Sonete angoasate

sonete angoasate

Ioan LILA

Petreceri, artificii, tiribombe

 

Petreceri, artificii, tiribombe

Cristale limpezi şi obiecte hîde

Cu toate au nevoie de un gîde

Să le arunce ca pe nişte bombe

 

În jarul nopţii unde cresc stafii

Zorzoane aurite pentru fete

Şi gesturi care-ncet să le desfete

Cu pana dulce de la pălării

 

Ele-s trecute prin purificare

La o dimensiune oarecare

Ce le crează purele orgasme

 

Si uneori şi stelele visează

Clipind către-nserarea noastră trează

Dar au avut aievea doar fantasme

 

 

Să ne destrăbălăm duioasă doamnă

 

Să ne destrăbălăm sfioasă doamnă

Cît sîntem tineri, prinşi de nebunii

În caruselul de făcut copii

Acum, la ceasul verii către toamnă

 

Tu, dulce şi fierbinte ca o vară

În care s-au copt fructele pe ram

La miezul tău rotund eu mă înham

Să-l duc pe culmi a nu ştiu cîta oară

 

Te lasă dar ca barca între valuri

Cutremurată toată între maluri

Şi suspinînd mă mîngîie încet

 

Eu mă agăţ de dulcea ta făptură

Ca iedera pe culmi de-o crăpătură

Şi tandru îţi dedic un menuet

 

 

Muzica ce ne îmbată creşte

 

Muzica ce ne îmbată creşte

Ca soarele timid din răsărit

Ecoul nopţii tocmai s-a oprit

Şi iarba o auzi cum se topeşte

 

Sub trupul tău culcat pe-un pat de stele

Şi răsfăţat cu mîngîieri subtile

Te-am răsfoit din scoarţă pînă-n file

Pe degete ţi-am împletit inele

 

Şi stai acum rasfrîntă în imagini

Eu tot te caut răsfoind la pagini

Ca să ajung la tine-n univers

 

E dulce şi sensibil ca o frunză

Pe care luneca o buburuză

În timp ce eu te pătrundeam pervers