Cu mila lui Dumnezeu, în 1989 s-au redeschis uşile Sfântului nostru lăcaş.

Suntem un neam român în mijlocul ucrainenilor şi a altor multor naţii, care niciodată nu ne-am trădat, nu ne-am urât: tradiţiile, limba, obiceiurile şi sângele.

Sunt născut în nordul Moldovei. Cu binecuvântarea înaltpreasfinţitului nostru Agafanghel şi cu mila lui Dumnezeu, timp de opt ani am găsit în  această parohie pacea sufletească şi totodată susţinere de la enoriaşii acestei parohii.

Amintindu-ne de grelele timpuri ale regimului comunist, fiind închisă în anul 1962, Sfânta Biserică timp de 27 de ani nu a mai funcţionat. Creştinii noştri drept credincioşi deseori parcurgeau distanţe mari pe jos iarna pe frig,  mergând în satele apropiate, unde funcţionau bisericile, dovedindu-şi prin aceasta marea lor dragoste faţă de Dumnezeu.

Cu mila lui Dumnezeu, în anul 1989 s-au redeschis uşile Sfântului nostru lăcaş.

Neuitându-ne la regimul comunist, consătenii noştri aflându-se în alt stat cu altă limbă nu şi-au pierdut limba şi obiceiurile de român moştenite din strămoşi, de care fapt mă bucur.

Limba românească a fost menţinută în Biserică şi şcoală, acest fapt întâlnindu-se rareori în Ucraina.

Foarte bine s-au păstrat, după spusele bătrânilor, obiceiurile româneşti în parohie, cu predilecţie în satul nostru.

Colindele, urăturile, ziua hramului, dansurile tradiţionale româneşti şi obiceiurile Sfintei Biserici au fost păstrate.

Unul dintre luptătorii pentru menţinerea românismului este preşedintele asociaţiei românilor din raionul Tatarbunar, domnul Nicolae Iacob Moşu, asociaţia numindu-se:,,Valul lui Traian”.

Preot Nicodim Caraus

-2005-

Omul mă surprinde cel mai mult la umanitate. Omul îşi sacrifica sănătatea pentru a face bani. Apoi îşi sacrifica banii pentru a-şi recupera sănătatea. Apoi este atât de nerăbdător cu gândul la viitor încât nu se bucura de prezent. Rezultatul este că nu trăieşte nici în prezent, dar nici în viitor. Trăieşte de parcă n-ar muri niciodată şi apoi moare fără a fi trăit. (Dalai Lama)

Ceea ce s-a impus ca un mare adevăr este teza că sănătatea nu poate fi cumpărată doar prin cheltuieli pe medicamente şi spitale, iar educaţia sanitară individuală este modalitatea cea mai puţin costisitoare de menţinere a stării de sănătate, profilaxia este mai ieftină, numai aşa menţinerea sănătăţii costă cu mult mai puţin decât redobândirea acesteia, deoarece găsim mereu în natură alimente ce ne pot ţine loc de medicamente, vaccinuri şi/sau bisturiu:

O macromoleculă vie este un edificiu miraculos, făcut din lanţuri, din blocuri, ce se numără cu miile, fiecare din aceste blocuri ori nucleotizi constituind un aminoacid; această formaţie reuneşte proprietăţile opuse, antagoniste, ale bazelor şi acizilor [Lupaşcu, 1982].

Pentru a acţiona,  idealul ar fi combaterea factorilor de risc şi evitarea apariţiei bolii. Ce putem însă face în cazul unei condiţionări genetice? O experienţă încurajatoare s-a acumulat în legătură cu modul constant şi organizat ce urmăreşte selecţia genitorilor. S-au investit eforturi deosebite mai ales în legătură cu unele boli de nutriţie, cardio-vasculare sau tumorale. Ar putea fi însă aplicată o astfel de discriminare în continuare numai argumentând că o boală ori alta sunt mai puţin răspândite într-un areal sau altul. Dar prin ce drept favorizăm investigaţiile pentru unele boli mai răspândite deşi cunoaştem că reprezintă numai un efect al deficitului de educaţie medicală ori al unor obiceiuri şi tradiţii bizare din perioade revolute?

Ingineria  genetică şi-a propus la rându-i corectarea unora din defectele ereditare, dar nici performanţele şi nici riscurile nu ne sunt încă pe deplin cunoscute, dacă aşa ceva va putea fi cunoscut vreodată în detaliu. Embrionul şi fătul au devenit un nou pacient. S-a născut medicina produsului de concepţie, din eprubetă şi cavitatea uterină (în cazul extrem de mediatizat al unei femei de 67 de ani, intelectuală, care naşte după fertilizare în vitro – România, 2005 – un copil potenţial orfan de trup, dar mult mai grav şi… de suflet). Această atitudine de frondă, care ar trebui să orienteze în practică, mai cu seamă spre suprimarea germenilor de viaţă taraţi, dar pe care, iată, de fapt îi crează, chiar cu tehnologii superperformante, când mai degrabă protezăm un organ decât suntem în stare, ca medici, să vindecăm şi producem mai multă suferinţă decât bucurie. S-au reuşit  unele microintervenţii chirurgicale cu laser pe creier. Rezultatul? Orbirea… Perspectivele pot fi de pe acum întrevăzute, dar în ultimă instanţă, cu atât mai  important este folosirea resurselor naturale în profilaxie şi/sau îmbolnăviri (aşa -numitele cure de soare, igieno-dietetice naturiste, de ape minerale etc.)

Resurse de acţiune mult mai generoase ne oferă mediul de viaţă. Factorii ecologici cu risc teratogen şi mutagen sunt extrem de numeroşi. Stilul de viaţă, alimentaţia, poluarea, noxele impuse din afară ori asumate voluntar – tabagismul, etilismul cronic, alimentaţia ultrarafinată bogată în conservanţi, polipragmazia şi/sau stresul – sunt unele dintre obiectivele majore de eradicat. Creşte standardul de viaţă, cresc şi factorii de risc, de unde şi conceptul de boli ale civilizaţiei. Este vorba despre bolile ce decurg din erori şi abuzuri pe care le fac oamenii civilizaţi. Va accepta omenirea voluntar să le evite? Doar respectarea globală a unor prescripţii de viaţă raţională ar permite îndeplinirea acestui nobil proiect de optimizare al vieţii. Ar trebui să se revizuiască atitudinea prea răspândită de neglijare şi ignorare a avertismentelor medicinii (de exemplu, interzicerea şi de facto a fumatului în spaţiile publice ori a unei alimentaţii iraţionale).

Supravegherea populaţiei presupune diagnosticarea bolilor într-un stadiu latent (preclinic/subclinic). Acest obiectiv pretinde un control periodic şi un calendar bine codificat. Unui astfel de program i s-ar supune grupurile populaţiei cu risc crescut pentru o boală oarecare şi ar funcţiona, astfel, multiple modele de investigaţie activă, destinate diagnosticării precoce, fie a bolilor cardiovasculare, fie a bolilor digestive ori de nutriţie, ale cancerului şi ale celorlalte boli maligne etc. Screening-ul a devenit un mic subterfugiu doar, căruia medicina alopatică începe să i se dedice, o face, totuşi, cu mult prea mult entuziasm şi convingere, uitând de educaţie sanitară, de medicină ecologică şi/sau (bio)laserterapie.

