o inimă de aur. Personaj de joc computerizat (mafiot al anilor ’60 în Grand Theft Auto 2), solist vocal, compozitor şi actor, Elvis Aaron Presley s-a născut pe 8 ianuarie 1935 în Tupelo, Mississippi şi ne-a părăsit pe 16 august 1977.

Don Elvis

Don Elvis, pe numele său Antoniu Petrescu, este un preot catolic care are şi o carieră de rock-er. Solist şi compozitor, Don Elvis nu este doar impersonatorul artistului Elvis Presley, ci realizator de albume, cu o carieră originală; compunând şi interpretând melodii de rock’n'roll şi creştine. Articolul cu Don Elvis vine ca o continuare a celui intitulat Rock-ul şi religia, în care arăt armonia între religie şi fenomenul rock.

Don Elvis a ajuns cunoscut în ultimii ani, având 40 de milioane căutări pe internet; cu acest număr fiind cel mai cunoscut Don din lume, devansându-l la căutări pe însuşi regele rock-ului, Elvis Presley. Născut în anul 1972 la Bucureşti, Don Elvis este stabilit din 2004 în oraşul Avezzano din centrul Italiei. Are la activ patru compact-discuri oficiale: „Credinţa,   Speranţa, Dragostea”, „Dragostea Divină”, „Christmas Songs” şi „Don Elvis”, în care muzica religioasă se împleteşte cu muzica profană.

Papa Benedict al XVI–lea, fan Don Elvis

Compact-discul în limba italiană poartă tilul „Divino Amore”, el a ajuns chiar în mâinile Sfântului Părinte Benedict al XVI–lea, iar cei de la SkyTV din Italia lucrează la un promo documentar avându-l ca protagonist.

Don Elvis separa în totalitate informaţia oferită de Dumnezeu în cadrul bisericii cu informaţia Dumnezeiască din artă şi muzica, necorelandu-le chiar dacă este şi artist (curios fapt); el nu are un curent muzical bine conturat şi este mirat atunci când este numit, Don Elvis”, în schimb însuşi el semnându-se cu acest pseudonim.

Cristian Bodnărescu: Atât slujba pe podiumul bisericesc cât şi o cântare pe unul de concert reprezintă transmiterea unei informaţii Dumnezeieşti către public. Care este semnificaţia podiumului bisericesc şi cea a scenei concertului de rock?

Don Elvis: Salve, mai întâi de toate aş pune intre virgule “podium bisericesc”!! Când slujesc la altar, bineînţeles, este o situaţie diferită din toate punctele de vedere, ontologic, existenţial, substanţial pentru faptul că “în persona Christi” preotul consacra pâinea şi vinul, distribuind la momentul împărtăşaniei trupul şi sângele lui Iisus pentru mântuirea omului. Acest lucru este de o importanţă unică pentru cine crede… Un moment intens care ne ajută să ne relaţionăm cu sfera dumnezeiască, al sacrului, care umple viaţa şi ajunge acolo unde siguranţa sferei materiale se opreşte… Pe scena “on stage”, sunt DON ELVIS, artistul, care are ceva de împărtăşit cu publicul ca şi: emoţiile, sentimentele, sensul umorismului, adică acel ceva care provine de la D-zeu, în alte cuvinte – MUZICA-

În amândouă ipostaze, încerc să cobor în dimensiunea momentului pentru a oferi destinatarului ceea ce doreşte, ca preot un cuvânt bun, o rugăciune, un semn de speranţă; iar ca artist, cântece care să ajungă în inimă, un moment de distracţie.

Cristian Bodnărescu: Stilul muzical rock este genul tău preferat sau predomina un alt gen de muzică în viaţa ta?

Don Elvis: Sincer, nu înţeleg cum şi de ce “media” m-a poreclit “preotul rock” mai ales că eu cânt diferite genuri muzicale: gospel, blues, rock, ballads, country… Îmi place muzica bună, de calitate şi nu comercială, care după un an – doi deja nimeni nu îşi mai aminteşte, acea muzică difuzată şi promovată la radio şi la televiziune şi sincer îmi pare rău; sunt aşa de mulţi cântăreţi care merită mult mai mult şi care nu au succes pentru că în spatele lor nu are cine să-i sponsorizeze sau cine să-i promoveze… În ceea ce mă priveşte am cântat cam de toate până acum, de la muzica de opera, polifonica, religioasă, gospel la blues, pop, rock, ballads, country şi aşa mai departe. Nu am un gen muzical preferat, important este să mă ungă înăuntru, în suflet, să-mi transmită ceva, o emoţie, un sentiment…

Cristian Bodnărescu: Elvis Presley este artistul şi rock-er-ul tău preferat. Ce artist şi muzician îi urmează?

