Cel mai lung poem romantic

(T. L.)

Un tanar poet iesean, Cristian Bodnarescu, a doborat recordul mondial la… poem, compunand cel mai lung poem romantic din literatura universala.
Recordul il “bate” pe cel detinut pana de curand de un poem vechi de 126 de ani, tot romanesc: “Luceafarul” lui Eminescu, omologat la inceputul lui 2009 de World Record Academy, Miami, drept cel mai lung poem, cu 91 de strofe si 364 de versuri.
Poemul “Demonita” reprezinta, pe langa recordul mondial al poeziei romantice, “o lucrare artistica originala, o penetrare in lumea spiritelor demonice, o tentativa de plecare intru aflarea unui adevar. In poem se observa influenta romantismului, insa Fantasticul domina perpetuu”, dupa cum constata Teo-Teodor Marsalcovschi, profesor universitar din Republica Moldova.
Poemul lui Bodnarescu, de 109 catrene, va aparea in volum, la inceputul lunii octombrie, la editura Renaissance din Bucuresti. Sorin Alexandru Sontea, editorul volumului in care va aparea poemul ieseanului, a declarat ca ideea de a dobori recordul mondial ii apartine chiar tanarului poet. Acum, mai trebuie adaugate unele detalii pentru forma finala a poemului si traducerea in limba engleza, pentru a putea fi omologat de World Record Academy. Directorul editurii Renaissance ne-a mai declarat ca autorul, un tanar jurnalist iesean cu studii de filosofie, este la prima aparitie in sfera literaturii.

Sursa: Cronica Română

Cel mai lung poem din lume

Articol semnat de Valentina Adam

Ieşeanul Cristian Bodnărescu a scris un poem de dragoste cu 11 strofe mai lung decât “Luceafărul” lui Mihai Eminescu şi vrea să intre în Cartea Recordurilor.

“Demoniţa”. Aşa se numeşte poezia de dragoste, scrisă de Cristian Bodnărescu. O poveste despre o iubire imposibilă dintre un tânăr şi o femeie-demon. “Eroina îl caută pe tânărul de care s-a îndrăgostit şi vine din alte dimensiuni, pentru a-i lua sufletul, doar astfel putând exista împreună”, îşi descrie Cristian poemul. Tânărul mai spune că nu şi-a propus să scrie o poezie mai lungă decât “Luceafărul” lui Mihai Eminescu, dar aşa s-a întâmplat.

E cu 11 strofe mai lung decât «Luceafărul»

“Demoniţa” are cu 11 strofe mai mult decât celebra poezie şi, din acest motiv, Cristian a trimis poemul la Cartea Recordurilor. “Aşteptăm ca recordul lui să fie omologat, apoi vom lansa un volum”, a spus Sorin Alexandru Şontea, preşedintele Editurii Renaissance din Bucureşti.

Sursa: Libertatea

Vrea să doboare recordul mondial la poem

Autor: Cătălina Cocoloş

Tanărul a făcut deja demersuri pentru ca opera lui să fie omologată de World Records Academy din Miami.

Cristian Bodnărescu (26 de ani) este aproape să doboare recordul mondial la poem. Tânărul a reuşit în doar două săptămâni să compună 109 strofe şi să devină astfel autorul celui mai lung poem romantic din literatura universală.
„Pe la sfârşitul lunii iunie m-am apucat de scris «Demoniţa» şi pot spune că am fost inspirat în special de Grădina Botanică din Iaşi şi de oraşul Odessa”, explică Bodnărescu. Acesta precizează că în opera lui predomină liniile curentului romantic, dar are şi elemente fantastice.

Read more

Un roman a doborat recordul mondial

Poetul iesean Cristian Bodnarescu a compus cel mai lung poem romantic din literatura universala. „Recordul vine, in ordine cronologica, sa-l „bata” pe cel detinut pana de curand de Mihai Eminescu prin poemul Luceafarul, omologat la inceputul lui 2009 de cea mai prestigioasa organizatie de recunoastere a recordurilor mondiale, World Record Academy, Miami”, a declarat Sorin Alexandru Sontea, editorul volumului in care va aparea poemul ieseanului.