Reţete magistrale naturiste ce folosesc exclusiv remedii fitoterapeutice, apele minerale, băi de soare etc., sunt modul extrem, cel mai frecvent utilizat de unii medici, prin care încă mai reuşim să aducem sănătatea şi pentru o medicină alopatică (antipatică) supertehnicizată. Programele actuale de sănătate cuprind măsuri diverse, testate anterior prin studii pilot, pe eşantioane limitate. Se impune în continuare extinderea acestora la  întreaga populaţie cu risc, dar s-au impus ca prioritate şi pentru tumorile benigne şi maligne, HTA ori coronaropatiile latente. În gastroenterologie: fenotipul ulceros şi leziunile cu risc de malignizare de la nivelul stomacului şi rectocolonului, cronicizarea hepatitelor acute etc. În acest mod bolile de nutriţie şi metabolism suscită din partea medicilor alopaţi o adevărată dorinţă nestăpânită pentru diagnosticarea precoce a  diabetului zaharat, iar la noul născut pentru decelarea enzimopatiilor cu risc encefalotrop major, când oncologia beneficiază probabil în cel mai înalt grad de o strategie medicală activă, atunci bine certificată în formele uşor accesibile detectării, singura perspectivă obiectivă a recunoaşterii cancerului în situ - în stadiul zero. În total mult mai multe diagnostice decât posibilităţi reale de vindecare, iată ce ne oferă folosirea exclusivă şi exclusivistă a metodelor de diagnostic şi tratament alopatice în detrimentul celor naturiste.

Dispariţia infecţiilor endemice şi pandemice care au făcut ravagii înspăimântătoare în istorie se constituie într-o demonstraţie de putere suficientă a medicinii occidentale (alopatice),  demonstraţie cu atât mai convingătoare dacă se va ţine cont şi de terapiile asociate (complementare); ceea ce obligă la responsabilităţi maxime în ce priveşte trăsătura pe care medicul alopat caută s-o identifice la seamănul încăpăţânat în viciile sale. S-o luăm ca un avertisment simplu şi crud, dar complicat în acelaşi timp, ce nu anulează nici pe departe soluţia oferită de medicină ecologică şi profilaxie pentru o existenţă constant ecologică şi într-adevăr umană  concomitent.

(Bio)laserterapia defineşte în acest mod totalitatea terapiilor ecologice (de provenienţă naturală) ce presupun vindecarea curentă a bolilor umane (animale) prin câmpuri (info)energetice pulsatorii [Botez, 2005], indiferent de sursele originare la dispoziţie şi constituite (a)temporal sau acţionează de la om la om, de la om la animal, la vegetale ori reciproc adesea într-o contopire a perimetrelor de acţiune, a surselor info(energetice) proprii unor interinfluenţe constante – când fiecare individ poate deveni subiect (de tratat/pozitiv) şi/sau obiect (de influenţat/negativ).

 Fie că folosim una din formele recunoscute (în principiu alopatice) ori ecologice de tratament (de cele mai multe ori verificate de predecesori şi/sau sistematizate în funcţie de performanţă), fie că suntem adepţii profilaxiei şi educaţiei ecologice (sanitare), atunci scopul final este unic, acela de a aduce  într-un echilibru relativ matricea fundamentală a viului existenţial; în esenţă corpul info-energetic se află într-un balans intrinsec propriu vieţii terestre şi/sau al unui mod firesc de vieţuire/supravieţuire (de adaptabilitate) care trebuie să rămână deopotrivă sub binefăcătoarea influenţă a înţelepciunii Naturii.

MB şi Cristian Bodnărescu

Nicodim Cărăuş, vârf de lance în mări învolburate

Cu deosebită plăcere păstrez amintirea prietenului Nicodim, preotul care mi-a oferit găzduire o noapte în satul Borisovca. În mijlocul nopţii se arată turnurile mari şi albe ale Bisericii construită în stil gotic neamestecat cu altele moderne. Ele se completează armonios cu parcul Bisericii, în mijlocul căruia răsare o fântână arteziană, vegheată de privirile neânsufleţite ale copiilor ce privesc liniştea din trupuri statuare. Peisajul este însufleţit de apariţia tânărului Nicodim, un romantic păstor îmbrăcat în neagră mantie duhovnicească, peste care pletele-i mari îi curg şiroaie.

Părintele Nicodim Cărăuş slujeşte prin voia Domnului la Biserica ,,Cuvioasa Parascheva”, Borisovca. Slujbele şi le ţine în limba română, în ciuda ameninţărilor pe care le primeşte şi a marii presiuni exercitate de sistemul bisericesc ucrainean, care doreşte să îşi impună limba. Acest om şi păstor este mult iubit de oamenii satului, de români, care îi apreciază toate eforturile şi realizările pe care acesta le-a avut legate de Biserică. Renovarea  şi îmbunătăţirea stării Bisericii l-au costat pe părinte starea de sănătate. La această Biserică au fost schimbaţi mai mulţi preoţi, fără o anumită justificare.  Părintele Nicodim Cărăuş a reuşit şi încă reuşeşte să rămână preot aici, în ciuda marii presiuni ucrainene.Nu de puţine ori a primit scrisori de ameninţare, părintele adresându-se poliţiei, care nu a făcut prea multe, ele continuând să fie scrise de aceeaşi persoană.

Omul Nicodim Cărăuş trăieşte în curtea Bisericii împreună cu familia sa,  formată din soţie şi cei trei copii.Căsătorit la doar 20 de ani, Nicodim a avut grijă timp de 11 ani de zile atât de familia sa, cât şi de cele preasfinte.

Iată ce ne transmite un om minunat, cu un suflet de aur:

Suntem un neam român în mijlocul ucrainenilor şi a altor multor naţii, care niciodată nu ne-am trădat: tradiţiile, limba, obiceiurile şi sângele.

Cristian Bodnărescu: Descrieţi cultura românească şi credinţa românilor din satul Borisovca, situat în raionul Tatarbunar, din regiunea Odesa.

Nicodim Cărăuş: Domnule Cristian, multstimate oaspete al satului nostru şi totodată al bisericii noastre al cărei nume îl poartă pe cel al Preacuvioasei Maici Parascheva, cu bucurie duhovnicească sunt bucuros să am ca oaspeţi în lăcaşul nostru sfânt pe fraţii noştri români de la: Botoşani,  Dorohoi şi Iaşi, care ne-au adus mare bucurie în ziua sărbătorii satului nostru, Sfânta Cuvioasa Parascheva şi ne-au încălzit sufletele prin muzica tradiţională românească pe care au cântat-o şi care a fost primită cu mare bucurie de săteni.

Cristian Bodnărescu

(2005)

-Va urma-

Omul modern

S-a făcut din totdeauna distincţia între sănătatea potenţială (cenestezică), reflectând rezistenţa organismului faţă de boală şi/sau sănătatea virtuală (cenestopatică) obţinută cu ajutorul medicinii alopatice (de sinteză). Totuşi, sănătatea este cu totul altceva decât lipsa posibilă a bolii. Convingerea actuală a devenit tot mai fermă, medicul de azi trebuie să cunoască şi omul sănătos, nu numai pe cel bolnav.

Prin impulsul său iniţial, medicina a urmărit doar să rectifice condiţia naturală combătând boala. Dacă acest obiectiv nu putea fi atins s-a mulţumit să uşureze suferinţa manifestă, iar pe măsură ce s-au dezvoltat cunoştinţele despre etiologia bolilor a apărut şi necesitatea (sau obligaţia) prevenirii. O dată cu proliferarea tehnologiei de explorare ce a făcut posibilă depistarea stărilor morbide latente, actul medical a fost anticipat de obsesia diagnosticului precoce. Conceptul factorilor de risc, specific civilizaţiei occidentale bazat pe inventarierea tuturor condiţiilor de mediu ce ar putea fi incriminate în geneza bolii, a produs un adevărat şoc dat strategiei medicale. Medicii ca reprezentanţi şi societatea omenească în general nu mai pot rămâne pasivi la ameninţările relevate de experienţa clinică directă, de calculele statistice şi/sau de ipostazele cotidiene ale omului supus greşelii = om civilizat.

