Vitamine pentru gravide


Acidul folic

Derivat al acidului pteroiglutamic (teropterină), acidul folic (Norit, 1922) se găseşte în cereale sub forma unui complex vitaminic (în medie 35μg%), iar dintre fructe, cele mai mari cantităţi se găsesc în lămâi (80μg%), banane (30μg%) şi portocale (23μg%); legumele conţin cantităţi reduse (10 – 20μg%). Suplimentele de acid folic sunt necesare mai ales pentru femeile însărcinate, în perioada de gestaţie, altfel creşte rata avorturilor şi/sau a naşterilor premature; cât şi a copiilor ce prezintă probleme până la definitivarea maturizării constante a măduvei osoase hemato-formatoare/perioada SRE, în care timusul se atrofiază treptat. Nu trebuie pierdută din vedere asocierea teropterinei cu acid ascorbic şi ciancobalamina, provenite din surse naturiste ecologice, infuzii de: urzică (30%), măceş (30%) şi suc de lămâie – 40%, câte 3-4 ceaiuri instant/zi, regim igienico-dietetic echilibrat, bogat în fructe: citrice, mere (pentru pectine) etc.
Resursele de plante medicinale ale acidului folic sunt comune, cu acelea ale ciancobalaminei şi acidului ascorbic.

Biotina

Vitamina H (Szent-György, 1940) se găseşte în cele mai multe vegetale (cu excepţia cerealelor şi a nucilor). În condiţii fiziologice, majoritatea necesarului de biotină a organismului este asigurat de bacteriile intestinale. Se admite că pentru om este nevoie de o cantitate 150 – 300μg biotină – zilnic.
Deficienţa de biotină (coenzima R) se caracterizează prin dermatită eczematoasă, alopecie, spasme ale membrelor inferioare, pareză şi paralizie. Este foarte important de avut în vedere că administrarea de antibiotice şi sulfamide, din medicina alopatică, impun concomitent şi un aport suplimentar vegetal susţinut de biotină ştiut fiind paradoxul, prin care se produce creşterea rezistenţei bacteriilor la antibiotice, aceleaşi la care alte categorii de bolnavi sunt sensibile. De fapt, lipsa asocierii concomitente a unui regim igienico-dietetic bogat în legume (biotină) şi fructe (acid ascorbic), face ca resursele de coenzimă R să scadă drastic, determinând un tablou simptomatologic foarte asemănător – la scară – cu acel din administrarea citostaticelor în bolile consumptive (neoplazice) ori cel din cobaltoterapie, chiar efectuată pe zone limitate (ignipunctură). Se pare că tratamentele citostatice sau prin iradiere consumă practic toată coenzima R din organism aşa explicându-se efectul favorabil al curelor naturiste, exclusiv din legume proaspete ori fructe (şi pentru acidul ascorbic – un important antioxidant) [Pârvulescu, 2004].

 

Acad. dr. Ioan Pârvulescu, medic

Apa nopţii

Ioan Lila

PREMIERA

Noi suntem ca o apă

 

sâmbătă 24 martie 2012

 

nu mai avem ce pierde

mergem în echilibru

şi ne lipim de viaţă

ca de scrisori un timbru

 

Noi suntem ca o apă

Ce curge către mare

În visurile noastre

Pasc cerbi şi căprioare

 

Iar norii se adună

Ca oile în zare

Curg apele albastre

Ca zilele spre mare

 

 

NU-MI SPUNE MIE NOAPTEA…

 

Nu-mi spune mie noaptea  de ce pe cerul minţii

Minunile gândirii aievea se-mpletesc,

Când eu refac cặrarea acelor zei pe care

Cu dragoste suavặ, de-a pururi îi slặvesc.

 

Pặtruns sunt doar de visuri, de vagi sclipiri bolnave,

În rest sunt rezonanţa acelor ce iubesc.

Sânii tặi de zeiţặ cu rotunjimi suave,

Pe care, cu ardoare, în van îi preamặresc.

 

Şi totuşi, simt sfiala din trupul tặu molatec,

Când te oferi pe-o frunzặ de nufặr diafan,

Iar în învălmăşeala iubirii ca descântec,

S-a scris numai povestea perversului Pean!

 

Eretic în oglinda iluziilor pure,

A invocat în grabặ un zeu numit Priap,

Cu seva lui ce curge ca apa prin pặdure,

Şi ia adesea forma diforma- a unui ţap!

 

 

NU MAI ŞTIU CE-AM VRUT SĂ-ŢI SPUN ASEARĂ

 

Nu mai ştiu ce-am vrut să-ţi spun aseară.

