Carbunele animal

carbo animalis

Carbo animalis reprezintă un remediu important al hipertrofiei glandulare şi ganglionare, al lipsei de energie vitală ori al încetinirii circulaţiei venoase, adinamie, adenopatii neoplazice inoperabile, însoţite frecvent de caşexie cu dispnee, insuficienţă respiratorie cronică, apoi toxiinfecţie alimentară gravă, intoxicaţie medicamentoasă ori etanoică gravă (III). Îi este caracteristic tipulpsiho-somatic având faciesul constant roşu-vineţiu, de obicei un mare băutor de vinuri (II). Se administrează în concentraţii înalte (CH30/200) de la început pentru că se porneşte de la premiza (confirmată anamnestic) precum că etilismul (cronic) durează de o perioadă destul de lungă (ani).Ca o particularitate a remediului este faptul că prin antrenament perioada de abstinenţă se reduce relativ repede (1-2 săptămâni), de aceea se impune pe cât posibil asocierea CAP. imediat ce este posibil ori a SULF. AC. (pentru a rări recidivele bahice).

 

Antidoturi generale:camforul, menta, muşeţelul, substanţele puternic mirositoare şi parfumurile, oţetul, cafeaua, ceaiul (inclusiv de plante).

Mihai Botez, medic

Tratarea cosmarurilor

John Henry Fuseli

BELLADONNA
( Mătrăguna)

Atropa belladonna (BELL. ) reprezintă un remediu de top pentru coşmarurile alcoolicilor (III), delirurile cu viziuni de şoareci, şobolani, câini roşii (zoopsii) , agitaţie cu dorinţa de a sfâşia haine, de a muşca şi se administrează în perioadele de sevraj clinic sub supravegherea medicului psihiatru, de obicei în asociere cu alte remedii în funcţie de simptomatologie (pluricism) – a se avea în vedere antidotismul şi complementarismul (ca la orice remediu de altfel).

Alte indicaţii simptomatologice: uscăciunea mucoaselor,
hiperestezie senzorială, spasme.

medic Mihai Botez

Avena sativa

(Lucerna furajeră)

Avena sativa (AV. SAT.), remediul se utilizează cu succes pentru a se încerca eliminarea viciului  alcoolofilic (I), indicat de regulă în  astenia fizică şi psihică heterogenă cu oboseală marcată, tendinţă la gâfâială, ritm cardiac accelerat, palpitaţii, hipotermie (mai ales în perioadele de sevraj controlat). În acelaşi context este utilizat pentru labilitate psihică şi congestie cefalică, insomnie (II); apoi pentru stările de denutriţie (convalescenţa maladiilor infecţioase din delirum tremens)  proprii marilor alcoolici, anemie (mucoase palide), scădere ponderală (anorexie), tulburări de reproducere (ambele sexe), spermatoree şi impotenţă (II-III).

 

Diagnostic diferenţial cu: KAL. PH. (Kalium phosphoricum), PIC. AC. (Picricum accidum), CYP.(Cxpripediu) pentru simptomatologia cardiacă şi labilitatea psihică.

 

Antidoturi generale: camforul, menta, chamomila (muşeţelul), substanţele mirositoare şi parfumurile, oţetul, cafeaua, ceaiul (inclusiv de plante).

Se asociază bine cu: ALFA. (Alfaalfa).

Dr. Mihai Botez

Antimonium Crudium

(Protosulfură de antimoniu)

Antimonium crudum (ANT. CR.) remediu cu acţiune importantă pe tegument (eczemă crustoasă) şi aparatul digestiv la un copil obez foarte sensibil la frig. Un remediu de luat în consideraţie pentru copii obişnuiţi cu alcoolul de către părinţi ori anturaj din consideraţii diverse; remediu unic pentru astfel de situaţii, având în vedere coordonatele socio-educative în mediile de risc major (orfelinate, case de copii etc.). ANT. CR. reprezintă o alternativă de necontestat şi pentru adolescenţii aflaţi într-un moment delicat al existenţei lor (adolescenţă) legate de evoluţia lor teribilistă spre etilism, tabagism sau cafeinism – momente care definesc uneori decisiv contextul onirofilic al unor structuri psihice aflate la o răspântie endocrinologică (modificările psiho-endocrine proprii ambelor sexe între: 11-16 ani). Asocierea cu Ledum palustre (pentru tabagism) şi Nux Vomica (băieţi) ori Pulsatilla (fete) – pentru cafeinism – se impune totodată.