Don Elvis: Sigur, Elvis este “prima mea iubire” dar precum spuneam, ascult cam de toate, îmi plac vocile de excepţie de tip Aurelian Andreescu, Andra, din România, Tom Jones, Celine Dion, Tony Christie, Engelbert Humperdinck, lista este lungă… Fac o precizare, nu-mi place muzica anilor ’80 – ’90 şi cea comercială, unde virtuozitatea artistului este înlocuită de asazisa muzica virtuală, făcută pe computer… Părerea mea, muzica s-a oprit în anii ’70.

Cristian Bodnărescu: De ce ai plecat din România? Care este diferenţa între România şi Italia?

Don Elvis: Am plecat din România pentru că nu mi s-a dat posibilitatea de a mă realiza ca om, ca preot şi ca artist… mentalitatea unora, din acea epocă. Apropo, sper că între timp, lucrurile să se fi schimbat, era aşa de limitată şi de îngustă, că nu-ţi lasă de ales “o questa minestra o questa finestra”, am spune noi aici în Italia, adică ori te pui în rând cu lumea, ori schimbi aerul… Biserica din România, în acea vreme, probabil nu era “pregătită” să îmbrăţişeze o “deschidere a mentalităţii”, avea motive şi justificări întemeiate pentru a apăra cu înverşunare tradiţia şi aplicarea educaţiei tinerilor care doreau să devină preoţi, sincer ìi compătimesc… Italia mi-a dăruit totul, ceea ce am visat: am devenit preot, sunt un artist recunoscut atât în Italia cât şi în restul lumii, obţinând chiar cetăţenia italiană. Ce mi-aş putea dori mai mult??? Cu toate acestea, iubesc România şi chiar doresc să colaborez cu industria muzicii de acolo…

Cristian Bodnărescu: În România nu se poate trăi din muzica rock şi în genere din muzica. În antiteza, cum este situaţia din Italia?

Don Elvis: Da, o întrebare reală, ai dreptate; din păcate este destul de greu să rămâi la suprafaţă ca artist, să-ţi faci o situaţie cu muzica în ziua de azi, dar nu imposibil… Ca peste tot, un artist, un cântăreţ care doreşte să trăiască din muzica, are nevoie, pe lângă virtuozitatea sa, de o “pilă” am spune noi, acolo sus… Nici în Italia situaţia nu este strălucitoare, trăim un moment istoric destul de critic, din toate punctele de vedere şi cultura, lumea artistică în general, are de suferit din cauza crizei globale în care ne găsim…

Cristian Bodnărescu: Lasă un mesaj pentru romanii care ascultă Radio Zidul!

Don Elvis: Doresc să urez romanilor de pretutindeni fericire şi noroc, fiţi voi înşivă şi puneţi în practică ce aveţi mai bun, calităţile, inclinaţiile, urmăriţi inima voastră, astfel făcând, veţi fii fericiţi!! Toate cele bune!!! Mulţumesc lui Cristian pentru această posibilitate de a mă face cunoscut şi în România!

Joi 7 aprilie 2011 în cadrul emisiunii Eroii rock-ului îi va fi dedicată o rubrică artistului Don Elvis. Sunt Cristian Bodnărescu şi vă invit pe toţi să o ascultaţi începând de la orele 20: 00 accesând site-ul www.radiozidul.ro

Cristian Bodnărescu

Următorul concert de metal din România va avea loc pe data de 8 mai 2010, el fiind anunţat în premieră la Radio Zidul (emisiunea Eroii rock-ului). După asta, evenimentul a fost anunţat şi de ceilalţi parteneri: ,,Şapte seri’’, ,,Zile şi nopţi’’, ,,Metalhead’’, ,,Metalfan’’ şi ,,Metalact’’.

Premierele se ţin în lanţ pentru Radio Zidul; astfel, la acest post a fost difuzată în premieră radiofonică noua piesă a lui Gheorghe Gheorghiu, ,,Trenul spre sud- Master’’. Şi asta după ce fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, a salutat rubrica ,,Spiritualitate românească’’ (emisiune şi rubrică din cadrul portalului Zidul).

Acest concert death metal serbează un deceniu de Vepres, eveniment prezentat în premieră şi exclusivitate la Radio Zidul, emisiunea ,,Un deceniu de Vepres- Eroii rock-ului’’.

,,Invit la un concert de metal agresiv pe toţi cititorii Ziarului Zidul şi ascultătorii Radioului Zidul!

Pe data de 8 Mai 2010, Vepres şi Beyond Life vor susţine un concert în clubul Subway din Bacău.