Omul ca element al naturii

Omul modern nu mai acceptă fatalitatea, ci acţionează decis asigurându-şi confortul şi securitatea, iar în domeniul medicinii, inclusiv al celei ecologice, citeşte în fiecare zi, despre avantajele vitaminoterapiei, suplimentelor nutriţionale, ale remediilor din plante şi extracte, homeopatiei, reflexoterapiei etc. Din păcate, majoritatea sunt promovate doar de producători, falşi binefăcători şi vindecători, care-şi laudă exclusiv produsele şi serviciile mai degrabă cu gândul la propriul tub digestiv decât la sănătatea semenilor.

Pe acest fundal social a apărut ideea, aparent paradoxală, de medicină a omului sănătos (profilaxie), în care terapiile asociate (numite peiorativ şi complementare), medicina ecologică dominată de (bio)laserterapie ar trebui să-şi găsească un loc important – dacă nu decisiv – în competiţia cu boala, stresul şi poluarea civilizaţiei sec. XXI; atitudinea terapeutică menţionată – profilaxia – are tendinţa de a se dezvolta ca  o  nouă identitate, intermediar între cele două strategii cunoscute deja: igiena exclusivă ori exclusivistă şi medicină alopatică (antipatică). Este vorba de fapt despre un program complex de măsuri, destinat menţinerii stării de sănătate sau implicit combaterii, eradicării factorilor cu potenţial generator de boală, dar aria de distribuţie este foarte largă şi aparţine atât eredităţii cât şi mediului. Fiecare aparat, sistem ori organ îşi are riscurile specifice. Orice vârstă şi sex îşi au potenţialul lor morbid maxim. Un astfel de program se află în desfăşurare pentru orice naţiune civilizată, dar dorim să avem prioritate în a crede că va constitui întotdeauna principalul argument al medicinii trecutului şi viitorului – un viitor² – ce nu va renunţa la ecologie, iar un rol primordial în acest mod corect de a gândi îl va avea întotdeauna: flora, fauna, apa şi Soarele (lumina). Un astfel de concept presupune constant cunoaşterea principalilor factori ce cauzează suferinţa, cel puţin pentru afecţiunile mai răspândite. Operaţiunea este mereu destul de avansată, însă se găseşte mereu departe de încheiere. Utilizăm şi acum numeroase definiţii imprecise pe care le aplicăm oricăror maladii zise: esenţiale, idiopatice, criptogenetice etc., ceea ce denotă tocmai insuficienţa cunoştinţelor noastre.

Calitate şi nu cantitate

Un punct de vedere nou s-a impus astăzi faţă de medicină ecologică şi terapiile asociate, între care se circumscrie cu preponderenţă (bio)laserterapia ca un concept mai larg, iar cu timpul, şi şansele noastre ca oameni de a trăi mai mult şi mai bine unul pentru celălalt, vor spori. Medicii orientali, de altfel, nu sunt plătiţi pentru numărul de consultaţii şi tratamente, ci doar pentru profilaxie. Nu este exclus ca  acest mod onest de a face medicină să fie şi un răspuns inclus, cel cu referire la prolificitatea deosebită a naţiunilor asiatice mai cu seamă (un argument esenţial al calităţii vieţii nu este cel al longevităţii menţinute alopatic, ci al prolificităţii susţinute printr-un regim igieno-dietetic accesibil – naturist - adică alimentaţia să ne constituie în acelaşi timp şi tratament, dar mai ales profilaxie).

Diferenţiem în prezent cinci mari direcţii de acţiune ale medicinii contemporane înţeleasă unitar:

- medicina profilactică;

- medicina mediului ambiant (o adevărată medicină a muncii);

- asistenţa medicală primară (în teren şi a serviciilor de urgenţă);

- asistenţa medicală secundară (în spitale şi centrele de reabilitare);

 - asistenţa medicală curativă (dar ecologică – un exponent important prin bio/laserterapie – homeopatie, fitoterapie etc.).

MB

-va urma-

Felicitări!Cosmote.v-a desemnat prin tragere la sorţi,câştigător irevocabil al premiului de 20.000 Euro.Contactaţi operatorul la nr. 0762015544. Cosmote./Premii

Acesta este unul din numeroasele mesaje primite prin sms, care întâmplător mi-a fost adresat.

A doua zi m-am deplasat la sediul Cosmote unde am semnat o declaraţie în care am relatat ce se întâmplase. Am fost asigurat că numărul de la care am primit sms-ul va fi şters.

După asta am mers la sediul Poliţiei Judeţene. Am vorbit mai mult timp cu nişte domni poliţişti care mi-au povestit cum avocaţi cunoscuţi şi oameni mari au dat crez acestor mesaje şi au oferit mii de EUR pentru a putea câştiga zeci de mii de EUR. Deh, universul este totuşi finit în comparaţie cu prostia. Mi-au explicat că nu pot face nimic deoarece pentru a-l putea localiza pe şarlatan este nevoie de un mandat din partea Procuraturii, care nu emite mandate pentru cazuri de acest fel. Pe bună dreptate, nu aveam motive să nu-i cred. În plus, pe lângă funcţionarea deficitară a Procuraturii, ne lovim cu nesimţirea firmelor de telefonie. Astfel, poliţia aşteaptă de mai multe săptămâni date legate de un hoţ care are abonament la Orange. Cazul meu era, probabil, o nimica toată.

Am decis să încercăm să-l prindem, chiar dacă aveam şanse mici. Am sunat la numărul care avea să-mi ofere cei 20.000 EUR:

,,- Bună ziua. Aţi sunat la sediul Cosmote. Eu sunt Mihai. Cum vă numiţi?

- … mă numesc. Mă bucur nespus pentru câştigul pe care mi l-aţi anunţat.

- Da, pentru a intra în posesia lui va trebui să-mi încărcaţi 60 EUR. Bănuiesc că vi s-a spus, dar nu mai ştiu…

- Desigur, veţi primi banii. Dar totuşi doresc să împărţim suma, nu pot lua banii aşa, fără să vă dau şi dumneavoastră, care m-aţi desemnat câştigător, un procent.

- Şi cum intenţionaţi să mi-i daţi?

- M-am gândit c-ar fi frumos să împărţim banii pe din două, aşa, frăţeşte. Uitaţi, vă dau 10 milioane bani gheaţă acum şi restul după ce ridic câştigul. Ne putem întâlni să vă dau banii, să fac şi eu o cinste?

- Din păcate nu pot face aşa ceva, eu sunt de la Cosmote şi nu pot lua bani… Nu se poate, sunt de la Cosmote.”

Văzând eu că am dat de cel mai corect român de la Alexandru Ioan Cuza-ncoace i-am spus vreo 2 vorbe de duh şi-am închis.

M-am despărţit de oamenii de la poliţie cu promisiuni că vor face tot ce pot să pună mâna pe el şi poate vom realiza un material media cu această prindere.