Alte indicaţii clinice frecvente:
– melancolia adolescenţilor;
– eczema feţei, hipercheratoză, tulburări trofice ale fanerelor, eczema spălătoresei; gastroenterite, obezitate, hemoroizi, amenoree.

Alte indicaţii: acnee, diaree, eczema, impetigo, obezitate,veruci.

Modalităţi:
Agravare: căldură iradiantă (sobă, soare), ortostatismul, băile reci, mesele copioase, mâncărurile şi băuturile acide, noaptea.
Ameliorare: băi calde, repaus.

Simptome particulare: dorinţă mare de alimente (în special acide) pe care apoi nu le tolerează.

Diagnostic diferenţial:
Depozit albicios pe faţa dorsală a limbii:
Hydrastis: agravarea simptomelor digestive (eructaţii) după pâine şi legume
Kalium carbonicum: intoleranţă la lapte, dorinţă de dulciuri; balonare postprandială
Sensibilitate a feţei plantare a picioarelor:
Baryta carbonica: transpiraţii reci şi fetide la picioare
Medorrhinum: asociere cu agitaţia gambelor şi picioarelor

Antidoturi generale: camforul, menta, chamomila (muşeţelul), substanţele mirositoare şi parfumurile, alcoolul, oţetul, cafeaua, ceaiul (inclusiv de plante).

Antimonium crudum: complementarism cronic/acut Scilla

 

Dr. Mihai Botez

Vitaminele C si P

Vitaminele P

S-a observat că permeabilitatea capilarelor în scorbut (avitaminoză C) nu poate fi complet remediată prin administrare de acid ascorbic. Aceste fenomene şi tulburările capilare din anumite tipuri de purpură – la om – se pot reduce prin administrarea unor pigmenţi vegetali ce se găsesc în preparatele de vitamină C naturală (din suc de lămâie ori ardei roşu). Având o anumită acţiune vitaminică, au fost denumite vitamine P (vitaminele permeabilităţii). Bogate în vitamină P (Rusznyak, 1936) sunt fructele citrice (coajă şi suc), fructele de măceş (Rosa canina), coacăzele negre (Ribes nigrum), hrişca şi tutunul. În general, fructele au un conţinut mai mare de vitamină P, decât frunzele şi rădăcinile. În medicina fitoterapeutică tradiţională, pentru a se obţine abstinenţa de la fumat, se folosesc frecvent vinurile tonice ce conţin: suc de coacăze negre şi măceş – în părţi egale – cu câte 1g de ardei iute şi ardei roşu, pulbere uscată, în părţi egale. Se înlocuieşte astfel necesarul de vitamină P provenind din tutun şi apare ca o contrabalansare a efectului (anti)oxidant al nicotinei [Matei, 2004], iar renunţarea la ţigarete sau lulea devine mult mai uşoară (cunoscut fiind că renunţarea definitivă la fumat presupune şi o componentă moral-volitivă decisivă).

 