Vepres – formaţie originară din Galaţi, actual stabilită în Bucureşti, împlineşte în această perioadă 10 ani de la înfiinţare. Deşi trupa a avut o pauză în activitate, a revenit în forţă la începutul lui 2009, concertând alături de nume cu greutate din ţară şi din afară: Altar, Voices of Silence, Ultrawurscht (Germania), Exhumer (Italia) etc… Recitalul va conţine piese din toată activitatea trupei. Cele din prima perioadă sunt încadrate în stilul death/black metal, iar în ultima perioadă se observă şi influenţe thrash şi core. Cu siguranţă acestea vor pune sângele în circulaţie publicului amator de metal!

În curând Vepres vor definitiva un album conceptual! El va fi lansat în premieră absolută la Radio Zidul!

www.myspace.com/vepresband

Vă aşteptăm la un concert de metal greu, cu multe lăzi de bere!

Data: sâmbătă, 8 mai 2010, ora 21:00

Locaţie: Pub Subway, Bacău, (str. Mărăşeşti 12, la subsol) – www.subwaypub.ro

Bilet: 5 lei (din care veţi primi o bere sau un suc, la alegere)’’

Costoa Vepres

În 2000 eram nişte blatişti pe la Casa de Cultură a Studenţilor

Cristian Bodnărescu:  Pe ce dată şi sub ce împrejurări a luat fiinţă trupa de death metal Vepres?

Costoa / Vepres: Vepres s-a înfiiţat în primăvara anului 2000, la iniţiativa tobarului (de atunci) Pest şi a bassistului Legiune. Iniţial trupa s-a numit Seraphis şi avea în componenţă 5 membri, în 2-3 luni schimbându-şi numele în Vepres, odată cu o parte din componenţă.

La început am făcut repeţii în Casa de Cultură a Studenţilor, Galaţi. Pe atunci niciunul dintre noi nu era student, eram prin clasele a 12-a şi a 11-a… eram oarecum “blatişti” la casa studenţilor. În câteva luni, odată şi cu o serie de schimbări de componenţă, majoritatea eram studenţi, adică  “în legalitate” la sala de repetiţii.

Toţi eram balauri pe atunci… dar a fost o perioadă foarte frumoasă şi tot ce făcem atunci era din suflet

Aş dori să precizez componenţa iniţială a trupei, pe atunci Seraphis… deoarece chiar nu există  nicio biografie consemnată. Legiune era la chitară… la bass era Iron, care ulterior a plecat în trupa Torment (alături de nişte personaje epice din Galaţi: Bamse şi Bucă).Pest era la tobe şi Sectă la voce. Îmi aduc aminte c-am fost acceptat în trupă deoarece puteam interpreta la ghitară Pantera – This Love.

Toţi eram balauri pe atunci… dar a fost o perioadă foarte frumoasă şi tot ce făcem atunci era din suflet.

Tematica versurilor erau din folclorul românesc: “Descântic de iele” sau “Noaptea sfântului Andrii” sunt unele titluri de piese compuse în acea perioadă. Eu nu prea eram de acord în acea perioadă cu această direcţie, dar acum, dacă stau să mă gândesc ,erau multe elemente de originalitate.

După câteva luni… parcă prin toamna lui 2000, în trupă a intrat şi Barbaru’, care făcea părţile de growl, tonalităţi specifice death metal-ului. El a dat o tentă pieselor trupei, mai apropiată de gusturile mele, influenţa mea în formaţie nefiind  foarte mare în acel moment. Cred că fiecare aveam un procent egal de contribuţie.

Barbaru’ a scris versurile piesei “Cântec din morţi”, care în 2001 a intrat în topul televiziunii gălăţene TV Express, direct pe locul întâi.

În Câmpina pe 5 Iulie 2002 în „Club Live” am cântat alături de trupa Fluid şi pe 9 Octombrie  2002 în „Club S” alături de Hathor, Y-Grec, Altfel, Cauză şi Efect.

Pe 6 Decembrie 2002 concertăm din nou într-un nou format la sala „Ethos” din  Iaşi, la lansarea albumului GOD „Aura” alături de: Frozen Dusk, Battlethrone, Hathor si GOD. Publicul a reacţionat pozitiv. Am început să fim contactaţi de radiouri şi reviste, un exemplu ar fi Radio Dada din Focşani.