Sontea spune ca ideea de a dobori recordul mondial ii apartine tanarului poet care si-a propus sa creeze un poem suficient de lung ca sa doboare recordul mondial. Acum mai trebuie adaugate unele detalii pentru forma finala a poemului si a traducerii in limba engleza pentru a putea fi omologat de World Record Academy.

Poemul se numeste Demonita si va aparea la inceputul lunii octombrie, la Editura Renaissance din Bucuresti.

Gabriela Dragota
Sursa: City NEWS

Un ieşean vrea să îl detroneze pe Eminescu

Un ieşean vrea să îl detroneze pe Eminescu din World Records Academy

Cristian Bodnărescu a scris un poem cu 11 strofe mai lung decât Luceafărul.
Preşedintele unei edituri din Bucureşti, care îi va tipări un volum, îl creditează pe ieşean cu şanse maxime.

Ieşeanul Cristian Bodnărescu poate spune că, într-o anumită privinţă, l-a ,,detronat” pe Mihai Eminescu. Bodnărescu a scris o poezie mai lungă ci 11 strofe decât Luceafărul lui Eminescu. A trimis poemul său, ,,Demoniţa”, la World Records Academy, care îi va înmâna, susţine preşedintele care îi va publica lucrarea, un premiu pentru noul său record mondial. Nu am dorit să depăşesc poemul lui Eminescu. Am văzut un material pe un post de televiziune despre recordul lui şi am decis să îmi trimit poemul la World Record Academy a explicat Cristian Bodnărescu. Poemul a fost scris în luna iulie. Poemul este, fără dorinţa autorului, cel mai lung poem romantic din literatura universală. Ideea centrală o reprezintă iubirea imposibilă dintre un tânăr şi o demoniţă. Eroina îl caută pe tânărul de care s-a îndrăgostit şi vine din alte dimnesiuni, pentru a-i lua sufletul, doar astfel putând exista împreună, îşi descrie Cristian poemul. Poezia sa prezintă lupta dintre cele trei lumi: terestră, demonică şi celestă.
Aşteptăm să fie omologat de World Records Academy, apoi vom lansa volumul care va avea o ţinută grafică inedită, ilustraţii speciale. Am decis să îl lansăm deoarece cred că poemul merită această şansă , a spus Sorin Alexandu Şontea, preşedintele Editurii Renaissance din Bucureşti. (Claudia Craiu)

Sursa: Ziarul de Iaşi

Record mondial… la poem

Tânărul poet ieşean Cristian Bodnărescu a doborât recordul mondial la… poem. El a compus cel mai lung poem romantic din literatura universală, record care vine să-l „bată“ pe acela deţinut până de curând de poetul Mihai Eminescu, prin poemul „Luceafărul“, omologat la începutul lui 2009 de cea mai prestigioasă organizaţie de recunoaştere a recordurilor mondiale, World Records Academy, din Miami.
Poemul „Demoniţa“ reprezintă, pe lângă recordul mondial al poeziei romantice, „o lucrare artistică originală, o penetrare în lumea spiritelor demonice, o tentativă de plecare întru aflarea unui adevăr. În poem se observă influenţa romantismului, însă fantasticul domină perpetuu“, după cum constată prof.univ. dr. Teodor Marsalcovschi. Poemul va apărea, la începutul lunii octombrie, la Editura Renaissance din Bucureşti.
Mirela MARINESCU
Sursa: Gazeta de Sud

FANTASY &SCIENCE FICTION

george ceausu quasar

Despre Quasar cu George Ceauşu

Autor: Michael HAULICĂ

Cenaclul Quasar, al cărui membru fondator eşti, alături de Dan şi Lucian Merişca, a împlinit 30 de ani de existenţă. Cum au fost începuturile?