Eram călătorul unei zile,

Ca o caravană dintr-o vară,

Cu topite umbre de cămile…

 

Dar voiam să-ţi spun ceva, femeie.

Soarta noastră parcă e un crin.

Eu mă risipesc în alizee,

Când la zeul nopţii mă înclin.

 

Nu voiam să-ţi spun nimic, femeie,

Să te mângâi, doar atât am vrut-

Însă poarta ta nu are cheie,

Şi tăcerea ta chiar m-a durut.

 

Eu venisem rupt din altă lume,

Care mă ucide în tăcere…

Ce-ai fi vrut să-ţi dau, te rog a-mi spune,

Până când durerea nu îmi piere…

 

Ioan Lila

Biserica ,,Cuvioasa Parascheva”

Cristian Bodnărescu: Cum simţi zbuciumatul istoric al Bisericii Preacuvioasei noastre Parascheva din satul Borisovca?

Nicodim Cărăuş: Dintr-o nefericită întâmplare, actele bisericeşti s-au pierdut. Actele se aflau în posesia unui om care le-a pierdut în timpul schimbării de domiciliu.

Din 1989 a început activitatea Bisericii. S-au făcut reparaţii, au început a bate clopotele şi a se săvârşi Dumnezeiasca liturghie spre bucuria creştinilor.

În anul 2001, cu milă şi cu ajutorul lui Dumnezeu ne-am bucurat şi am avut onoarea de a primi vizita înaltpreasfinţitului Agafanghel, care ne-a bucurat cu slujba de seară.

Timp de 8 ani de zile s-au săvârşit multe lucruri binefăcătoare nouă,  acestea constând atât în reparaţii, cât şi în amenajarea interioară: un nou iconostas, picturi, tencuială pe dinafară şi amenajarea curţii, ceea ce a bucurat mult creştinii.

 

Cristian Bodnărescu: Care este povestea vieţii pusă în slujba Divinităţii a omului Nicodim Cărăuş?

Nicodim Cărăuş: Eu, cel ce păstoresc această turmă din Borisovca, cu binecuvântarea Domnului şi cu a înaltpreasfinţiei sale Agafanghel,  mitropolitul Odesei şi a Ismailului, m-am născut în anul 1976, pe 13 octombrie, în oraşul Drochia, situat în Republica Moldova, din părinţi moldoveni sub voia Domnului.

Absolvind şcoala medie numărul 1 cu binecuvântarea protoiereului Valeriu Radu Tătaru, am terminat seminarul teologic de la Odesa.

În anul 1998 am fost hierotonisit în diacon, apoi în preot de către mitropolit şi binecuvântat de apostolii parohiei în care mă aflu astăzi.

Marea mea dorinţă este de a colabora strâns cu românii din România şi în acest sens vreau să formez o bibliotecă duhovnicească în limba română pentru a întări creştinii în străvechea noastră credinţă. Doresc să menţionez faptul că acest sat este format în totalitate din români, mulţi dintre ei necunoscând altă limbă decât cea românească.

 

Materialul a fost realizat de Cristian Bodnărescu împreună cu preotul Nicodim Cărăuş, parohul Bisericii ,,Cuvioasa Parascheva”, din satul Borisovca, raionul Tatarbunar, regiunea Odesa.

Oamenii care doresc să ofere cărţi pentru bibliotecă din Borisovca îmi pot scrie la adresa de email radiozidul@gmail.com

 

Cristian Bodnărescu

Odesa, 2005

 

-SFÂRŞIT-

Vitaminele hidrosolubile

Vitaminele hidrosolubile

 

Vitamina B1

 

Tiamina sau vitamina B1 (Funk, 1911) provine din regnul vegetal şi se găseşte în germenii de grâu şi tărâţele de orez  (1,6 – 2,4mg%). În sânge, la adulţii normali, tiamina este localizată în special în leucocite, concentraţia acesteia fiind de 7 -15μg%. Scăderea acestei concentraţii la  4,5μg%  reprezintă un indiciu de carenţă.

Biogeneza la plante (schinelul – Cnicus benedictus) şi microorganisme nu este încă lămurită, iar la plantele superioare se sintetizează în frunze şi numai în prezenţa luminii; produsă de asemenea şi de bacteriile intestinale. Deficienţa în tiamină apare actualmente din ce în ce mai frecvent datorită alimentaţiei rafinate, excesiv de bogată în făinoase şi alcool etilic, preparări termice agresive, stres şi boli infecţioase intercurente, repetate, prin deficit imunitar dobândit, datorat radiaţiilor ionizante şi efectelor în timp ale acestora şi/sau radicalilor liberi.