Au  urmat o serie de concerte în 2003 alături de Avatar,  Bucovina, Kratos, Thunderstorm, Frozen Dusk, Hathor şi Graven.Pe atunci  rămăsesem 3 inşi: Pest – tobe, Legiune – bass, eu – chitară şi voce. Am cooptat un chitarist, în persoana lui Robert – The Jackal. În august 2003, s-a alăturat echipei şi sunetistul Pavel Carol Liviu, alături de care în perioada sptembrie-decembrie 2003 formaţia înregistrează în studio un nou demo intitulat „Broken Whisper”. Pimul demo al trupei, „În puterea nopţii”, a fost înregistrat în primăvara lui 2001.

A urmat o perioadă de urcare, cu apariţii la MTV şi multe alte surse media. Ultimul concert din această etapă  are loc în Club „Underworld” Bucureşti împreună cu Bunker, în martie 2005. Ăsta a fost Vepresul vechi.

Eu m-am mutat în Bucureşti cu job-ul, după terminarea facultăţii… asta era în vara lui2005. Nu am prea avut cum să facem repetitii… Pest se angajase şi a plecat o perioadă cu serviciul în Italia. Când s-a întors ,  nu a apucat să stea prea mult alături de cei apropiaţi, trezindu-se deodată cu probleme de sănătate.  În vara lui 2006 a trebuit să se interneze la spitalul Fundeni. Am fost lângă el împreună cu familia sa până cînd Pest a murit, pe 29 iulie 2006, fiind bolnav de cancer. Aceasta a marcat prima etapă în viaţa formaţiei Vepres.

A doua etapă din viaţa trupei Vepres

După plecarea lui Pest dintre noi, am trecut printr-o perioadă destul de grea de “alienare”. Nu-mi mai ardea de cântat…  şi nici muzică. În 2008 am refăcut trupa cu Adi (frate-miu) la tobe şi Bobo la bass. Primul concert în formula asta a avut loc pe 31 ianuarie 2009 – la “Maraton Rock”, Live Metal Club, Bucureşti.

Cristian Bodnărescu: Cum vezi fenomenul metal în trecut şi prezent?”

Costoa / Vepres:  Pe vremea când m-am apucat eu de ascultat metal, la ordinul zilei era death metal-ul bătrânesc – Gorefest, Benediction , Kataklysm; iar apoi, când eram prin liceu, se formase curentul black metal – Cradle era la mare căutare în ultimii ani, acest curent se îndreapta spre “core”, hard core, metal core, death core gore/grind etc…

Când am refăcut trupa am plecat de la ideea de a aborda un metal în forţă şi inteligibil, cu un mesaj care să lovească direct; de aceea am zis să avem versuri în româneşte iar tematica lor să justifice furia din muzică. În ultimul timp abordăm un stil mai ethnic, death metal … cu influenţe din “trash” . Acestea se vor observa pe următoarele piese, care acum sunt abia în stadiul embrionar.

Cristian Bodnărescu: Le lansăm la Radio Zidul, nu?

Costoa / Vepres : Bineînţeles!

Cristian Bodnărescu: Ce mesa jai pentru ascultătorii Radioului Zidul?

Costoa / Vepres : Înmulţiţi-vă! Şi să rămâneţi sinceri cu voi înşivă.

Joi 22 aprile între orele 20 – 22 se va ţine emisiunea ,,Aniversare 10 ani de Vepres la Eroii rock-ului’’ pe Radio Zidul. Emisiunea va fi coorodonată de Cristian Bodnărescu şi realizată împreună cu Bobo şi Costoa de la Vepres. Radio Zidul poate fi ascultat accesând link-urile: ziarulzidul.ro sau http://radio-zidul.zapto.org:9000/listen.pls

academician Cristian Bodnărescu

Vincent Damon Furnier s-a născut la 4 februarie 1948. Fiind solist vocal şi compozitor muzical, el este părintele shock rock-ului. Shock rock-ul reprezintă manifestarea rock artistică- teatrală, prin care groaza este adusă pe scenă. Secvenţe precum electrocutarea pe scaun, ghilotinarea şi sângerarea sunt de acum cunoscute la Vincent Damon Furnier. Shock rock-ul este preluat de trupe grele precum: W.A.S.P., K.I.S.S., Manowar, Iron Maiden, Immortal, Black Sabbath, Ozzy Osbourne ori Judas Priest, dar si de vocalul King Diamond.

Vincent Damon este cunoscut atât pentru cariera sa de rocker compozitor de heavy metal, cât şi ca artist în filme horror şi restaurator. În 1974 Vincent şi-a schimbat numele în Alice Cooper şi şi-a început astfel o carieră solo. Albumul de debut ca artist solo va veni cu un an mai târziu, în 1975, albumul numindu-se ,,Welcome To My Nightmare”. Se formează astfel şi trupa ,,Alice Cooper”, care are primul cântec scos în 1966, purtând denumirea de ,,Earwigs”, apoi numindu-se ,,The Spiders”. În anul 1972 banda Alice Cooper realizează hit-ul ,,School’s Out” şi în 1973 realizează albumul ,,Billion Dollar Babies”.

