Cel mai lung poem romantic

(T. L.)

Un tanar poet iesean, Cristian Bodnarescu, a doborat recordul mondial la… poem, compunand cel mai lung poem romantic din literatura universala.
Recordul il “bate” pe cel detinut pana de curand de un poem vechi de 126 de ani, tot romanesc: “Luceafarul” lui Eminescu, omologat la inceputul lui 2009 de World Record Academy, Miami, drept cel mai lung poem, cu 91 de strofe si 364 de versuri.
Poemul “Demonita” reprezinta, pe langa recordul mondial al poeziei romantice, “o lucrare artistica originala, o penetrare in lumea spiritelor demonice, o tentativa de plecare intru aflarea unui adevar. In poem se observa influenta romantismului, insa Fantasticul domina perpetuu”, dupa cum constata Teo-Teodor Marsalcovschi, profesor universitar din Republica Moldova.
Poemul lui Bodnarescu, de 109 catrene, va aparea in volum, la inceputul lunii octombrie, la editura Renaissance din Bucuresti. Sorin Alexandru Sontea, editorul volumului in care va aparea poemul ieseanului, a declarat ca ideea de a dobori recordul mondial ii apartine chiar tanarului poet. Acum, mai trebuie adaugate unele detalii pentru forma finala a poemului si traducerea in limba engleza, pentru a putea fi omologat de World Record Academy. Directorul editurii Renaissance ne-a mai declarat ca autorul, un tanar jurnalist iesean cu studii de filosofie, este la prima aparitie in sfera literaturii.

Sursa: Cronica Română

Cel mai lung poem din lume

Articol semnat de Valentina Adam

Ieşeanul Cristian Bodnărescu a scris un poem de dragoste cu 11 strofe mai lung decât “Luceafărul” lui Mihai Eminescu şi vrea să intre în Cartea Recordurilor.

“Demoniţa”. Aşa se numeşte poezia de dragoste, scrisă de Cristian Bodnărescu. O poveste despre o iubire imposibilă dintre un tânăr şi o femeie-demon. “Eroina îl caută pe tânărul de care s-a îndrăgostit şi vine din alte dimensiuni, pentru a-i lua sufletul, doar astfel putând exista împreună”, îşi descrie Cristian poemul. Tânărul mai spune că nu şi-a propus să scrie o poezie mai lungă decât “Luceafărul” lui Mihai Eminescu, dar aşa s-a întâmplat.

E cu 11 strofe mai lung decât «Luceafărul»

“Demoniţa” are cu 11 strofe mai mult decât celebra poezie şi, din acest motiv, Cristian a trimis poemul la Cartea Recordurilor. “Aşteptăm ca recordul lui să fie omologat, apoi vom lansa un volum”, a spus Sorin Alexandru Şontea, preşedintele Editurii Renaissance din Bucureşti.

Sursa: Libertatea

Vrea să doboare recordul mondial la poem

Autor: Cătălina Cocoloş

Tanărul a făcut deja demersuri pentru ca opera lui să fie omologată de World Records Academy din Miami.

Cristian Bodnărescu (26 de ani) este aproape să doboare recordul mondial la poem. Tânărul a reuşit în doar două săptămâni să compună 109 strofe şi să devină astfel autorul celui mai lung poem romantic din literatura universală.
„Pe la sfârşitul lunii iunie m-am apucat de scris «Demoniţa» şi pot spune că am fost inspirat în special de Grădina Botanică din Iaşi şi de oraşul Odessa”, explică Bodnărescu. Acesta precizează că în opera lui predomină liniile curentului romantic, dar are şi elemente fantastice.

Read more

A scris un poem lung de 109 strofe

IAŞI Cristian Bodnărescu (26 ani)şi-a intitulat creaţia ,,Demoniţa”
Creaţia tânărului scriitor se întinde pe 12 pagini

Poetul vrea să fie recunoscut drept autorul ,,celui mai lung poem romantic din literatura universală”, record deţinut în prezent de ,,Luceafărul” lui Eminescu.