Ulterior am primit vestea care a umplut nu paharul, ci sticla. Domnii poliţişti au avut dreptate atunci când au menţionat nesimţirea firmelor de telefonie mobilă, cel puţin în cazul Orange şi Cosmote. Am primit un telefon de la sediul central Cosmote în care am fost felicitat de această dată nu pentru câştig, ci tocmai pentru că n-am dat curs invitaţiei de a câştiga. Am înţeles că nici nu i-au închis numărul acestui hoţ care poate fura liniştit. Justificau că nu pot închide cartela omului, mai ales că nu m-a furat, este ilegal şi speră ca eu să înţeleg asta. Am replicat: Tocmai că eu nu pot înţelege aşa ceva! Aveţi sms-ul care dovedeşte vinovăţia lui. M-a informat că trebuia să arăt conţinutul lui la sediul Cosmote, ceea ce făcusem şi-l reprodusesem integral în declaraţie. Mi-a adus la cunoştinţă de sacrificiul enorm pe care Cosmote îl face pentru a stopa aceste hoţii, însă în cazul meu… Haideţi totuşi s-o lăsăm aşa!

Numărul de telefon la care trebuia să anunţ câştigul nu doar eu, ci şi multitudinea de oameni norocoşi încă mai este funcţional! Dacă tot nu se poate face nimic în România în acest sens, vă invit să sunaţi pentru a vă ridica premiile.

Cristian Bodnărescu

Autor: Ştefan Lucian MUREŞANU

Romanul superrealist este creaţia literară a secolului al XXI-lea, un început cu traume care şi-a pus amprenta pe omul creator, dând la iveală nerealizările materiale şi sentimentale ale societăţii care se supranumeşte super ok. Este noua entitate a furiei introvertite, a eşecului cu înăbuşiri viciate, a celui ce crede că niciodată nu va mai avea vreo scăpare de a se vedea împlinit. Este un timp bolnav al celor ce cred că toţi trebuie să se privatizeze, să-şi caute o meserie de rob în amăgirea existenţei şi a fiindului debusolat. Câţiva, care au luat din fugă totul, fiind reali în dospirea unui aluat clăbucit şi smuls din faţa celor mulţi, cu mâinile lor murdare, de la cei ce aşteptau cuminţi o lege normală de convieţuire umană, fac legi ejectate şi toaletizate în intimităţi improprii, cu care de altfel gândesc.

Romanul superrealist necesită o analiză atentă asupra actului de desfăşurare a acţiunii dar şi un studiu caricatural al personajelor. Acestea sunt limitate la cuvinte simple, vulgare, un dialog excremental, din care lesne deduci potenţialul de exprimare, la care sunt folosite puţine cuvinte, aparent banale însă cu un substrat din care tragi concluzia unei existenţe închise. Existenţa închisă este un eu fără viitor, un cerc strâmt, închis, care sufocă egoul survenind dispariţia umbrei nocturne. Odată pierdută apare stafiizarea egoului, pentru că el, ca entitate, nu poate părăsi teluricul, fiind reţinut de profani în realizarea planului deusian, pe care îl avea de îndeplinit aici, pe Pământ.

Romanul superrealist macină de multe ori cuvinte absurde, le scămoşează şi le întinde ca pe nişte intestine de capră, pe gardul văruit al fiindului, pentru că, de acolo, cel pornit să irumpă realul cititorului, în realitate, îl secătuieşte de imagini. Cine se doreşte umbrit de trivial tânjeşte la exhibiţionism, care nu este un păcat netolerat însă dorit în intimitatea fiecăruia, pentru a nu cădea în ridicol. Vorbele sunt exprimări sonore, şir de cuvinte cu sau fără înţeles care, dacă nu ar avea intensitate şi denivelări accentuale, nu ar însemna nimic pentru auditorul avid de informaţie. Informaţia se transmite pentru a impresiona, pentru a atinge dimensiunile existenţiale ale furiei fiindului. Scrise, cuvintele absorb interesul cititorului şi, de multe ori, rămân doar semne imprevizibile observate vizual însă insuficient conştientizate. Creaţia superrealistă trezeşte interese, de multe ori meschine pentru că termenii sunt triviali şi excitanţi în mintea absorbită de sărăcie a diluatului. Romancierul superrealist, trăitor în vremuri vitrege de lumină, sădeşte sămânţa în întunericul spinos al termenilor triviali, dătători de foame pseudointelectuală profanilor, care o acceptă şi o îngurgitează lacomi, nu citind-o, ci auzind-o înăbuşit, în coclaurile personale, ridicate la rang de birou şi funcţie, tapisate cu diplome a căror stemă este banul.

Stigmat al aurolacului cuvântul din romanul superrealist se coboară la nivelul de stradă, de putreziciune şi dezgust din partea literatului, de snobism şi agresiune din partea profanului. Personajele sunt entităţi ce îşi doresc să trăiască, nu cunosc cum însă fără să aibă o activitate sau un succes al fiindului în nefiind decât să aibă banul, care să îl facă stăpân viciat, puternic peste toţi cei care sunt obligaţi să i se închine, slugi amorfe din acelaşi aluat cretin de dezvoltare cu al său, rupţi în permanenţă de mijloc, un embrion greşit genetic. Literatul surprinde viaţa aşa cum se extinde din mentalitatea entităţii-om fie că este european, american sau de oricare altă spaţialitate continentală.   Parcurgem un secol instabil din toate punctele de vedere: mental şi aici aş menţiona spiritual, moral, conceptual. Toate sunt, pentru cei mulţi şi lipsiţi de cultură, stări ce favorizează, din partea profanilor aflaţi pe scaunul înalt al puterii, manipularea, decesul sumbru a ceea ce ne-am dorit şi am suferit din cauza lipsei de cultură, o degradare continuă a civilizaţiei omeneşti. Şi aceasta nu numai în societatea noastră românească, ci în toate societăţile, care au rămas pur şi simplu vii, pe mapamond.  Cădem încet şi sigur într-un abis dorit de cineva, care cunoaşte că sfârşitul gândirii noastre se apropie. Totuşi, vor fi puţini cei care vor putea rezista transferului de la ceea ce suntem, în momentul de faţă, la ceea ce s-ar putea să devenim, într-un viitor foarte apropiat. Literatul superrealist atrage atenţia prin scrisul său că omul, în viaţa de dincolo, nimic nu ia, ca element material, decât ceea ce materia lui cenuşie a cuprins ca stare superioară de detaşare de teluric. Elementele chimice ale corpului uman se vor uni, cu elementele active ale pământului, refăcând unitatea care a produs facerea.

Se constată în romanul superrealist o luptă între două situaţii: vulgaritate şi ascensiune. Ascensiunea este o dorinţă a eului care dispare în vulgaritate, compătimit de literat şi succedat de profani. Răul se poate naşte şi dintr-un bine însă greul este în voinţa celui căzut de a se mai putea ridica spre lumea cosmică, pe care o repugnă şi nu are încredere în ea, pentru că această lume nu îi oferă mirosul sodomic al gloatei de insuficienţi. Personajele sunt trăiri reale ale unor segmente de viaţă negative, posedate de energii viciate insuficient de realizate, cu gândiri întunecate şi străfulgerări nervoase umbrite de oboseala permanentă a trupului. Romancierul îl prezintă ca om, mergător şi doritor de viaţă dar el, personajul, se smulge către o lume greu de identificat, fuge de tot ceea ce se poate identifica în persoana lui ca o entitate spre un neînţeles absurd, respingând ajutorul propriei conştiinţe. În romanul secolului XXI personajul, care nu are vârstă atunci când singur îşi vinde capacităţile sau când, pur şi simplu, este luat şi vândut pentru alţii ca un obiect este sclavul, drogatul, mafiotul, sceleratul, sodomistul, împricinatul unui altuia, care are banul, pistolul, într-un cuvânt puterea nelimitată asupra fiindului său. Fiindul nu este altceva decât perioada pe care entitatea-om o are de trăit pe pământ, bine sau rău prins în cercurile energiilor pe care singur are puterea să şi le aleagă. Nu i se impune să se drogheze, decât dacă doreşte. Nimeni nu îl trimite în lanţul subjugării sexuale, decât dacă slăbiciunea lui este foarte mare şi îndreptată spre un astfel de viciu, ca de altfel şi cel al consumului exagerat de alcool. Nimeni nu îl târăşte în bandele mafiote decât dacă impulsul său energetic nu îşi găseşte veriga înrobitoare într-o astfel de rocadă infecţioasă a fiindului. Suntem stăpâni pe propria noastră conştiinţă şi avem puterea, numai dacă vrem să spunem nu energiilor amăgitoare ale răului. Din această existenţă a realului lumii secolului al XXI-lea, romancierul, trăitor de vremuri forţate privaţiunilor materiale şi spirituale, îşi alege exponatele, le dă viaţă în creaţia sa superrealistă, şi îi lasă în libertatea deplină a rostului lor jignitor asupra egoului fiind.