Pornind de la stilurile heavy metal, shock rock, garage rock şi glam rock, ultimele 2 stiluri muzicale pornind din Detroit, Alice Cooper dovedeşte lumii inteligenţa şi valoarea sa de artist prin puterea de a cerceta şi a cunoaşte lucruri noi. Astfel, el ajunge să interpreteze în următoarele stiluri muzicale: conceptual rock, hard rock, pop rock, disco, experimental rock, punk rock, clasic rock  şi industrial rock. În ultimii ani Alice se întoarce la garage rock şi, fireşte, la iubirea vieţii lui şi cea dintâi, heavy metal.

Din 2004 Alice Cooper este realizator de emisiuni radiofonice de rock clasic şi rock’ n’ roll, la KDKB Phoenix, în Arizona. Secvenţa de emisie este KDKB FM.  Emisiunile se numesc ,,Nights With Alice Cooper” şi ,,Breakfast With Allice”.

Probabil cea mai mare realizare a lui Alice Cooper este denumirea dată după numele său marelui oraş, ,,City of Alice”, din Dakota de N. În anul 2006, pe 14 mai, Alice primeşte decoraţiunea ,,Cheia oraşului”.

academician Cristian Bodnărescu

Metalul este cel mai energic, vital, profund şi adevărat limbaj muzical pe care îl cunosc Fratello Metallo, călugăr şi preot. Nu poţi deosebi muzica rock calitatativă de spiritualitate şi aceasta de religie. Prin îndemnul ei, muzica te apropie de divinitate şi alungă răul, este o şansă a luminii împotriva morţii. Mulţi din generaţia hippie au renunţat la Occident îmbrăţişând credinţele şi religiile indiene, având loc chiar plecări în masă spre India. Trupa Bon Jovi a realizat înregistrări video cu buddhişti călugări la realizarea albumului These Days şi Manu Chao a sprijinit mişcările de stradă ale călugărilor buddhişti. Buddhistul Dalai Lama participă la festivalul de rock Woodstock declarânsu-se iubitor al genului. Nici în creştinism mişcarea rock nu stă mai prejos.  În Egipt şi Statele Unite ale Americii preoţii sunt adevăraţi solişti de rock clasic în timpul slujbelor religioase.

Avem şi trupe de metal consacrate întru totul promovării creştinismului, precum Saviour Machine. Efectiv, o bună parte din curentele de metal se axează în mare parte pe creştinism şi miturile creştine. Trupa de doom metal My Dying Bride, care a cântat şi în România la Sibiu, utilizează multe din elementele culturii creştine. Astfel, în videoclipul The cry of mankind scenele sunt filmate într-o biserică şi cimitir, vocalul Aaron Stainthrope interpretând rolul mântuitorului Iisus Cristos în timpul crucificării.

Şi trupa de gotic metal Lake of Tears reliefează rolul călugărului creştin în videoclipuri precum Raven Land. Menţionez aici şi formaţia de heavy metal Metal Church (Biserica de Metal), cu versuri creştine.

În România, legendara trupă Phoenix se numea iniţial Sfinţii şi cei de la CARGO au realizat albumul deţinător al discului de platină Spiritus Sanctus, tradus Sfântul Duh. Ei au compus şi melodia Cântecul Paştelui împreună cu preotul Dorin Teodorescu. Şi Cristian Minculescu, vocalul de la IRIS, face numeroase îndemnuri pentru credinţă în Dumnezeu.

Trupa Fratello Metallo

Călugărul italian franciscan Fratello Metallo, Cesare Bonizzi în acte, a întemiat de câţiva ani trupa care îi poartă numele de scenă. Fiind impresionat de puterea şi energia pe care o degajă curentul metal după ce a asistat la un concert al trupei de speed metal Metallica, fratele Cesare a întemiat formaţia de heavy metal Fratello Metallo.

Cesare Bonizzi s-a născut în anul 1946, la Offanengo- Italia. S-a călugărit în 1975 şi în 1983 a devenit preot. Începând cu 1990 fratele începe să realizeze albume de rock, văzând această muzică drept o cale de contemplare şi devotare spirituală pentru Dumnezeu. După ce a simţit trupa Metallica, s-a regăsit în stilurile de rock speed metal şi heavy metal, găsindu-le cele mai inteligibile.