Surse naturale foarte bogate în tiamină sunt: frunzele şi florile de păducel (Crataegus monogyna), fructele de măceş (Rosa canina), rădăcinile de lemn dulce (Glycyrrhiza glabra), fructele de cătina albă (Hippophaë rhamnoides) etc. Absenţa cronică din alimentaţie a vitaminei B1 duce la boala numită beri-beri, o degenerescenţă a SNC, care se manifestă printr-o formă de poliencefalită (astenie, anorexie, vărsături şi diaree incoercibilă, ataxie progresivă, halucinaţii, exitus), cât şi tulburări cardiace (miocardită): tahicardie, insuficienţă cardiacă gravă cu hepato-splenomegalie şi edeme generalizate.

 

Vitamina B2

 

Riboflavina (Funk, 1911) ori vitamina B2 este conţinută mai ales de bacteriile şi drojdiile cu mare putere de fermentaţie (3mg/100g). Cerealele conţin: 0,06 – 0,15 mg%, fructele 0,075 mg% în general, iar migdalele 0,3 – 0,6 mg%.

Lipsa accentuată a riboflavinei din alimentaţie duce la leziuni generalizate, caracterizate prin: cheiloză, glosodinie, blefaro-conjunctivită şi ataxie a membrelor inferioare.

Riboflavina, ca atare, stimulează secreţia de HCL a mucoasei gastrice şi de factor intrinsec, iar în procesul vederii transformă într-un mod indirect (prin intermediul coenzimelor la structurarea cărora participă) lungimile de undă scurte în lungimi de undă lungi, perceptibile, pentru care ochiul omenesc are o sensibilitate mai mare [Oeriu, 1974].

Surse vegetale: frunzele şi florile de păducel (Crataegus monogyna), rizomii de pir (Agropyron repens), fructele de cătina albă (Hippophaë rhamnoides) etc.

 

medic MB

Fresca de mesteceni

Ioan LILA

PREMIERA

Omagiul nebuniei de a fi!

25 februarie 2012

France

 

E-o nebunie de a fi

În apa zilei zi de zi

Când pasărea cu pene mov

Zace apatică-n alcov

Şi, totuşi, ea îşi are locul

Ades bătut şi de norocul

De-a nu fi unduioasă-gri

În nopţile deja târzii

Şi-i cu atât mai împlinită

În ceasul reavăn de ispită

Zglobie şi aromitoare

Din creştet până la picioare

 

 

MESTECENI BLÂNZI

 

În codrul de mesteceni eu mi-am găsit tăcerea

Care îmi spală mintea de gânduri și idei

Mesteceni blânzi la pipăit ca mierea

Voi mi-aţi redat iubirea și doar firea

Mă mai oprește să nu pot să fiu

Şi eu ca voi, umbrind duioși pământul

Şi ascultând smerit cum bate vântul

Să-ncărunţesc ca voi într-un târziu

 

 

Frescă mondializată

15 X 2010

 

PENTRU GABRIELA

 

Nevrând să-i dea ideii consonanţă,

Belepheron, tot pedalând în gol,

Cânta ades la un acordeon,

Care avea hymerică substanţă –

De care absorbiţi vom fi cu toţi

În ritmul învârtit de roţi.

 

Aşa că-n historie suntem toţi

Pedale pedalate cinic de idioţi !

 

Nici nu ştiu cum au trecut pe lângă mine,

Pe atunci, pe când eram nemuritor,

Zilele, ca nişte roiuri de albine,

Frumoasele nopţilor cu miez dogorâtor.

 

Au dispărut din viaţa mea încet, cu răbdare,

Caii şi câinii de rasă şi visurile toate.

Le admiram femeilor aliura delicată de floare,

Trupurile lor unditoare, dulci ca perele coapte.

 

Azi mai străbat străzile amintirilor presărate,

Cu frunze uscate ce foşnind s-au prelins…

Şi simt cum şi sufletul meu astăzi străbate,

Printr-o lumină difuză… sub un cer palid, stins…

 

Ioan Lila

Mireasa lui Cristos

Raze de Românism

Maica Parascheva s-a născut în satul Epivat din Traci, nu departe de Constantinopol şi a trăit pe vremea despărţirii Bisericii de la Roma de Biserica Sobornicească Ortodoxă (1054). A fost crescută de părinţi în credinţă. De mai multe ori a ajutat săracii, oferindu-le hainele ei şi fiind aspru

Read more

Vitamine liposolubile

Vitamina A (axeroftolul), evidenţiată (Steenbock, 1921) în produse vegetale (morcovi şi varză), sub formă de β-caroten şi pe care radiaţiile UV şi oxigenul din aer îl degradează, iar faţă de acţiunea acestora se  apără (împotriva proceselor de oxido-reducere) prin antioxidanţi de tipul hidrochinonei şi/sau α-tocoferolului. Provitaminele A se găsesc în regnul vegetal dominant sub formă levogiră : morcovul (6mg%), spanacul, varza (5mg%) şi ardeiul gras (2mg%).