Ştefan Lucian MUREŞANU

Nas Mariana, businesswoman la Vila Speranta

Prostia la zid

Mai mult rău iese adeseori de pe urma prostiei decât a răutăţii! (Părintele Nicolae Steinhardt)

Rubrica şi emisiunea Prostia la Zid care îşi face debutul prin acest material reprezintă o necesitate în societatea contemporană româneasca. Noi considerăm că bunul simţ se manifestă prin luarea de atitudine împotriva prostiei şi nu prin tolerarea ei!

Dealtfel, este o poruncă de la Dumnezeu: ,,Şi aşa să stârpeşti raul din sânul tău!” Deuteronomul, A cincea carte a lui Moise- Biblia. Uciderea sufletului prin prostie este o crimă morală şi spirituală, poate la fel de însemnată precum crima fizică.

Importanta biruinţei cuvântului este covârşitoare, libertatea sufletească împotriva nimicnicirii prin prostie. ,,Oamenii care renunţă la libertate pentru securitate le pierd pe amandoua” Benjamin Franklin

Părintele Nicolae Steinhardt despre păcatul prostiei şi al fricii:

Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim prosti. Ne cheamă să fim buni, blânzi şi cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi.

Baba atomică

Miercuri 27 iulie 2011 între orele 20 şi 22 profesorul universitar Viorel Dontu va invită să ascultaţi emisiunea ,,Baba Speranţa” (în cadrul Prostiei la Zid), la Radio Zidul- ziarulzidul.ro Emisiunea îi va avea ca invitaţi pe Cristian Bodnărescu, Nas Mariana şi toţi cei ce vor dori să intre-n direct. Trupa de heavy metal Riot (Revolta) va oferi fundalul sonor al emisiunii.

Baba şi mitraliera

Deschid rubrica scrisă ,,Prostia la zid” relatând cazul unei babe proaste, ori atomice (precum titlul sugerează); pe nume Nas Mariana, care m-a inspirat şi în prezenta povestire.

Cum a început totul?

,,Doamna” Nas Mariana a trimis un e-mail de… pară echipei ziarului Zidul în care acuza echipa şi pe mine de un mesaj primit, care conţine jigniri. Menţionăm că Nas Mariana reprezintă Vila Speranţa din satul Plescoi, comună Berca, judeţul Buzău.

1- mesajul cu pricina nu este semnat, chiar dacă în precedent conţinea oferta noastră publicitara, putând fi trimis de oricine;

2- la o simplă invitaţie s-a răspuns urât, acuzator şi nedemn (se putea solicita elegant scoaterea e-mail-ului). Deci, dacă nu eşti vaccinat şi nu ştii să vorbeşti, nu văd ce pretenţii să ai. Doar un om prost s-ar speria de asta sau ar putea răspunde la aşa ceva;

3- este o conversaţie între persoana respectivă (posibil informaticianul care se ocupa de aşa ceva) şi individa (baba Nas Mariana). Dacă ,,doamna” Nas ar beneficia de un neuron funcţional ar putea discuta şi răspunde direct şi concis; doar prostituatele încearcă să pârască ,,pe la spate” altora ori clienţilor persoanei;

4- ,,doamna” Nas Mariana nu a semnat e-mail-ul, doar semnand cu ,,Vila Speranta”. Nu ştiu ce om sănătos ar vorbi cu o vilă şi nu cu-n om,

5- nu văd ce legătură ar fi între o conversaţie privată pentru promotion, între o posibilă parte tehnică (ori un spam, precum afirma baba Nas Mariana) şi echipa unui trust. Un free lancer poate repezenta sute de societăţi. Şi oricum, dacă ai ceva de spus o spui direct şi nu pe la spate altora, părând (decât dacă eşti babă şi te încadrezi în rubrica Prostia la Zid, precum este prezentul caz).

Baba atomică

După ce ne-a mitraliat, baba deşteaptă pe nume Nas Mariana ne şi ameninţa…. cu atomicisme! Răspundem conform legilor… vai de mine! Nu ştiu cum de nu suntem cu toţii încarceraţi.

Pentru cultura doamnei Nas Mariana (inexistentă) o informăm cu acest prilej că este periculos să ameninţi în acest fel. Apoi, aflarea datelor personale se poate facilita doar dacă procurorul decide posibilitatea utilizării înregistrărilor audio-video ori prin intermediul internetului; înregistrări ce sunt luate doar de poliţie, sri şi organele abilitate; doar în cazul de război, crima organizată, cataclism, pericol de bomba atomică, etc. Deci, credem că ,,doamna” Nas Mariana e proastă bomba, asta însă nu declanşează implicit şi bomba atomică.

Cât priveşte internetul, nu exista practic nicio legislaţie. Anul trecut, doamna Lia Olguta Vasilescu, senator în grupul PSD a realizat un proiect de lege care se adresează atacării injuriilor pe internet, în special a ameninţărilor cu moartea în presa publicată (după ce a fost atacată sexual în presa online), însă nu a specificat cine ar trebui să se ocupe de monitorizarea trusturilor de presă, venind şi atacatori. Proiectul de lege inexistent legat de ameninţări şi injurii grave apărute în presa nu are nicio legătură cu un e-mail oarecare.

Dacă Naş Mariana ne tot ameninţă cu legea ce-ar fi să ne aducă şi codul legal ce ne-ar putea pedepsi?

Vrăjile lui Nas Mariana

Am plecat la munte rock-er cu big cohones şi m-am întors un manelist cu sula mică

După acest mass stupid către partenerii mei şi colegii de echipă (eu nu am primit nimic şi-n plus am fost plecat pentru câteva zile), vrăjitoarea Yan/Ying (2 dinţi în gura combinaţi cu 2 clase) Nas Mariana concluzionează: Bodnărescu e de vină! Şi, desigur, continua bârfa de rock-er ,,pe la spate”, jignindu-mă colegilor (mie nu mi-a scris nimic şi nu eram la curent!).  Doamna Silvia Katz i-a răspuns:

Domnul Cristian Bodnărescu este de o inteligenţă rară, a intrat în cartea recordurilor deoarece a scris cel mai lung poem din lume, este academician… are multe publicaţii în lume şi nu sunt mulţi oameni în România să-l egaleze.

Cristian Bodnărescu are un suflet de aur, a ajutat şi ajuta multă lume.