Trupa cântă la festivaluri de metal în Italia, dar şi în alte ţări. Este foarte iubită de publicul larg şi de rock-eri, dar desconsiderată de fanaticii religioşi. Oricum poziţia Vaticanului este favorabilă preotului şi a curentului rock în general. Subiectele abordate de băieţi sunt sexul, credinţa în Dumnezeu, efectele nocive ale excesului băuturilor alcoolice. Cesare a găsit elevarea spirituală în trupe de heavy metal precum Iron Maiden, însă şi de speed metal, cum ar fi Megadeath. Chiar dacă nu are plete precum colegii de trupă, barba mare şi veşmintele călugăreşti îl scot în evidenţă.

Membrii formaţiei sunt: Frate Cesare (Cesare Bonizzi) – vocal, Andrea Rossi – ghitară, Fabio Dalé – bass, keyboards şi Andrea Zingrillo – drums. Trupa a deschis cel mai mare festival de metal italienesc în 2008, Gods of Metal.

Discografia cântăreţului metalist este următoarea: Come Fiamma, Droghe, Primi Passi, Straordinariamente Ovvio, Maria e Noi, Francesco Come Noi, Credo, Il LA Cristiano, Vie Crucis, Misteri.

Biserica Metaliştilor

S-a întâmplat în anul 2008, localitatea Bogota din Columbia. Este o Biserică reală, precum cea la care ne ducem în zilele de duminică. Mulţi oameni iau parte la slujbele religioase, concretizate prin concertele de metal agresiv şi heavy metal la care preotul este liderul vocal.

Oamenii inteligenţi căutau ceva nou, prin care se pot descărca şi împlini spiritual. Metaliştii vin la slujbele obişnuite îmbrăcaţi în piele şi se desfată dând din plete, împreună cu preotul lor. Bravo lor! Oare când se va materializa asta şi în România? Momentan persistă conceptul Să crape capra vecinului şi toate ouăle găinii sale, asta în cazul în care un preot va dori să zidească o astfel de Biserică. Nu mai menţionez de toţi cerşetorii care fac adevărate afaceri cu banii, profitând de prostia celor adunaţi acolo.

Papa Benedict al XVI-lea este tot rock-er

Chiar zilele trecute Papa a făcut publică lista cu albumele şi artiştii lui preferaţi. El ascultă mai mult rock clasic şi psihodelic, însă şi metal, prin formaţia U2. Pe lângă acestea, trupele de suflet ale liderului spiritual creştin sunt The Beatles, Oasis, Pink Floyd, Fleetwood Mac şi altele tot de rock. Singurul care cânta pop-rock din inima Preasfinţitului este Michael Jackson, însă tot la rock ajungem.

Este o elevare spirituală aşadar să fii rock-er şi metalist chiar dacă ai unul din cele mai importante roluri din lume privind credinţa şi spiritualitatea. Se pare că doar gurile rele ale oamenilor prost intenţionaţi, needucaţi, primitivi ori aparţinînd diferitelor secte precum MISA (care înglobează instant toate aceste defecte) cârcotesc împotriva rock-ului.

Ascultaţi mult rock clasic şi metal, vă spun eu. Bucuraţi-vă de viaţă şi fiţi spirite libere!

academician Cristian Bodnărescu

CARGO – Ziua vrajitoarelor

Câteva zeci de oameni mai participă în marile oraşe la comemorarea eroilor Revoluţiei din 1989. Din ce în ce mai puţini sunt acei ce-şi mai amintesc… Mişcarea rock hard şi heavy metal a avut un rol semnificativ în revoluţie. Rock-erii sunt cei care o cântă, cei ce s-au întors în ţară după revoluţie, cei care au căzut răpuşi de gloanţe în primele rânduri. Primul mort al revoluţiei este vocalul grupului Interval. Phoenix s-a întors pentru a ţine un concert, CARGO a scos ,,1989”, încă dinainte de acel decembrie fierbinte, iar în cimitire, pe crucile eroilor revoluţiei, scrie: ,,ROCK-ER”. Formaţia ,,Pro Musica” a scos singel-ul ,,Timişoara” pe disc de vinil. Versurile vorbesc prin însemnătatea lor: ,,Noi nu plecăm, noi vrem să fim/ Nu suntem laşi, nu suntem hoţi!/ Chiar dacă ne-mpuşcaţi pe toţi/ Noi nu plecăm, noi nu murim!” A fost multiplicat de firma ,,FEW Records” în Viena şi de ,,MULTIPRES Co” din Timişoara. Pe o faţă discul este înregistrat în limba română iar pe cealaltă faţă, în engleză.
Vă prezint în continuare un interviu luat liderului grupului vechi de 24 de ani, CARGO, Adrian Bărar.