Vitamina A necesară organismului este asigurată sub formă de provitamină A (caroteni), prin alimentaţia de natură vegetală (în special β-carotenul). Cantitatea de vitamină A necesară zilnic organismului este în medie de 1,5 – 2,5 mg (5000 – 8300 U.I.).

Rolul vitaminei A în metabolismul general este foarte important, lipsa din organism ducând la tulburări grave. Resorbţia carotenilor şi a axeroftolului se face la nivelul mucoasei intestinale, iar acţiunea fiziologică a vitaminei A se manifesta în procesele vizuale şi în menţinerea integrităţii ţesutului epitelial, osteogeneză şi hematopoieză. În primele trei luni de tratament, inclusiv adjuvant, toate tipurile de tumori (benigne şi maligne) reacţionează favorabil, mai ales dacă se administrează din surse vegetale ecologice şi în cantităţi mai mari (≥ 25mg/zi).  În cantităţi crescute administrate zilnic axeroftolul se acumulează în ficat, atunci apare hipervitaminoza A, când se manifestă în primul rând prin tulburări grave ale sistemului osos.

Plante medicinale, surse importante de β-caroten şi axeroftol: afinul (Vaccinium myrtillus), măghiranul (Majorana hortensis), pirul (Agropiron repens), trei fraţi pătaţi (Viola tricolor), urzica (Urtica dioica) etc.

 

 

Vitaminele E

 

Vitaminele E (Karrer, 1938) ori α-,β-,γ-,δ-,ε-,ζ- tocoferolii au capacitatea de a devia planul luminii polarizate datorită prezenţei a trei atomi de carbon asimetric; α-tocoferolul în soluţie alcoolică se orientează spre dreapta (dextrogir), iar în soluţie benzenică spre stânga (levogir). Tocoferolii sunt sensibili la acţiunea oxigenului şi a oxidanţilor; în absenţa oxigenului aceştia sunt stabili la temperaturi ridicate (200 – 250ºC), dar în aer se oxidează foarte uşor. Hidrochinona în mod deosebit exercită o acţiune de protecţie a organismului uman faţă de agenţii oxidanţi.

Vitamina E se găseşte în germenii de grâu (2,55mg/g), în alte cereale (orz, ovăz, secară) şi în legume (fasole, soia, mazăre, spanac etc.). Lipsa vitaminei E produce leziuni ale aparatului genital masculin său feminin, simptome de distrofie musculară şi necroza  ficatului care par a nu avea legătură cu starea lipidelor din organism. Carenţa vitaminelor E la bărbaţi duce la pierderea mobilităţii spermatozoizilor şi la modificări ireversibile ale epiteliilor tubilor seminiferi, dar la femei nu influenţează fecundaţia, care se produce normal, atunci zigotul se dezvoltă numai scurt timp, apoi moare şi este resorbit. În ultimul stadiu de carenţă al vitaminelor E apar modificări la nivelul ficatului şi al glandelor suprarenale. În avitaminoza E sunt frecvente distrofiile musculare şi tulburările neurologice eterogene.

Vitaminele E, resurse vegetale : talpa găştii (Leonurus cardiacă), măceşul (Rosa canina), porumbul (Zea mays) etc. sunt asociate cu β-carotenul tot în tratamentul tumorilor benigne şi maligne, pentru rolul antioxidant major şi în afecţiuni dermatologice ori ale mucoaselor digestive, urogenitale etc. (adjuvant). Hipervitaminoza E se leagă de hipervitaminoza A (în asocieri, vitaminele E potenţează axeroftolul).

 

medic sexolog MB

Părăsire

Ioan LILA
PREMIERA
Mă uit la tâmpla mea

Saturday, November 13, 2004

Mă uit la tâmpla mea ca la o apă
Şi mi se-ntâmplă să nu mă văd sub luciul ei
Sub vălul ei care s-a răsturnat pe mal
S-a risipit în stelele de sticlă de luciri
De tainice sclipiri amare ude reci
Şi de iubirea grea a păsării, pesemne…

M-ai rặstignit în tine, fecioarặ amặruie,
Cu trupul de zặpadặ şi miezul de gutuie.

Eram până mai ieri cernut mặrunt de stele,
Azi vreau sặ zburd ca vântul prin pletele-ţi rebele.

Tu eşti o dimineaţặ de primavarặ dulce,
În care vrea şi cerul, aievea, sặ se culce

Şi cum pot fi eu, oare, etern numai o clipặ,
Decât sorbindu-ţi zborul etern de sub aripặ ?!