Bârfa pe la spate a inteligentei poete acad. dr. Nas Mariana din LBAPM (Loja Babelor Academico-Perverse Metaliste) continuă, cu jigniri (tot pe la spate că-i mai comod):

Să fim sinceri, nu ştim dacă este într-adevăr o onoare să intri în Cartea Recordurilor pentru cel mai lung poem scris, detronând ”Luceafarul” lui Eminescu. Nu este mare greutate să scrii un poem mai lung, importantă este calitatea şi nu cantitatea. Este oare ,,domnul” Bodnărescu atât de penibil încât să aibă pretenţia de a se compara cu Luceafărul poeziei romaneşti? World Records Academy include multe alte recorduri precum cea mai lungă barba, cel mai gras copil, cei mai mari sâni naturali, cel mai mic penis etc.

Rareori mi se întâmplă să găsesc atâtea calităţi într-un singur ,,om” (perversitate, bârfa, răutate, prostie, incultura şi schizofrenie), însă vrăjitoarea Nas Mariana se descruca destul de bine.

Aflu surpirns că nu e aşa greu să scrii un poem lung; dealtfel aşa ceva se scrie de oricine la colţ de stradă iar în loja LBAPM baba Nas Mariana a scris vreo 30 de astfel de poeme; oricine poate doar s-o facă. Dealtfel Nas Mariana este şi critic literar (alias îngrijitor de ferma bârfitor); e în măsură să critice opera mea şi nu am vreun dubiu că a şi citit cartea (o somitate intel-igenta ca ‘mneaei nu ar putea afirma şi gratuităţi). Însă… ar fi doar o mică problemă: un poem nu e orice fel de scriere (necesită o anume structura); Demonul lui Mihail Lermontov e mai lung faţă de Luceafărul, însă nu este considerat poem, ci povestire orientală. Deci, eu n-aş zice că oricine ar putea realiza asta (dacă aşa stăteau lucrurile n-ar mai fi fost un eveniment realizat până acum). Un poem poate fi scris de un om pasionat de literatură, după mulţi ani de scrieri şi studii (sunt convins că baba intel-igenta Nas Mariana mi-a şi studiat cariera, ca toate premiile obţinute în domeniu de-a lungul anilor). Importantă este calitatea şi dacă este prezenta vine şi cantitatea.

Eu nu am pretins vreodată o asemuire a mea cu poetul Mihai Eminescu. Dacă tot mă acuză de penibil, ar fi cazul să îmi trimită şi mie Nas Mariana o sursă care să confirme acest lucru. Sunt mulţi poeţi, destule recorduri şi-n romantism nu doar poetul naţional Mihai Eminescu (pe care eu îl respect şi îndrăgesc) scrie poezii lungi. Totul a fost realizat din pură pasiune, după finalizarea poemului am aflat că este cel mai lung din lume; aşa ceva nu se planifica (,,doamna” Nas Mariana din LBAPM desigur că ştie ,,tate” aceste lucruri, având multe recorduri mondiale la activ).

Iar comparaţia unei lucrări literare cu un penis mic o găsesc dizgratioasa. De la bârfă depăşim măsura spre paranoic. Propunere: Ce-ar fi ca LBAPM să o propună pe Nas Mariana pentru titlul mondial de cea mai idioată baba?

Iată câteva critici din partea unor oameni vizaţi, legate de poemul Demoniţa (colegii babei Nas Mariana de academie):

RECORD MONDIAL LA… POEM

,,Rareori, într-un timp controversat cum este cel pe care-l trăim, într-o lume de tip „fast-food” în care ne consumăm, României i se dă atenţia dorită şi cuvenită, referindu-ne aici la evenimente culturale născute aici şi menite „a rupe” – în sensul bun – „gura târgului european şi nu numai”.

Iată-l însă pe tânărul poet ieşean Cristian Bodnărescu doborând recordul mondial la… poem. Da, aţi citit bine, nu la cel mai lung cârnat, la cea mai mare mămăligă, sau cei mai mulţi Moşi Crăciuni…, nu – la poem, compunând cel mai lung poem romantic din literatura universală, record ce vine, în ordine cronologică, să-l „bată” pe cel deţinut până de curând de poetul Mihai Eminescu prin poemul Luceafărul, omologat la începutul lui 2009 de cea mai prestigioasă organizaţie de recunoaştere a recordurilor mondiale, World Record Academy, Miami.

Poemul Demoniţa  reprezintă, pe lângă recordul mondial al poeziei romantice, “o lucrare artistică originală, o  penetrare în lumea spiritelor demonice, o tentativă de plecare întru aflarea unui adevăr. În poem se observă influenţa romantismului, însă Fantasticul domină perpetuu”, după cum constată Prof. univ. dr. Teo-Teodor Marsalcovschi.”

Sorin Alexandru Şontea

Longest Love Poem – world record set by the “She Demon”

,,The “She Demon” (“Demoniţa”) by Romanian young poet Cristian Bodnărescu, a 109 stanzas long poem sets the world record for the Longest Love Poem. The old record is “Evening Star” by Mihai Eminescu (1850-1889), the Romanian naţional poet, which was recognized last year by World Guinness Records Academy.
The poem can be simply described as a combination between “Gone with the Wind” (it is a romantic drama), “Star Trek” (it contains science fiction entertainment) and “Love Story” – all together, which means it is a romantic poem but also a third millennium modern poem. “She Demon” is an original art work, a deep penetration into the world of demonic spirits, an attempt of finding the truth.
”The poem “She Demon” represents more than a record, a very own vision of Romanticism în the light of the 19th century classicism. The foray into the infoenergetics brings to the surface the fight between good and evil, the union of the contrasts Yan/Ying. She Demon didn’t fell out of the sky, it came to me after 16 years of writing”, Cristian Bodnărescu, 28, says about this masterpiece of poetry.”

Lucian Oprea, publisher of Gândacul de Colorado

Note critice pentru Demoniţa (lansare TVR 1, TVR International)

,,Poemul Demoniţa este o provocare, defapt bază pentru o operă rock pentru că duce foarte mult în zona rock-ului şi a fantasticului. Deci, se poate lucra şi muzical pe acest poem. Înafară de record şi toată mişcarea creată în jurul poemului de presă şi senzaţional, e un poem scris foarte bine; deci s-a muncit foarte mult la el. Poezia în sine este una la care s-a muncit, nu este ceva apărut de undeva, improvizat şi care spune din coadă. Importantă este defapt poezia, pe lângă evenimentul în sine al unui poem lung. Poezia lui Cristian Bodnărescu este foarte bună, e frumoasă şi curge.” 

Sorin Alexandru Şontea

,,Doresc să îl felicit pe Cristian Bodnărescu pentru lucrările sale. Poemul Demoniţa are un iz eminescian, o dulceaţă a acelor vremuri şi îl felicit pentru că a reuşit să transfere acea perioadă în zilele noastre cumplite din punct de vedere spiritual. Nu ne mai regăsim în ceea ce se întâmplă, dar uite că mai există un Ovidiu Komornic în muzică şi un Cristian Bodnărescu în literatură. Ne putem întâlni toţi artiştii la o suetă spirituală. Este prea puţin spaţiul alocat de mass media acestor întâlniri frumoase. Superficialitatea ne ucide spiritul şi puritatea din noi!”

Adrian Enache, compozitor

Paranoia ,,galantei doamne” ne-barfitoare şi intel-igente Nas Mariana continua în deja celebra-i ,,tentativa de plecare în a pupa în partea dorsală pe altii” cu alte afirmaţii destul de periculoase prin care îmi atacă titlul academic obţinut.