Cătălina Cocoloş

La fel ca ,,Luceafărul”, poemul lui Bodnărescu zugrăveşte o poveste de iubire imposibilă, în cazul acesta între o femeie-demon şi un muritor. Cristian Bodnărescu şi-a descris creaţia drept un poem romantic cu elemente fantastice. Autorul ieşean spune că a compus cele 109 strofe în doar două săptămâni. ,,Pe la sfârşitul lunii iunie m-am apucat de scris poemul ,,Demoniţa”, şi pot spune că am fost inspirat în special de Grădina Botanică din Iaşi şi de oraşul Odessa”, explică poetul Cristian Bodnărescu.

PRIMA STROFĂ A POEMULUI ,,DEMONIŢA”

Când pale raze ale lunii
Mi se cobor la ceas târziu
Miraj şi vuiet, altă lume
Deschide-a nopţii cer pustiu.

2 săptămâni a lucrat Cristian Bodnărescu la poemul cu 109 strofe

Autorul îşi doreşte ca ,,Demoniţa” să fie omologată de World Records Academy, ameninţând astfel ,,Luceafărul” lui Eminescu. Având cele 98 strofe, poemul eminescian a fost recunoscut la începutul acestui an drept cel mai lung poem romantic din lume. ,,Am făcut deja unele demersuri pentru validarea recordului şi sper ca, în maxim 2 uni, acesta să fie recunoscut”, susţine Cristian Bodnărescu.

VA FI PUBLICAT LA TOAMNĂ

Tânărul poet susţine că nu s-a inspirat din Eminescu. ,,Este un poem original şi nu are nicio legătură cu ,,Luceafărul”. Nu mi-am propus propus nici măcar să depăşesc poemul lui Eminescu”, explică autorul.
De aceeaşi părere sunt şi reprezentanţii editurii care va publica poemul, în toamna acestui an. ,,Nu are niciun rost să facem comparaţie. ,,Luceafărul” este opera unui popor întreg, iar poemul ,,Demoniţa” este demersul admirabil al unui tânăr poet. Mie personal mi-a plăcut”, crede Sorin Alexandru Şontea, preşedintele editurii Renaissance din Bucureşti.

Sursa: Adevărul

Un ieşean vrea să îl detroneze pe Eminescu

Un ieşean vrea să îl detroneze pe Eminescu din World Records Academy

Cristian Bodnărescu a scris un poem cu 11 strofe mai lung decât Luceafărul.
Preşedintele unei edituri din Bucureşti, care îi va tipări un volum, îl creditează pe ieşean cu şanse maxime.

Ieşeanul Cristian Bodnărescu poate spune că, într-o anumită privinţă, l-a ,,detronat” pe Mihai Eminescu. Bodnărescu a scris o poezie mai lungă ci 11 strofe decât Luceafărul lui Eminescu. A trimis poemul său, ,,Demoniţa”, la World Records Academy, care îi va înmâna, susţine preşedintele care îi va publica lucrarea, un premiu pentru noul său record mondial. Nu am dorit să depăşesc poemul lui Eminescu. Am văzut un material pe un post de televiziune despre recordul lui şi am decis să îmi trimit poemul la World Record Academy a explicat Cristian Bodnărescu. Poemul a fost scris în luna iulie. Poemul este, fără dorinţa autorului, cel mai lung poem romantic din literatura universală. Ideea centrală o reprezintă iubirea imposibilă dintre un tânăr şi o demoniţă. Eroina îl caută pe tânărul de care s-a îndrăgostit şi vine din alte dimnesiuni, pentru a-i lua sufletul, doar astfel putând exista împreună, îşi descrie Cristian poemul. Poezia sa prezintă lupta dintre cele trei lumi: terestră, demonică şi celestă.
Aşteptăm să fie omologat de World Records Academy, apoi vom lansa volumul care va avea o ţinută grafică inedită, ilustraţii speciale. Am decis să îl lansăm deoarece cred că poemul merită această şansă , a spus Sorin Alexandu Şontea, preşedintele Editurii Renaissance din Bucureşti. (Claudia Craiu)