Vitamina C

Cantităţi apreciabile de acid ascorbic (Venette, 1671) se găsesc în fructele de măceş (150 – 360mg%), în citrice (în sucul de portocale 20 – 50mg%, sucul de lămâi 40-75mg%, de mandarine 10-78mg%); legumele conţin cantităţi mai reduse (morcovi 30-40mg%, mazărea 10-60mg%, pătlăgele roşii 10-50mg%, fasole verde 7-14mg%).
Necesitatea în vitamină C (γ-lactona) variază în funcţie de modalitatea organismului de a o sintetiza; omul şi hamsterul, care nu au această capacitate de a produce vitamina C, necesită cantităţi mai mari. Omul, de exemplu, necesită zilnic 50-75mg acid ascorbic.
Avitaminoza C se manifestă prin: anemie şi astenie marcată, hemoragii subperiostale ori musculare, inflamaţii şi osteoalgii, mici hemoragii cutanate (peteşii) până la separarea epifizelor. Acidul ascorbic reprezintă cel mai important antioxidant vegetal (forma levogiră) alături de vitamina E acţionează în cadrul fosforilării oxidative, proces biochimic esenţial, ce se desfăşoară la nivelul mitocondriei, responsabil de respiraţia celulei, reacţie fundamentală fără de care procesele de oxido-reducere nu ar putea fi ţinute sub control. Aşa se explică de ce pe lângă un regim alimentar bogat în axeroftol şi α-tocoferol, vitamina C recoltată din surse vegetale (obligeana – Acorus calamus) trebuie să facă parte constant din raţia zilnică, reprezentând prin simpla prezenţă o adevărată profilaxie generală [Botez, 2001].
Surse importante de acid ascorbic se găsesc în următoarele plante medicinale: afinul – Vaccinium myrtillus, cătina albă – Hippophaë rhamnoides, fructele de dud – Morus alba, fructele de măceş – Rosa canina, fructele de mur – Rubus fruticosus etc.

 

MB

Vitamine pentru gravide


Acidul folic

Derivat al acidului pteroiglutamic (teropterină), acidul folic (Norit, 1922) se găseşte în cereale sub forma unui complex vitaminic (în medie 35μg%), iar dintre fructe, cele mai mari cantităţi se găsesc în lămâi (80μg%), banane (30μg%) şi portocale (23μg%); legumele conţin cantităţi reduse (10 – 20μg%). Suplimentele de acid folic sunt necesare mai ales pentru femeile însărcinate, în perioada de gestaţie, altfel creşte rata avorturilor şi/sau a naşterilor premature; cât şi a copiilor ce prezintă probleme până la definitivarea maturizării constante a măduvei osoase hemato-formatoare/perioada SRE, în care timusul se atrofiază treptat. Nu trebuie pierdută din vedere asocierea teropterinei cu acid ascorbic şi ciancobalamina, provenite din surse naturiste ecologice, infuzii de: urzică (30%), măceş (30%) şi suc de lămâie – 40%, câte 3-4 ceaiuri instant/zi, regim igienico-dietetic echilibrat, bogat în fructe: citrice, mere (pentru pectine) etc.
Resursele de plante medicinale ale acidului folic sunt comune, cu acelea ale ciancobalaminei şi acidului ascorbic.

Biotina

Vitamina H (Szent-György, 1940) se găseşte în cele mai multe vegetale (cu excepţia cerealelor şi a nucilor). În condiţii fiziologice, majoritatea necesarului de biotină a organismului este asigurat de bacteriile intestinale. Se admite că pentru om este nevoie de o cantitate 150 – 300μg biotină – zilnic.
Deficienţa de biotină (coenzima R) se caracterizează prin dermatită eczematoasă, alopecie, spasme ale membrelor inferioare, pareză şi paralizie. Este foarte important de avut în vedere că administrarea de antibiotice şi sulfamide, din medicina alopatică, impun concomitent şi un aport suplimentar vegetal susţinut de biotină ştiut fiind paradoxul, prin care se produce creşterea rezistenţei bacteriilor la antibiotice, aceleaşi la care alte categorii de bolnavi sunt sensibile. De fapt, lipsa asocierii concomitente a unui regim igienico-dietetic bogat în legume (biotină) şi fructe (acid ascorbic), face ca resursele de coenzimă R să scadă drastic, determinând un tablou simptomatologic foarte asemănător – la scară – cu acel din administrarea citostaticelor în bolile consumptive (neoplazice) ori cel din cobaltoterapie, chiar efectuată pe zone limitate (ignipunctură). Se pare că tratamentele citostatice sau prin iradiere consumă practic toată coenzima R din organism aşa explicându-se efectul favorabil al curelor naturiste, exclusiv din legume proaspete ori fructe (şi pentru acidul ascorbic – un important antioxidant) [Pârvulescu, 2004].