Am fost nişte rebeli care au luptat pentru libertate

Cristian Bodnărescu: Când şi sub ce împrejurări s-a înfiinţat grupul CARGO?
Adrian Bărar: ’85 spre ’86. Eu am avut o trupă care se numea ,,Autostop”, şi adoptam stilul new-wave. La un moment dat, mi-am pus eu în gând să fac o altă trupă, deoarece mi se părea că nu se face o cuminicare cu publicul, cu tot ce ne-nconjoară. Mi-am ales nişte băieţi şi am plecat la drum după un an, dar nu a fost aşa uşor cum o spun eu. Primii ani au fost de căutări chiar şi la CARGO.

Cristian Bodnărescu: Care era componenţa primului tău grup, Autostop?
Adrian Bărar: Eram un trio alcătuit din: Mircea Nedelcu, Mircea Jebelean şi Adrian Bărar. Mircea Nedelcu cânta la ghitară bas şi voce. În prezent, el are mai multe proiecte, cântând la ghitară, clape şi voce în Timişoara. Mircea Jebelean cânta la tobe. El acum este în Austria. Este pasionat de desen, practicând şi sculptura. Al treilea membru eram eu, ghitaristul.

Cristian Bodnărescu: Care a fost componenţa de început CARGO?
Adrian Bărar: Tavi Iepan- ghitară electrică, Carol Bleich- tobe, Tibi Gajdo- bas, Adrian Bărar- voce, Dinel Tolea- clape.

Cristian Bodnărescu: Care este actuala formulă CARGO?
Adrian Bărar: Eu la ghitară, Alin Achim la bas, Cristi Pup la clape, Tavi Pilan la tobe şi Adrian Igrişan Baciu la voce.

Cristian Bodnărescu: Ce stil muzical a marcat începutul grupului CARGO şi ce stil adoptă el în prezent?
Adrian Bărar: Rock hard&heavy, cu etno şi influenţe balcanice. Acesta este stilul care a fost, a rămas şi va rămâne.

Cristian Bodnărescu: Pentru ce luptă CARGO şi ce scop urmăreşte de atâţia ani?
Adrian Bărar: Am fost şi am rămas nişte rebeli ce luptă pentru libertate, incluzând-o pe cea de exprimare, şi pentru tot ceea ce poate îmbunătăţi viaţa.

Cristian Bodnărescu: CARGO a fost prima formaţie care a anticipat revoluţia?
Adrian Bărar: Da. Mai este şi nemulţumirea fiecăruia dintre noi manifestată voalat pe vremea odiosului.

Cristian Bodnărescu: Ce rol a jucat formaţia CARGO în Revoluţia din 1989?
Adrian Bărar: Noi aveam sala de repetiţii peste drum, vis-a-vis de casa lui Laszlo Tokes. Am participat, am fost revoluţionari, fiind rebeli. Nu am cerut însă certificate de revoluţionari. Acum, toată lumea susţine că a fost în balconul Operei. Tot centrul Timişoarei ar trebui să încapă în acel balcon daca cele spuse de oameni s-ar adeveri.

Societatea de azi e deficitară

Cristian Bodnărescu: Ce efecte a avut revoluţia în modificarea socialului? Cum vezi societatea actuală?
Adrian Bărar: Păi nu e bine. Nu e aşa cum trebuie să fie. Pot simţi asta la fel ca orice om.

Cristian Bodnărescu: Totuşi, revoluţia a avut un rol benefic pentru libertate şi mişcarea heavy metal?
Adrian Bărar: Bineânţeles. Noi, în general, îţi spun, am umblat în toată ţara. Lumea vine să plătească bilete, să asculte rock. Nu este mediatizat. Rock-ul are noroc de oameni de calitate, grei, aşa cum eşti tu. Tu eşti printre cei mai importanţi jurnalişti ce promovează rock-ul. Totuşi, nu pe toate posturile vei asculta rock. În schimb, la spectacole e cu totul altceva.

Cristian Bodnărescu: Cum era să fii membru CARGO înainte de ’89 şi cum este să fii în prezent?
Adrian Bărar: Este mai bine în prezent.

Cristian Bodnărescu: Regimul comunist a încercat să vă înnăbuşe?
Adrian Bărar: Da, era promovată prostia colectivă, la fel ca şi acum, în mare parte.

Cristian Bodnărescu: Cum reuşeşti să te menţii liderul şi ghitaristul trupei vreme de 23 de ani de zile?
Adrian Bărar: Eu am făcut trupa de la A la Z. Am participat nu doar cu ghitara, ci cu tot sufletul. Ca ghitarist mi-este uşor, dar ca lider, greu.