Sursa: Ziarul de Iaşi

Record mondial… la poem

Tânărul poet ieşean Cristian Bodnărescu a doborât recordul mondial la… poem. El a compus cel mai lung poem romantic din literatura universală, record care vine să-l „bată“ pe acela deţinut până de curând de poetul Mihai Eminescu, prin poemul „Luceafărul“, omologat la începutul lui 2009 de cea mai prestigioasă organizaţie de recunoaştere a recordurilor mondiale, World Records Academy, din Miami.
Poemul „Demoniţa“ reprezintă, pe lângă recordul mondial al poeziei romantice, „o lucrare artistică originală, o penetrare în lumea spiritelor demonice, o tentativă de plecare întru aflarea unui adevăr. În poem se observă influenţa romantismului, însă fantasticul domină perpetuu“, după cum constată prof.univ. dr. Teodor Marsalcovschi. Poemul va apărea, la începutul lunii octombrie, la Editura Renaissance din Bucureşti.
Mirela MARINESCU
Sursa: Gazeta de Sud

FANTASY &SCIENCE FICTION

george ceausu quasar

Despre Quasar cu George Ceauşu

Autor: Michael HAULICĂ

Cenaclul Quasar, al cărui membru fondator eşti, alături de Dan şi Lucian Merişca, a împlinit 30 de ani de existenţă. Cum au fost începuturile?

Fondatori ai cenaclului mai sînt graficianul Radu Gavrilescu, povestitorul Sorin Simion şi criticii Doru Pruteanu şi Sorin Antohi. Aş spune că era mai degrabă un club – încă de la început, fundalul muzical era aproape omniprezent la şedinţe şi se vizionau filme. În privinţa conţinutului activităţii noastre, Doru Pruteanu a preferat încă de la început formula „F, SF şi A“, ultima iniţială desemnînd avangarda. În colocviul care tocmai a avut loc la Iaşi, în perioada 5-7 iunie, am încercat „resuscitarea“ formulei lui Pruteanu – în sensul că fantasticul e trecutul, SF-ul prezentul, iar avangarda, viitorul artei. Dacă îţi aminteşti structura almanahului Fantastic Magazin, 1 (Casa de Cultură a Studenţilor, 1981), cele trei secţiuni sînt prezente ca atare, iar persoanele amintite de mine în calitate de fondatori figurează în colectivul de redacţie.

Colaborarea cu Sorin Antohi a fost esenţială pentru cei care nu aveau competenţă filologică. Deşi trecea destul de rar prin cenaclu, Sorin ne aproviziona cu texte şi, de asemenea, lua texte pentru publicare la Dialog şi Opinia studenţească. În 1986 am scos împreună cu el suplimentul Holograma al revistei Dialog. Să nu uităm că, împreună cu Virgil Scurtu, Sorin fondase la Casa de Cultură a Studenţilor din Iaşi Cercul de astronomie Urania, ai cărui membri s-au mutat apoi in corpore la Quasar.

Cum era Dan Merişca? Ce a însemnat el pentru Quasar şi pentru sefeul românesc?

Dan a lucrat mai întîi ca inginer electro la vreo două fabrici de zahăr din Moldova şi, cam prin 1984, a devenit referent cultural la Casa de Cultură a Studenţilor din Iaşi, profesie pe care a exercitat-o pînă la sfîrşitul scurtei sale vieţi, în 1991. Dan a editat primul almanah de science fiction din România, Fantastic Magazin (1981), prima publicaţie informativă pentru fandomul SF românesc, infzinul Quark (1982-1990), buletinul de teorie şi critică literară SF Contact şi alte cîteva publicaţii. A fost scriitor, traducător, antologator, instructor de dans şi organizator nu numai al şedinţelor Quasarului; prin 1990 coordona şi activitatea altor cluburi, între care Invent Terra Nova şi Quasar dance. A organizat înainte de 1990 două convenţii naţionale de SF (în 1981 şi 1986) şi două tabere de creaţie (în 1984 şi 1986).