 

PREMIERA

M-au pặrặsit iubitele pe rând

Pentru Maria-Diana

M-au pặrặsit iubitele pe rând.
Iubirea vine, trece ca o boare.
E dureros sặ ştii cặ se-ofileşte –
Nici floarea nu-i, în veci, nemuritoare

Dar mi-a rặmas în suflet fiecare –
Unele m-au iubit cu-adevặrat,
Altele doar m-au alintat o vreme
Şi-apoi, spre alte tặrmuri au plecat.

Ce sặ regret, cặ flacặra se stinge,
Cặ dupặ ploaie câmpul reînvie ?
Încet, încet, se risipeşte-n aer
Şi delicata, blânda pặpặdie.

Şi-acum, când ninge iarặşi cu petale,
În mine şi mặ-neacặ fericirea,
Eu ştiu, Arthemis, cặ mi-e imposibil
S-ating doar c-o privire nemurirea.

Şi ai sặ zbori şi tu spre alte zặri.
Aşa-i mai bine, dar sặ mặ anunţi,
Ca sặ-ţi dau aripi, cặ sặ zbori, iubire,
Şi dup-o clipặ vreau sặ mặ şi uiţi.

Cặ tot ce-a fost sau nu a fost iubire,
Se risipeşte-n cer ca o vặpaie.
Blândeţea nopţii încă ne mângâie,
Greierii iar nuntesc dupặ o ploaie.

Tu eşti un crin regal atât de pur,
Cặ, sặ te-ating, e o impietate.
Te mângâi doar în gând, ştiind cặ-mi eşti
Mult mai aproape doar când eşti departe.

Ioan LILA

Dormi în pace, Doamne!

(fragment din antologia poetică de autor – “Casa memorială Dăncuş”)

o să ajungem cu toţii pictaţi pe biserici, mâzgăliţi rapid prin w.c.-uri publice,
o să fim uşor de recunoscut, uite-i,
o să strige căutătorii de muzee.
(eu să simt înflorindu-mi în ochi volţii
bezmetici ai reflectoarelor, apoi căzând petală cu

Read more

Cuvântul lui Cristian Bodnărescu

Cristian Bodnărescu îi ajută pe oameni să îşi găsească spiritualitatea lor şi pe romani pe cea românească. Prin tot ceea ce face şi gândeşte scriitorul  Cristian Bodnărescu denotă că este în primul rând roman!

profesor universitar Viorel Dontu

 

Miercuri 21 decembrie 2011 Viorel Dontu va invita la emisiunea Antologii vechi şi noi la Radio Zidul- www.radiozidul.ro între orele 20 şi 23.



Cuvântul lui Cristian Bodnărescu

 

Luna noiembrie a anului 2011 este pentru scriitorul Cristian Bodnărescu una fructuoasă. Ea marchează apariţia sa în 3 volume, anume: în Atologia ,,Cuvântul în Timp”, în cartea ,,De vorbă cu Stelele” (fiind intervievat de academicianul George Roca, scriitor din Sidney) şi în Buletinul semestrial ,,Bibliotheca Septentrionalis” al Bibliotecii Judeţene ,,Petre Dulfu” din Baia Mare.

Antologia Cuvântul în Timp apărută în noiembrie 2011 este foarte frumoasă. Este realizată artistic. Hârtia este de calitate şi tirajul cărţii este foarte mare. Cristian Bodnărescu figurează pe locul 3 în ierahie din cei 30 de scriitori aleşi. Poeziile sale mi s-au părut de o maturitate extraordinară, genialitatea regăsindu-se în spiritul acestor poezii. Stilul lui Cristian Bodnărescu este diferit faţă de ce aţi văzut dumneavoastră în alte poezii. Nu este un stil imitator precum adopta unii scriitori ce îi imitia pe Eminescu ori Arghezi.  Nu, domnul Cristian Bodnărescu este un el, un original şi asta este important. Degeaba mai apare aiurea câte un scriitoraş ieftin care se cam trage din mantaua lui Eminescu, parafrazându-l pe Gogol. Eu nu fac altceva decât să spun adevărul; iar adevărul curat este că domnul Cristian Bodnărescu scrie poezii valoaroase.

,,După moartea bunicului meu am simţit anumite trăiri şi nevoia de a scrie. Astfel, i-am dedicat o poezie, apoi o altă lui Iosif, personajul biblic; care a fost apreciată de profesoară de religie, nedorind însă să o citesc în clasă. Pe atunci aveam 9 ani.”, ne spune scriitorul.