Boon…. E bine de ştiut că ţara asta pute a babe deştepte şi civilizate, toate academice şi cu un cuvânt greu de spus (dacă n-ar fi academician probabil că ,,doamna” wc Nas Mariana n-ar carti, desigur). Nu eu mi-am conferit acest titlu; care dealtfel a venit ca o surpriză, pe neaşteptate. Dacă ,,doamna” Nas Mariana are o problemă cu asta, nu are decât să atace fondatorul academiei ori minsiterul culturii sub egida căruia funcţionează legal (pe diploma se afla parafa acestuia). Desigur însă că babele din acel sat s-au unit pentru a forma o academie LBAPM şi aici e vorba de rivalitate. Îi înţeleg astfel necugetatul gest al prof. univ. dr. acad. baba Nas Mariana.

Deatfel titlul primit pentru activitatea jurnalistică depusă este după mai mulţi ani în care mi-am riscat viaţa pentru România (a se vedea materialul ,,Muzica aduce gripă aviara”- Odesa 2005); deplasându-mă în Odesa într-o perioadă destul de vulnerabilă. Ce făcea ,,doamna” Nas Mariana pe atunci, care comentează? Mânca şi atunci… grăunte?

Mâncatul părţii dorsale care mă ajuta în vederea locomoţiei continua. Aflu că n-aş mai fi rock-er…

,,Domnul” Bodnărescu este un personaj care crede că e suficient să-ţi laşi plete şi să te îmbraci în negru şi în piele ca să te dai drept mare rocker… uitând însă că ţi-ai păstrat comportamentul de manelist.

Vila Speranţa

Gruparea heavy metal Loja Babelor Academico-Perverse Metaliste din care face parte şi acad. dr. Nas Mariana, poet, crapa de ciudă… Ele doar sunt rock-erite cu plete şi îmbrăcate în piele, cu batic; nu oricine are cultura rock şi trăieşte rock. La cultura lor muzicală eu ar trebui să mă las de meserie. Ele nu ,,e”maneliste, doar melodia ,,Pe la spate-Pe la spate” mult apreciată de ele în procesul sacru de sărut al popoului este o baladă de heavy metal. Dealtfel curajul acestor rock-eri intel-igenti egalează sinceritatea şi decenţa, atunci când se mai şi semnează (şi nu e necesar să aflăm noi cum ,,se numeste” babele intel).

Toate lucurile acestea le-am aflat şi eu la întoarcere, deci… Am plecat la munte rock-er cu big cohones şi m-am întors un manelist cu sula mică (vraja babei Nas Mariana).

Dar… nu ,,moare” rock-erii când ,,vrea” babili!

Visul unei nopţi de baba (sau cum să fii perversă)

Întorcându-mă am primit mesajele de la colegi şi am aflat noua mea orientare muzicală (cea de manelist), după 2 decenii de rock.

Am sunat la ,,vila” şi mi-a răspuns Nas Mariana. M-am recomandat şi i-am menţionat de mesajele primite. Baba cea Isteaţă ori Nas Mariana a infirmat totul din start; căci… sunt multe vile ,,Speranta” (însă nu şi multe Babe Speranţa). ,,Or fi ele multe, însă eu am sunat la numărul găsi pe site-ul domeniului de la care s-a scris” i-am răspuns. ,,Se poate însă sunt mulţi clienţi la noi care accesează net-ul” a găsit imediat răspunsul isteaţa Babă, premianta pentru prostie şi perversitate. ,,Sunt ei mulţi clienţi însă daţi-mi voie să am unele rezerve ca toţi vă accesează adresa de e-mail de pe domeniul dvs. (Ai fi tu super versata şi parşiva, da’nici eu nu-s prost). Există prostii bine îmbrăcate, aşa cum există dobitoci foarte dichisiţi (Chamfort).

În plus mesajul de bârfa al lui Nas Mariana trimis colegilor de echipă şi partenerilor, mesaj nesemnat nu îmi poate face decât un bine. Pot vedea astfel oamenii care sunt în echipă (nu îi consider oameni pe cei ce au răspuns la aşa ceva şi au încurajat bârfa). Nu sunt o jigodie să îmi pârăsc informaticianul oriacarei babe proaste care trage pârţuri pe net şi îi consider jivine pe cei ce i-au răspuns. Echipa mea e formată din oameni şi nu din animale! După câte văd nimeni nu a plecat din echipă, ea chiar înmulţindu-se cu un nou membru: ni s-a alăturat profesorul univeristar Viorel Dontu care semnează în cele ce urmează părerea lui legată de Nas Mariana în capitolul ,,Baba Speranta”.

Nas Mariana neagă că ar avea de-a face cu semnatarul e-mail-urilor, însă îi scrie Silviei Katz ca eu o ameninţ la telefon; contrazicându-se singură. Eu m-am recomandat şi nu văd prin ce aş ameninta-o. Ar fi bine să aducă dovezi concludente în această afirmaţie periculoasă.

Înafară de asta, subţirea lege a internetului nu o avantajează prin absolut nimic; ea a primit un e-mail de la o adresă necunoscută, un oarece cont pe Gmail imposibil de detectat însă ne răspunde de pe domeniul oficial, putând fi trasă la răspundere pentru gravele-i afirmaţii calomnioase şi acuze (fapt ce au făcut posibil acest articol).

Revenind la ,,Visul unei nopţi de baba” (parodie după ,,Visul unei nopţi de vara” a lui William Shakespeare), putem sesiza imbecilitatea şi senilitatea babei Nas Mariana, al cărei nume l-am aflat ulterior de a se găsi afectată şi molestata verbal.

Nas Mariana trebuia să se căsătorească avându-l ca soţ pe profesorul univeristar Viorel Dontu, însă iubitul ei fiind eu, Cristian Bodnărescu.

Ducându-mă la duel cu prof. univ. Viorel Dontu pentru ,,mirifica” baba atomică, profesor universitar Nas Mariana (critic literar şi de artă) ne-am duelat 7 zile şi 7 nopţi până ni s-au tocit săbiile . În mijlocul nopţii reci de demult ne-am aruncat paloşele, ne-am ridicat de pe iarba umedă şi am decis să-i transmitem un mesaj babei molestate:

Viorel Dontu- Cristian Bodnarescu

Cristian Bodnărescu

Baba Speranţa

Pe domnul Cristian Bodnărescu îl cunosc de foarte multă vreme. ,,Este uşor să scrii”, pentru unii.

Mass-media îşi face datoria faţă de statul şi poporul roman. Este uşor pentru unele persoane să critice când n-au realizat absolut nimic înafară de un singur lucru: vorbe goale şi nimicii care se spun pe la colţuri! Este penibil pentru o ,,doamna” care nu ştiu din ce ,,club al sperantei” ar putea fi. E plăcut aşa să fii într-o speranţa derizorie, precum este Nas Mariana.

Pe domnul Cristian Bodnărescu l-am cunoscut cu mult timp în urmă, sunt aproape 10 ani. În tot acest timp domnia sa încearcă să facă multe lucuri. Alţii nu reuşesc şi atunci încearcă să dea cu vorbe goale, lipsite de respect faţă de personalitatea sa, în primul rând!

Am puţină supărare în vorba mea. Nu este uşor să creezi o vorbă! Am un mare prieten care are o vorbă: ,,Înainte de a critica pe cineva, în primul rând trebuie să ştii să scrii o carte!” A scrie o carte este un lucru sfânt. Nu este uşor! A fi scriitor şi creator este şi mai greu. Nu oricine poate face acest lucru. Nu oricine ştie limba romana, care este o limbă sfântă. Dacă vrem să fim corecţi şi să învăţăm ceva în primul rând trebuie să respectăm limba noastră! E uşor să aruncăm cu vorbe de nimic, nimicii. Din nimic nimic se naşte!

