Dorinte

PREMIERĂ

Georgeta MUSCĂ-OANĂ

În nopţile răzleţe, prin clipele de dor,
Dorit-am libertatea din zborul de condor,
Dar în vâltori astrale simţeam tăcut cum mor
Înlăcrimate vise pulsându-mi sub picior.

Pe umeri agăţat-am din cer doar negri nori,
Ninsorile rebele şi ploi ce dau fiori.
Bucăţi de raze strâns-am în pumnii doritori
De mângâieri, iubire, lumină şi de flori.

Zvâcnind în crinul nopţii, am lunecat în zori
Şi am trezit zefirii pe strune de viori.
Am colindat terestrul cu ochii temători,
Da-n pajiştea speranţei am zămislit culori.

O vreme-am stat în stâncă, sperând să fiu izvor,
Am fost o simfonie cu irizări de dor;
Spre inimă de soare am încercat să zbor,
Iar uneori dorit-am pe-un colţ de stea să mor…