Fondatori ai cenaclului mai sînt graficianul Radu Gavrilescu, povestitorul Sorin Simion şi criticii Doru Pruteanu şi Sorin Antohi. Aş spune că era mai degrabă un club – încă de la început, fundalul muzical era aproape omniprezent la şedinţe şi se vizionau filme. În privinţa conţinutului activităţii noastre, Doru Pruteanu a preferat încă de la început formula „F, SF şi A“, ultima iniţială desemnînd avangarda. În colocviul care tocmai a avut loc la Iaşi, în perioada 5-7 iunie, am încercat „resuscitarea“ formulei lui Pruteanu – în sensul că fantasticul e trecutul, SF-ul prezentul, iar avangarda, viitorul artei. Dacă îţi aminteşti structura almanahului Fantastic Magazin, 1 (Casa de Cultură a Studenţilor, 1981), cele trei secţiuni sînt prezente ca atare, iar persoanele amintite de mine în calitate de fondatori figurează în colectivul de redacţie.

Colaborarea cu Sorin Antohi a fost esenţială pentru cei care nu aveau competenţă filologică. Deşi trecea destul de rar prin cenaclu, Sorin ne aproviziona cu texte şi, de asemenea, lua texte pentru publicare la Dialog şi Opinia studenţească. În 1986 am scos împreună cu el suplimentul Holograma al revistei Dialog. Să nu uităm că, împreună cu Virgil Scurtu, Sorin fondase la Casa de Cultură a Studenţilor din Iaşi Cercul de astronomie Urania, ai cărui membri s-au mutat apoi in corpore la Quasar.

Cum era Dan Merişca? Ce a însemnat el pentru Quasar şi pentru sefeul românesc?

Dan a lucrat mai întîi ca inginer electro la vreo două fabrici de zahăr din Moldova şi, cam prin 1984, a devenit referent cultural la Casa de Cultură a Studenţilor din Iaşi, profesie pe care a exercitat-o pînă la sfîrşitul scurtei sale vieţi, în 1991. Dan a editat primul almanah de science fiction din România, Fantastic Magazin (1981), prima publicaţie informativă pentru fandomul SF românesc, infzinul Quark (1982-1990), buletinul de teorie şi critică literară SF Contact şi alte cîteva publicaţii. A fost scriitor, traducător, antologator, instructor de dans şi organizator nu numai al şedinţelor Quasarului; prin 1990 coordona şi activitatea altor cluburi, între care Invent Terra Nova şi Quasar dance. A organizat înainte de 1990 două convenţii naţionale de SF (în 1981 şi 1986) şi două tabere de creaţie (în 1984 şi 1986).

După părerea mea, convenţia din 1986, la care au participat peste 500 de oameni, a fost şi a rămas un vîrf al convenţiilor SF româneşti. A iniţiat, împreună cu Stelian Neagu, tabăra de creaţie Guranda (cu ediţiile din 1981-1983), fiind şi în colectivul fondator al taberei Atlantykron (prima ediţie a fost în vara lui 1989). Pentru SF-ul românesc, Dan a însemnat un model de organizare şi un garant al calităţii.

Hai să ajungem în zilele noastre. Tot aşa sînt şedinţele, cum erau pe vremuri? Crezi că rolul cenaclului a rămas neschimbat şi acum, în era Internetului?

Fără texte, cenaclul este o formă fără fond. Ceea ce ne-a ţinut legaţi unii de alţii, săptămînă de săptămînă, au fost textele şi tematicile pe care le-am discutat. Mai mereu am avut de citit, în special texte eseistice şi de poezie – am propus la lectură de cenaclu şi poezie, atrăgîndu-mi critici din partea unor membri. Aceştia spuneau că părăsesc teritoriul F&SF. Trebuie să recunosc însă că în anii 2007 şi 2008 textele de ficţiune apăreau foarte greu în cenaclu, dar am refuzat cu obstinaţie să răresc şedinţele, aşa cum mă sfătuiau Lucian Merişca şi Vlad Frânghiu, colaboratorii mei apropiaţi.