După părerea mea, convenţia din 1986, la care au participat peste 500 de oameni, a fost şi a rămas un vîrf al convenţiilor SF româneşti. A iniţiat, împreună cu Stelian Neagu, tabăra de creaţie Guranda (cu ediţiile din 1981-1983), fiind şi în colectivul fondator al taberei Atlantykron (prima ediţie a fost în vara lui 1989). Pentru SF-ul românesc, Dan a însemnat un model de organizare şi un garant al calităţii.

Hai să ajungem în zilele noastre. Tot aşa sînt şedinţele, cum erau pe vremuri? Crezi că rolul cenaclului a rămas neschimbat şi acum, în era Internetului?

Fără texte, cenaclul este o formă fără fond. Ceea ce ne-a ţinut legaţi unii de alţii, săptămînă de săptămînă, au fost textele şi tematicile pe care le-am discutat. Mai mereu am avut de citit, în special texte eseistice şi de poezie – am propus la lectură de cenaclu şi poezie, atrăgîndu-mi critici din partea unor membri. Aceştia spuneau că părăsesc teritoriul F&SF. Trebuie să recunosc însă că în anii 2007 şi 2008 textele de ficţiune apăreau foarte greu în cenaclu, dar am refuzat cu obstinaţie să răresc şedinţele, aşa cum mă sfătuiau Lucian Merişca şi Vlad Frânghiu, colaboratorii mei apropiaţi.

Mergeam ca un robot la cenaclu pînă cînd, în luna aprilie 2009, Quasar a cunoscut un reviriment: un singur student filolog a început să ofere, săptămînă de săptămînă, o nuvelă SF sau F spre lectură! Apoi textele noi de ficţiune sau non-ficţiune au început să curgă în valuri. Au apărut şi cîţiva vorbitori buni, punîndu-mi în dificultate luările de cuvînt: în calitate de coordonator, mizam pe vocea mea de profesor, prin care îi puneam la punct mai pe toţi. Aşa ne-a prins vara, dar ne-a cuprins şi febra activităţii creatoare.

Clubul nostru a rămas singurul cenaclu din cadrul Muzeului Literaturii Române – deoarece noi am considerat că activitatea literară cuprinde un spectru larg de competenţe, fiind una destul de specializată. Tematizînd fiecare şedinţă şi chiar discutînd tematica de pe afiş, am reuşit să evităm bătutul apei în piuă.

George Ceauşu, Lucian Merişca, Dan Merişca, Dan Doboş, Cătălin Sandu, Marian Coman sînt cîţiva dintre quasariştii care au publicat cărţi. Mai sînt şi alţii? Generaţia tînără cum se prezintă? Spune-mi cîteva nume pe care le recomanzi editorilor.

La ora actuală, oferta literară a Quasarului este destul de largă, mai ales în privinţa generaţiei tinere. În poezie s-au ilustrat Bogdan Baghiu, Daniela Bădărău, Paul Gorban şi Adriana Moruzi; în proză, Mircea Boboc, Cristian Bodnărescu, Felicia Ceauşu, Marius Iuraşcu şi Matei Hutopilă; în textul dramatic, Ciprian Şoptică şi Luminiţa Manole; în eseu şi studiu ştiinţific, Radu-Vasile Chialda, Horia Chiriac, Paul Sava şi Nicole Vasilcovschi.

Şi o întrebare personală: ce mai scrie George Ceauşu? Pe cînd o nouă carte?