Cristian Bodnărescu: Care sunt albumele voastre scoase şi ce impact au avut ele?
Adrian Bărar: Prima producţie a fost înregistrată în Franţa. Este un single pe vinil, ce conţine 2 piese. A fost prima producţie serioasă care a apărut în ţară. A fost înregistrată la Paris, la studioul de rock ,,Melody”.
,,Povestiri din gară” l-a urmat, fiind jumătate înregistra în Franţa, jumătate în România. Albumul a fost scos în mai multe serii, fiind un produs: Electrecord, Est&art şi Mediapro Music.
,,Destin” este numele albumului ce l-a precedat.
Lucrarea făcută împreună cu membrii Coralei religioase de pe lângă Catedrala din Timişoara se numeşte ,,Cântece şi obiceiuri de iarnă”.
,,Ziua vrăjitoarelor” a avut parte de numeroase reeditări.
,,Spiritus Sanctus” a avut parte de un turneu de promovare în 20 de oraşe.
,,CARGO XXII” este ultimul disc scos.

Cristian Bodnărescu: Care este motivul pentru care fostul vocal CARGO, Ovidiu Ioncu, a părăsit formaţia?
Adrian Bărar: Nu i-a plăcut viaţa din România şi a plecat pentru una mai bună, în Australia. Noi nu ne-am certat şi nu am avut probleme de înţelegere. Nu ne-a scris sau telefonat. Nu ştim nimic de el, ce face. Probabil că vom şti mai multe atunci când vom lua legătura cu el. A plecat definitiv.

Cristian Bodnărescu: Îţi este greu să împarţi muzica cu restul ocupaţiilor? Ce hobbyuri ai?
Adrian Bărar: Din muzică trăim. Restul ocupaţiilor nu există. Când avem timp liber încercăm să ne relaxăm cu hobby-urile noastre. Ale mele sunt cam costisitoare… Îmi plac maşinile şi am un Land Rover- Free Lander.

Cristian Bodnărescu: Care este mesajul CARGO?
Adrian Bărar: Mesajul nostru este: ,,Să cânţi aşa cum trăieşti şi să trăieşti aşa cum cânţi.”
Despre CARGO si revoluţia din 1989 ascultaţi mai multe vineri 25 decembrie la emisiunea Eroii rock-ului pe Radio R România, www.radior.eu

academician Cristian Bodnărescu

Rubrica Eroii rock-ului a fost întemeiată în anul 2003, ideea necesităţii unei rubrici culturale de rock venindu-mi când stăteam la o discuţie cu Doruleţ Borobeica, ghitaristul bass în cadrul IRIS. Astfel am introdus rubrica în cadrul revistei Opinia Studenţească. Primele materiale au purtat titulatura ,,Un IRIS pentru fiecare”, analizând formaţia din prisma fiecărui membru, modelul adoptat prima data de trupa KISS şi apoi preluat de IRIS- albumul 4Motion, prin realizarea unui set de albume avându-l drept compozitor pe fiecare membru al trupei.

În numărul 9- 2004 al Opiniei Studenţeşti public materialul ,,CARGO – şi focul se aprinde” întemeind fan-clubul CARGO. La scurt timp obţin Premiul Naţional al Presei, împreună cu echipa.

Mut rubrica de rock în cadrul Radiodifuziunii Române, tot în 2004. Rubrica era preluată de următoarele surse media: Antena 1, Gândacul de Colorado, ziarul Universul, Jurnalul de Est, Cotidianul Matinal, ziarul Ialomiţa, www.roportal.ro, www.infoportal.ro, www.allpress.ro, www.severpress.ro, www.rupere.md, www.lugojul.ro

Rubrica avea menirea de a promova fenomenul rock clasic şi a realiza o incursiune în istoria rock. Echipei rubricii s-au alăturat dr. Mirela Mateescu şi Victor Munteanu, corespondent special de Chişinău.

În anul 2006 anunţ în premieră în rubrica Eroii rock-ului noile albume IRIS, CARGO şi COMPACT, precum şi noua componenţă IRIS, prin includerea clăparului Relu Marin în trupă.

În 2007 prezint în premieră pentru România festivalul de metal internaţional Staryi Melnik, ce are loc la Chişinău. Acest moment a marcat preluarea rubricii Eroii rock-ului şi în Republica Moldova de portalul media www.rupere.md

2008 marchează preluarea articolelor rubricii Eroii rock-ului de marile portaluri ruseşti şi traducerea lor în limba rusă.

În 2009 decid includerea rubricii în grila portalul media Ziarul Zidul.

academician dr. Honoris Causa Cristian Bodnărescu