,,Dorinţa de a depăşi prin scris lanţurile robiei temporalităţii şi spaţiale m-a determinat să mă apuc de scris, în anul 1992.” afirma domnia sa Cristian Bodnărescu.

Pe scriitorul Cristian Bodnărescu l-am cunoscut pentru prima dată la cenaclul Quasar în anul 2000. Este un om pe cât de valoros pe atât modest. Domnul Cristian Bodnărescu este realizator de şedinţe ale cenaclului Quasar până în anul 2008. Dumnealui face multe lucurri bune şi munceşte enorm de mult (unul din rezultatele dumnealui este Radio Zidul- www.radiozidul.ro).

Citind despre domnul Cristian Bodnărescu în prezentarea sa realizată în antologia ,,Cuvântul în timp” putem afla că este un tânăr academician în cadrul Camerei Deputaţilor a Academiei de Studii Înalte, Iaşi.

Poetul Cristian Bodnărescu intra prin apariţia dumnealui în această antologie a scriitorilor romani în rândul erudiţilor care nu întâmplător s-au născut pe tărâmurile româneşti, cu predilecţie.

Iubirea omniprezenta în poezia lui Cristian Bodnărescu depăşeşte granita esteticii, fiind o dorinţă a spiritului uman şi nu doar o simplă trăire pur emoţională, trivială.

,,Dacă dragoste nu e, nimic nu e” scrie în Biblie, versuri preluate şi de Marin Preda în ,,Cel mai iubit dintre pamanteni”. Unele lucruri se scriu doar cu sânge. Plutirea indumenzeita prin sânge a poporului român atinge universalitatea în dor şi dragoste.

Poezia lingvistică a poeziei noastre româneşti o reprezintă creaţia lui Cristian Bodnărescu.

Rămânem în antologia poeziei româneşti prin acest mare poet care este Cristian Bodnărescu! Eu manifest respect şi dragoste faţă de poezia domnului Cristian Bodnărescu.

Nu în fiecare zi avem plăcerea de a citi această poezie care ne ajută să fim mai aproape de viaţă, de spirit şi de spiritualitatea românească.

Sunt mulţi oameni care au văzut în Cristan Bodnărescu valoarea unui poet adevărat, ce spune ceva eternităţii şi reprezintă o generaţie; între care şi consiliul consultativ al antologiei de faţă. Lumea s-a cam săturat de pseudocultura, de pseudoştiinţa, de pseudocunoastere şi e un lucru bun. Cristian îi ajută pe oameni să îşi găsească spiritualitatea lor şi pe romani pe cea românească. Prin tot ceea ce face şi gândeşte dumnealui este în primul rând roman!

Domnul Cristian Bodnărescu e un poet bun, care ştie ce vrea. Pentru a putea scrie o poezie trebuie să munceşti mult şi să ai multă cultura în spate. Munca şi talentul au făcut din domnul Cristian Bodnărescu să fie şi un poet antologic, de crestomatie.

 

 

Crestomatii

 

Antologiile sau crestomatiile sunt foarte puţine. Trebuie să recunosc că până în 1989 erau destul de numeroase. Eu am avut şansa din liceu să folosesc aceste antologii de texte literare, putând lua ce-i mai frumos de la aceşti mari scriitori romani. Prima crestomatie a fost a lui Timotei Cipariu, erudit roman, unul din membrii fondatori ai Academiei Romane şi omul care se apropie de titanul nostru Bogdan Petriceicu Haşdeu. Linia continua cu Dimitire Cantemir şi George Călinescu, omul care pune bazele teoriei literare româneşti , semnând istoria literaturii româneşti. Al Piru şi Marino de la Cluj sunt discipolii lui George Călinescu.

Al Piru era acid. Faţă de un scriitorul Boureanu şi-a permis să afirme: ,,Dacă vreţi să ştiţi ce înseamnă poezia lui, analizaţi-i numele”. Adrian Păunescu are o poezie, ,,Calul calare” care tot repetă ,,Calul călare pe calul calare”; nemaiterminandu-se acel cal. Al Piru spunea ,,Aceasta este poezia lui Adrian Paunescu”. Pe Al piru l-am cunoscut, el venind acasă la mine. Eram prieteni de familie, domnul Al Piru fiind coleg cu tatăl meu, profesorul Dumitru Dontu. De atunci nu mai apar numeroase antologii, nu ştiu ce se întâmplă.

Antologia ,,Cuvântul în Timp” este uluitoare şi beneficiază de respectul meu. Este precum volumul ,,Cuvinte potrivite” semnat de Tudor Arghezi.

 

 

Poezia lui Cristian Bodnărescu

 

Oferim patru compozitii ale autorului drept cadou de Crăciun.