Scriu în primul rînd studii de filozofia minţii, ştiinţa cogniţiei, logică şi semiotică, pentru că m-ar interesa să nu rămîn conferenţiar pînă la pensie, ci să şi evo-luez pe linie didactică. Proiectele mele literare sînt destul de nebuloase, nu prea ştiu cum să-mi grupez povestirile şi nuvelele apărute pînă acum, iar un roman aflat în proiect, Om contra biomatEchipajul Val-Vîrtej se întoarce, s-a publicat cîndva, în foileton, în suplimentul Argonaut al Convorbirilor literare. Vă amintiţi, cred, de autorul colectiv, înţeleptul chinez Cea Frân Şka (George Ceauşu, Vlad Frânghiu şi Dan Merişca).

 

Sursa: Observator Cultural

Multi ani de romanism

La mulţi ani România! Jos România! Trăiască Republica Moldova comunistă!

27 martie 2009 este data ce marchează cea de-a 91-a aniversare a Unirii Basarabiei cu România. Aşadar,

Read more

Golanul

Abuzul republicii comuniste Moldova, nepăsarea României postcomuniste

Am primit de la Simion George Nicolae, omul arestat şi trimis cu forţa în România din Republica Moldova, istorisirea evenimentelor prin care a trecut. Vă invităm să citiţi în premieră interesantele întâmplări.
Pe data de 25 martie 2009 am trecut frontiera dintre România si Republica Moldova. Am fost cazat în Chişinau, la prietenul meu Eugeniu Rusu, cetăţean al Republicii Moldova. Pe data de 26 martie 2009, în jurul orelor 22.00 am fost oprit pe stradă, în apropierea locuinţei lui Eugen Rusu, de poliţişti în civil ce m-au invitat să merg la comisariatul Botanica, motivând că a fost comis un jaf şi sunt unul din suspecţi. Am mers de bunăvoie, fără să creez vreun incident, supunându-mă organelor de ordine. La comisariat nu mi s-a adus la cunoştinţă vreo acuzaţie, mi s-au luat toate bunurile şi am fost închis în celula de arest, fără a fi lasat să anunţ pe cineva de faptul că fusesem reţinut.

A doua zi, de dimineaţă, am fost dus de poliţişti la Judecătoria Botanică, unde, în ciuda insistenţelor mele de a primi un avocat care să mă reprezinte, nu am primit asistenţă juridică. La Judecătorie mi-a fost spus ca sunt cercetat pentru injurii aduse poliţiştilor şi pentru huliganism în stare agravantă. Nu am putut citi acuzaţiile care mi-au fost aduse, în acuzarea mea au venit doi martori, cetăţeni turci, care nu ştiau limba română dar au fost ghidaţi de judecătorul ce instrumenta cazul meu să depună mărturie falsă, cum că aş fi făcut scandal în zona de unde am fost ridicat şi cum că aş fi înjurat organele de poliţie. Nu am putut să mă apăr în niciun fel, după 5 minute judecătorul citindu-mi un verdict pe care nu l-am înţeles. Fusesem amendat cu suma de 140 de lei moldoveneşti dar nu am primit nici o hârtie în care să văd despre ce e vorba şi unde pot achita amenda în cauză. După verdictul judecătorului, deşi nu primisem vreun ordin de expulzare, cetăţeni ce s-au recomandat ca fiind de la SIS (Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova) m-au dus la vama Albiţa – Leuşeni, pe unde m-au obligat să părăsesc Republica Moldova.

Aş dori să ştiu ce acuzaţii au fost formulate împotriva mea, care sunt căile de atac ale deciziilor luate şi cum pot trage la răspundere autorităţile din republica Moldova pentru nerespectarea drepturilor omului, precum şi cum pot autorităţile române să mă ajute în acest demers.