Nas Mariana este o  ,,doamna” care înafară de a sta acolo şi a scrie pe un calculator nu a realizat decât bârfa! Este de proastă calitate! Eu nu ştiu unde  se poate gândi astfel. Numai la noi în România sunt ,,oameni” de genul. Nici nu ştiu dacă i se poate spune ,,doamna”  Marianei Nas. Acest cuvânt este prea frumos pentru una ca ea! Termenul vine de la sfinţenie. Domn/doamna provine de la Dumnezeu şi desemnează îndumnezeirea în suflet şi-n sfaturi. Domnul Cristian Bodnărescu în primul rând a creat ceva! A creat această poezie, care a fost recunoscută de oamenii vizaţi! Nu oricine e în măsură să fie critic literar, nu orice om de pe la colţurile din vale şi din deal, din satele ,,buzeilor nostri” aşa cum spun unii.

Să deie Dumnezeu să putem face mai mult pentru a stompa raul bârfei şi cel al prostiei umane! Eu domnului Cristian Bodnărescu nu-i doresc  decât bine şi am o urare: ,,Să fie intru veşnicia postului de radio Zidul, pentru care eu încerc clipa de clipă şi ceas de ceas să fac ceva!”

profesor universitar Viorel Dontu

Vila Nebună

În urma mesajului primit din partea „Vilei Speranţa”  prin care se punea în discuţie probabilitatea ca domnul Cristian Bodnărescu să necesite consiliere din punct de vedere psihologic, am decis să-i aplic acestuia o serie de probe la care s-au obţinut următoarele rezultate:

1. Matricile Progresive Raven : scor 130 (nivel de inteligenta foarte ridicat);
2. Inventarul de personalitate Eysenck – Factorul „E” -  (se indentifică tipului extravertit ceea ce înseamnă că este sociabil, prietenos, îi place munca în echipă, este un tip vesel, optimist, îi place să socializeze, etc.);
3. Inventarul de personalitate Eysenck – Factorul „N” -  (se identifică tipului stabil ceea ce înseamnă că este o persoană echilibrată din punct de vedere emoţional, se adaptează destul de uşor diverselor activităţi din viaţa de zi cu zi, are o viaţă socială reuşită, dar mai ales nu prezintă stări de anxietate sau o stare generală dezagreabilă);
4. Testul Cattel 16 Personality  Factors – (sintetizând cei 16 factori ai chestionarului am surprins următoarele: este un tip stabil şi matur emoţional, calm, afirmativ, sigur pe sine,  flegmatic, un tip ferm, hotărât, comunicativ, deţine sentimentul responsabilităţii, este conştiincios şi riguros în îndeplinirea sarcinilor, spirit independent, interesat de alţii, dar mai ales un tip stabil în modul de a fi).

Concluzionând cele de mai sus ţin să mă adresez în primul rând persoanei  misterioase  care a semnat mail-ul primit de mine, „Vila Speranţa”, şi să-i mărturisesc faptul că Domnul Cristian Bodnărescu este un tip mai mult decât OK.

 Cu alte cuvinte, bănuiala dvs. a fost infirmată. Ţin totuşi să vă mulţumesc deoarece datorită dvs, am realizat un profil psihologic al unui om cum rar întâlneşti. Şi pentru că a început să-mi placă, pe viitor îmi puteţi recomanda şi alţi academicieni, poeţi, scritori despre care dvs. consideraţi că ar avea nevoie de servicii psihologice specializate.

psiholog Delia Palade

Perversa baba Nas Mariana

Baba dezaxată

Trăim vremuri nebune, cum se poate ca o persoană neavizată să îndrăznească să conteste un Record Mondial şi un titlu de Academician? Aşa ceva un se poate procura de la piaţă, prieteni, Internet. Se pare că suntem o ţară de guralivi (ca să nu folosesc altfel de cuvinte pentru baba Nas Mariana), care un ştim când şi unde să ne oprim. Una e să ştii cu ce se mănâncă aşa ceva, alta este să te afli în treaba frustrat de anumite chestii, asa ca Nas Mariana.

Nu este foarte greu să-ţi dai seama că domnul Bodnărescu este un creier, un creier minunat într-un om minunat. Nu aţi jignit doar omul Cristian Bodnărescu , ci şi Academia.

Gabriela Mustaţa

Poemul babei agitate

Mă numesc Colţ Fabiola şi fac parte din echipa Zidul şi aş vrea să îmi exprim o părere  în ceea ce priveşte cuvintele adresate domnului Cristian Bodnărescu de către o reprezentantă a Vilei Speranţa.

Doamna spunea că nu este greu să scrii un poem lung ,eu zic că este greu ,dacă ar fi aşa uşor atunci am avea foarte multe cărţi cu poeme. Domnul Cristian Bodnărescu nu s-a comparat niciodată cu Luceafărul poeziei romaneşti, din contră are un mare respect pentru el .

E adevărat  că World Record Academy înregistrează multe alte recorduri, dar asta nu înseamnă că trebuie să fim invidioşi pe rezultatele altora şi nici să comparăm acest record cu acelea de genul ,,cea mai lungă barba,cei mai mari sâni naturali,cel mai mic penis ,etc.’’

Ar trebui să ne mândrim şi să promovăm tinerii din ţara noastră care au şi alte preocupări în afară de fotbal, manele şi alte activităţi care nu ne fac cinste deloc, dar e mai uşor să jignim decât să lăudăm.

Ca membru al acestei echipe eu sunt alături de domnul Cristian Bodnărescu şi dacă a luat atitudine este pentru că  a fost jignit .

Fabiola Colţ

Câinii latră ursul trece

Sunt şi eu alături de întreaga echipa Zidul, a doua mea familie şi evident şi de domnul Cristian Bodnărescu, care nu merita decât stima şi aprecierea tuturor persoanelor din jur.

Este păcat că se întâmplă asemenea lucruri, însă partea bună este că putem învăţa din toate  aceste întâmplări şi să evoluam spiritual.

Acuzele fără fundament nu trebuie ascultate pentru că ele nu au puterea să acopere sau să umbrească strălucirea geniului domnului Cristian Bodnarescu şi nici a realizărilor sale care sunt cunoscute şi admirate de noi toţi.

Aceasta ,,doamna” (Nas Mariana) care acuza este doar un suflet care suferă şi ca să scape de această durere ataca, nu putem decât să îi oferim compasiunea noastră şi să fim noi mai buni cu fiecare zi şi mai înţelegători.

Şi închei cu un proverb:” câinii latră ursul trece”. Câini care să latre o să găsim la tot pasul, însă nu trebuie să fim afectaţi ci să fim mai senini şi să învăţăm din provocarea pe care viaţa ne-o oferă.

Livia Popescu

Baba plescaitoare Nas Mariana reprezintă Vila Speranţa din satul Plescoi, comună Berca, judeţul Buzău.

Miercuri 27 iulie 2011 între orele 20 şi 22 profesorul universitar Viorel Dontu va invită să ascultaţi emisiunea ,,Baba Speranţa” (în cadrul Prostiei la Zid), la Radio Zidul- ziarulzidul.ro Emisiunea îi va avea ca invitaţi pe Cristian Bodnărescu, Nas Mariana şi toţi cei ce vor dori să intre-n direct. Trupa de heavy metal Riot (Revolta) va oferi fundalul sonor al emisiunii.