 

 

Poezia ,,Domino” este un domino al cuvintelor şi gândurilor domniei sale Cristian Bodnărescu, în ea fiind relevant spiritul rock-ului; dumnealui fiind un pasioant al acestui gen muzical, la fel ca şi mine. ,,Domino” este un ,,joc al cuvintelor” dacă alegem metafora argheziană.

 

 

 

               Domino

 

Marea gândurilor necuvântate

Din al tău ochi stins se varsă

Şoapte macabre se întrevăd

Sub pale măşti pe cerul negru.

Cuvântul damnat plin de extaz păşeşte

Pe umbra gândului beatic de primăvară

Descătuşat de orice robie temporală.

Atunci vocea de cenuşă lumină

A copiilor stafii tomnatice.

A fost într-un vis trecut, de mai târziu…

 

Şi n-am mai apucat împreună a păşi

În grădina noastră damnată

Pentru ultima oară…

Cu lacrimi de sânge ne plâng gargoilii

Urma paşilor pierduţi în neant.

Din flaut statuile micilor îngeri cântă

Fastuosul nostru concert de rock

…Ultimul concert de rock.

 

Suntem acum doi bătrâni

Batjocoriţi de Dumnezeu

Însă eu voi face o vrajă

Ultimă vrajă din această viaţă.

Deschide ochii şi luna ne va lumina

Tinerele chipuri angelice

La apus de orizont.

Buzele noastre vinete se vor lipi

Pentru ultima dată în noaptea necuvintelor

…Noaptea învierii noastre.

Acum închide ochii muza mea

Timpul nostru a trecut şi etern vom lumina

Întunecatul necuprins.

 

Cristian Bodnărescu

-2009-

 

 

 

Ana, cel mai simplu şi frumos nume. Nume de sfântă, Ana fiind mama Sfintei Fecioare Maria. Ce este mai frumos decât să-ţi iubeşti mama, ce este mai sfânt? În poezie poetul Cristian Bodnărescu retrăieşte dragostea eternă a eternului spirit. Este o trăire îndumnezeită, cutezând spre dragostea şi iubirea eternă. Nimic nu este mai frumos de a simţi dragostea ce-ţi vine din suflet şi e bine să avem un suflet de copil. Deschidem o cutie a inteligenţei umane prin poezia ,,Ana” a lui Cristian Bodnărescu.

 

 

Ana

   –cea care-a murit-

                                            

Pentru toţi cei care au dăruit tot

Pentru o clipă şi o clipă pentru tot,

Stingându-se dureros, la zori..

 

    Visul de apoi,durere

Taina goticelor ziduri

Mai păstrează lacrima

Dansului de muze virgine

Ce din a ta umbră apune.

Taine ale trecutului, meschine

Al măştilor chip iau.

Ele râd…

Cu sete ele beau suflul pereţilor

Săraci bătrâni,ce nu se-ncumetă

A muri, în taina de-altădată trăind

…a negrului trandafir.

Suflul greu al bătrânilor

Este luat de vechile candelabre…

Şi iată că perdeaua otrăveşte palida adiere tomnatică

Oferindu-i garoafele morţii.

Şi atunci…atunci glasul cavoului

Îţi murmură de crăiasă moartă nume,

Îngropat în el.

Tu aievea pluteai uşor

În paşii nestemaţilor narcişi.

În vis noi apăream,

Iar chipul pictat ne era

Pe umbrele a doi gargoili, dezbrăcaţi si

Decăzuţi.

Am îndrăznit…am îndrăznit să privim, cu sfială şi teamă,

Şovăielnica rază de minciună

A pierdutului paradis…

Am cutezat…am cutezat a fi doar o trecătoare clipă

A eternului chaos…

Am conştientizat…

Şi acum,prin cadavrele

Vremelnicelor miraje

Croi-ne-vom drum;

Doi îngeri izgoniţi şi goi

Din al paradisului vis neîmplinit de coşmar.

Iar pe tine te răpeşte

Tandra cântare a sufletelor moarte.

Ne vom revedea?

Tu,vis înfrigurat de toamnă pierdută.

Acum îţi sărut sângerândele-ţi buze

Care îngână cuvântul interzis

De moartă.

Plutind tu urmezi

Dulcea cântare a copiilor

Ce din glas mort curge

Rostindu-ţi numele:

Ana

 

Cristian Bodnărescu

-2003-

 

 

 

 

cea eternă

 

Freamătul vântului în pustiu

Îţi grăieşte conturul chipului;

Ai fost cândva, în eternul vid

De mai târziu.

 

În nopţile albe

Aievea de mână ne luam

Iar paşii de pustiul perpetuu

Ne erau absorbiţi,

Vântul besmetic pletele ne mângâia

Iar luna plină îţi grava nesfarsita-ţi expresie.