Am sunat la Comisariatul şi Judecătoria Botanică, însă nu a răspuns nimeni. Probabil că în Republica Moldova oamenii pot muri, însă poliţia nu poate fi contactată. Am încercat şi la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova pentru a cere unele explicaţii privitoare la cele întâmplate, însă se pare că Republica Moldova nu are instituţii funcţionale.
Situaţia nu stă mai bine deloc nici în cazul României. Am încercat să iau legătura cu Birolu Relaţii cu Publicul din cadrul Ministerului Afacerilor Externe din România. Mi-a răspuns o doamnă. M-am recomandat, am menţionat ziarul pe care îl reprezint, situaţia domnului Simion George şi am cerut un punct de vedere. Stimabila doamna după această istorisire a început să ţipe şi mi-a spus pe un ton indignat că ea nu înţelege ce doresc eu, apoi mi-a făcut legătura cu nu ştiu ce birou sau cabinet (nu mi-a spus şi nici nu s-a recomandat). A sunat însă n-a răspuns nimeni. Mi-am luat inima-n dinţi şi am revenit cu un alt telefon, pentru a-i auzi vocea-i cristalină. De această dată mi-a făcut legătura telefonică către ofiţerul de serviciu, menţionând că nu vede cum mă poate acesta ajuta. A răspuns un domn binevoitor, care însă nu s-a recomandat. I-am explicat şi dumnealui problema, dânsul trimiţându-mă la declaraţiile oficiale ale ministerului, pe care le voi posta mai jos. Şi-a exprimat pe bună dreptate supărarea legat de cele ce se întâmplă acolo şi pasivitatea românilor, care nu celebrează Unirea României cu Basarabia. Avea dreptate, însă nici nu vreau să mă gândesc la ce s-ar întâmpla dacă un om anunţă o situaţie de urgenţă naţională Ministerului Afacerilor Externe şi răspunde o doamnă inteligentă şi sictirită precum cea care m-a onorat atunci când am sunat pe 28 martie în jurul orei 19 : 30. Oare chiar nu se mai găsesc oameni inteligenţi şi capabili în ţara asta pentru a reglementa relaţiile cu publicul ale ministerului?

 

Vă prezint în continuare comunicatul MAE referitor la poziţia acestuia faţă de obstrucţionarea accesului unor cetăţeni români în Republica Moldova (se pare că relaţiile ministerului cu publicul se rezumă la trântirea unui comunicat pe site şi atât).

Ministerul Afacerilor Externe îşi exprimă preocuparea faţă de recentele acţiuni de obstrucţionare a accesului unor cetăţeni români în Republica Moldova. Prin Ambasada României la Chişinău, MAE a solicitat clarificări autorităţilor de la Chişinău în legătura cu motivele care au determinat returnarea unor cetăţeni români de la frontieră.
MAE consideră că acest tratament aplicat cetăţenilor români este inacceptabil şi neconform cu statutul acestora de cetăţeni europeni, cu normele Uniunii Europene la care Republica Moldova doreşte să adere şi, cu atât mai mult, cu principiile de ocrotire a drepturilor fundamentale ale omului care stau la baza unor organizaţii internaţionale din care ambele state fac parte.
Subliniem că regimul de călătorii al cetăţenilor români în Republica Moldova este reglementat prin Acordul de facilitare a vizelor între Uniunea Europeană şi Republica Moldova. Respectarea strictă a Acordului de către autorităţile de la Chişinău este absolut necesară, în vederea îndeplinirii obiectivului asumat de acestea şi sprijinit ferm de România, privind viitoarea liberalizare a regimului de vize între UE şi Republica Moldova.
MAE subliniază că România, ca stat membru UE, îşi construieşte relaţia cu ţările vecine, inclusiv cu Republica Moldova, respectând întru totul normele şi principiile europene. În aceste condiţii, MAE respinge orice acuzaţie la adresa României care este formulată în actualul context electoral din Republica Moldova şi solicită ca cetăţenii români să fie trataţi cu respect şi în conformitate cu normele europene şi cu acordurile în vigoare.

 

Cristian Bodnărescu

Staryi Melnik


Cristian BODNARESCU

În amintirea Staryi Melnik

Moldova- parte a României

Chişinău… capitala aşa-numitei ,,Republici Moldova”, unde lupta se dă pe mai multe fronturi.
Republica Moldova este o mare parte a ceea ce a fost odată Moldova mare, parte furată din România. După încheierea celui de-al doilea Război

Read more