Mergeam ca un robot la cenaclu pînă cînd, în luna aprilie 2009, Quasar a cunoscut un reviriment: un singur student filolog a început să ofere, săptămînă de săptămînă, o nuvelă SF sau F spre lectură! Apoi textele noi de ficţiune sau non-ficţiune au început să curgă în valuri. Au apărut şi cîţiva vorbitori buni, punîndu-mi în dificultate luările de cuvînt: în calitate de coordonator, mizam pe vocea mea de profesor, prin care îi puneam la punct mai pe toţi. Aşa ne-a prins vara, dar ne-a cuprins şi febra activităţii creatoare.

Clubul nostru a rămas singurul cenaclu din cadrul Muzeului Literaturii Române – deoarece noi am considerat că activitatea literară cuprinde un spectru larg de competenţe, fiind una destul de specializată. Tematizînd fiecare şedinţă şi chiar discutînd tematica de pe afiş, am reuşit să evităm bătutul apei în piuă.

George Ceauşu, Lucian Merişca, Dan Merişca, Dan Doboş, Cătălin Sandu, Marian Coman sînt cîţiva dintre quasariştii care au publicat cărţi. Mai sînt şi alţii? Generaţia tînără cum se prezintă? Spune-mi cîteva nume pe care le recomanzi editorilor.

La ora actuală, oferta literară a Quasarului este destul de largă, mai ales în privinţa generaţiei tinere. În poezie s-au ilustrat Bogdan Baghiu, Daniela Bădărău, Paul Gorban şi Adriana Moruzi; în proză, Mircea Boboc, Cristian Bodnărescu, Felicia Ceauşu, Marius Iuraşcu şi Matei Hutopilă; în textul dramatic, Ciprian Şoptică şi Luminiţa Manole; în eseu şi studiu ştiinţific, Radu-Vasile Chialda, Horia Chiriac, Paul Sava şi Nicole Vasilcovschi.

Şi o întrebare personală: ce mai scrie George Ceauşu? Pe cînd o nouă carte?

Scriu în primul rînd studii de filozofia minţii, ştiinţa cogniţiei, logică şi semiotică, pentru că m-ar interesa să nu rămîn conferenţiar pînă la pensie, ci să şi evo-luez pe linie didactică. Proiectele mele literare sînt destul de nebuloase, nu prea ştiu cum să-mi grupez povestirile şi nuvelele apărute pînă acum, iar un roman aflat în proiect, Om contra biomatEchipajul Val-Vîrtej se întoarce, s-a publicat cîndva, în foileton, în suplimentul Argonaut al Convorbirilor literare. Vă amintiţi, cred, de autorul colectiv, înţeleptul chinez Cea Frân Şka (George Ceauşu, Vlad Frânghiu şi Dan Merişca).

 

Sursa: Observator Cultural

Mireasa lui Cristos

Raze de Românism

Maica Parascheva s-a născut în satul Epivat din Traci, nu departe de Constantinopol şi a trăit pe vremea despărţirii Bisericii de la Roma de Biserica Sobornicească Ortodoxă (1054). A fost crescută de părinţi în credinţă. De mai multe ori a ajutat săracii, oferindu-le hainele ei şi fiind aspru

Read more

Alpha (Mega-Elegie)

Cristian BODNĂRESCU

(I)   D E M O N I I   S T I N G H E R I

Adio!

Şi vocea brutală din sanctuar

a spart cristelniţa paradisiacă.

Eram într-un răsărit macabru,

al sublimei noastre deveniri.

Peste nori timpul nostru intens trecea.

Albastrul uşor pălea

în contopirea cu imensul alb al cerului,

atingând

Read more

Aniversare 10 ani de Vepres la Radio Zidul

În 2000 eram nişte blatişti pe la Casa de Cultură a Studenţilor

Cristian Bodnărescu:  Pe ce dată şi sub ce împrejurări a luat fiinţă trupa de death metal Vepres?

Costoa / Vepres: Vepres s-a înfiiţat în primăvara anului 2000, la iniţiativa tobarului (de atunci) Pest şi a bassistului Legiune. Iniţial trupa s-a numit Seraphis şi avea în componenţă 5 membri, în 2-3 luni schimbându-şi numele în Vepres, odată cu o parte din componenţă.

Read more