 

Chipurile statuare

Cu delir ne veghează

Grăbita noastră trecere

La ivirea razelor de soare

Între frunzele pământului.

Imaginea-ţi apare

Atunci când cizmele-mi le calcă

…În Grădina damnată

 

Susurul izvorului

Chipu-ţi curat păstrează

Atunci când sufletu-ţi revarsa

În spiritul fluviu.

 

Doar focul aztecilor

Spre cer te eliberează,

Pluteşti în tot şi toate.

Ne vom regăsi la final,

Atunci când timpul

Nu mai poate aştepta.

…Dar tu nu vei mai fi Ana

 

Cristian Bodnărescu

24 octombrie 2011

 

 

Durerea este cumplită în ,,Moarte şi praf”, ea uneori nu iartă nimic.  Dragostea platonică este sfâşietoare. Unii consideră dragostea un simplu sentiment, Cristian ne arată că este de fapt o contopire şi unificare în suflet şi simţiri. Aceste sentimente vin să ne redescopere iubirea ce o purtăm în suflet.

 

 

Moarte şi praf

 

Pluteai uşor, iubita mea

Pe calea-mperecheată,

Pe nori fugari tu-mi dezmierdai

Durerea întrupată.

Priveşte-n jur!

Astăzi vom pleca în deşert,

Iar paşii adânci-ne-vom

În zăpada adevărată…

Trăind în basm noi vom zidi

Oaza de minciună, durere şi speranţă,

Unde vom căta spre palatul de Moarte Albă

…doar de noi zărit

Ne vom preface a bea vin, sorbind nisip…

Iar când ne vom pregăti a ne stinge,

Precum două lumânări abisale,

Norii fugari vor răsări.

Eu voi zâmbi, ca Moartea Albicioasă.

Şi-atunci când norii paradisiaci vor pieri, atunci…

Înseamnă ca m-am stins

Gândindu-mă la tine.

Pluteai uşor, iubita mea

Pe calea-mperecheată,

Pe nori fugari tu-mi dezmierdai

Durerea întrupată.

 

Cristian Bodnărescu

-1999-

 

 

 

Poetul Cristian Bodnărescu revine intru eternitate şi-ntr-un spirit ce freamătă în noapte (poezia Spre Cer). Noaptea, cerul, cosmogoniile şi universurile paralele şi cele care vin  freamătă, regăsindu-se în această poezie. Toate aceastea vin din dorinţa domniei sale de a vedea cât mai multe. Cristian Bodnărescu explica voluptatea cerului. Bolta lui se numeşte poezie; este chiar bolta universului poetic. Nimic nu este mai frumos decât să rămâi în eternitatea sclipirii temporalităţii; doar timpul atestă valoarea poeziei.

 

 

         Spre Cer

 

Privesc la ceas de noapte

Spre cerul înstelat

Şi astrele-nchegate

Mă cheamă neuitat.

 

Acolo între ele

Răsare parcă una

Ea peste tot şi toate

E cea mai mândră-ntruna.

 

Lumina-i ce străluce

Pe-ntunecate bolţi

Cuprinde viduri negre

Şi sorii dezinvolţi.

 

Sprea ea de mă voi duce,

De ea mă simt chemat

Să zbor acum în pace

Veşnic înaripat.

 

Astăzi o filă- ‘oi scrie

Şi mândru voi străluce

Doar o călătorie

Al meu gând să apuce.

 

Voi lumina abisul

Ce-n întuneric plânge

Astrele-mi sunt cuprinsul

Spre ele eu m-oi duce

 

În ultim ceas frenetic

Când voi simţi sfârşitul

Venind apocaliptic

La fel ca şi-nceputul

 

Lumina o voi strânge

Adulmecând agale

Noaptea de voi străluce

Cu voluptate mare.

 

La ultima sclipire

Ce o eman în lume

La steaua-amintire

Purced pe drum de spume.

 

Privind la tot şi toate

Eu am apus demult

Versuri îmbălsămate

Acuma se aud.

 

Pe cer în acea noapte

La stea eu mă arăt

Privind spre văi şi ape

În toate-s ancorat.

 

Mă cheamă neuitat

Şi astrele-nchegate

Spre cerul înstelat

Privesc la ceas de noapte.

 

Cristian Bodnărescu

-2009-

 

Miercuri 21 decembrie 2011 Viorel Dontu va invita la emisiunea Antologii vechi şi noi la Radio Zidul- www.radiozidul.ro între orele 20 şi 23.

 

profesor universitar Viorel Dontu, critic literar

noiembrie 2011, Iaşi