 

Acad. dr. Ioan Pârvulescu, medic

Vitaminele hidrosolubile

Vitaminele hidrosolubile

 

Vitamina B1

 

Tiamina sau vitamina B1 (Funk, 1911) provine din regnul vegetal şi se găseşte în germenii de grâu şi tărâţele de orez  (1,6 – 2,4mg%). În sânge, la adulţii normali, tiamina este localizată în special în leucocite, concentraţia acesteia fiind de 7 -15μg%. Scăderea acestei concentraţii la  4,5μg%  reprezintă un indiciu de carenţă.

Biogeneza la plante (schinelul – Cnicus benedictus) şi microorganisme nu este încă lămurită, iar la plantele superioare se sintetizează în frunze şi numai în prezenţa luminii; produsă de asemenea şi de bacteriile intestinale. Deficienţa în tiamină apare actualmente din ce în ce mai frecvent datorită alimentaţiei rafinate, excesiv de bogată în făinoase şi alcool etilic, preparări termice agresive, stres şi boli infecţioase intercurente, repetate, prin deficit imunitar dobândit, datorat radiaţiilor ionizante şi efectelor în timp ale acestora şi/sau radicalilor liberi.

Surse naturale foarte bogate în tiamină sunt: frunzele şi florile de păducel (Crataegus monogyna), fructele de măceş (Rosa canina), rădăcinile de lemn dulce (Glycyrrhiza glabra), fructele de cătina albă (Hippophaë rhamnoides) etc. Absenţa cronică din alimentaţie a vitaminei B1 duce la boala numită beri-beri, o degenerescenţă a SNC, care se manifestă printr-o formă de poliencefalită (astenie, anorexie, vărsături şi diaree incoercibilă, ataxie progresivă, halucinaţii, exitus), cât şi tulburări cardiace (miocardită): tahicardie, insuficienţă cardiacă gravă cu hepato-splenomegalie şi edeme generalizate.

 

Vitamina B2

 

Riboflavina (Funk, 1911) ori vitamina B2 este conţinută mai ales de bacteriile şi drojdiile cu mare putere de fermentaţie (3mg/100g). Cerealele conţin: 0,06 – 0,15 mg%, fructele 0,075 mg% în general, iar migdalele 0,3 – 0,6 mg%.

Lipsa accentuată a riboflavinei din alimentaţie duce la leziuni generalizate, caracterizate prin: cheiloză, glosodinie, blefaro-conjunctivită şi ataxie a membrelor inferioare.

Riboflavina, ca atare, stimulează secreţia de HCL a mucoasei gastrice şi de factor intrinsec, iar în procesul vederii transformă într-un mod indirect (prin intermediul coenzimelor la structurarea cărora participă) lungimile de undă scurte în lungimi de undă lungi, perceptibile, pentru care ochiul omenesc are o sensibilitate mai mare [Oeriu, 1974].

Surse vegetale: frunzele şi florile de păducel (Crataegus monogyna), rizomii de pir (Agropyron repens), fructele de cătina albă (Hippophaë rhamnoides) etc.

 

medic MB

Vitamine liposolubile

Vitamina A (axeroftolul), evidenţiată (Steenbock, 1921) în produse vegetale (morcovi şi varză), sub formă de β-caroten şi pe care radiaţiile UV şi oxigenul din aer îl degradează, iar faţă de acţiunea acestora se  apără (împotriva proceselor de oxido-reducere) prin antioxidanţi de tipul hidrochinonei şi/sau α-tocoferolului. Provitaminele A se găsesc în regnul vegetal dominant sub formă levogiră : morcovul (6mg%), spanacul, varza (5mg%) şi ardeiul gras (2mg%).

Vitamina A necesară organismului este asigurată sub formă de provitamină A (caroteni), prin alimentaţia de natură vegetală (în special β-carotenul). Cantitatea de vitamină A necesară zilnic organismului este în medie de 1,5 – 2,5 mg (5000 – 8300 U.I.).

Rolul vitaminei A în metabolismul general este foarte important, lipsa din organism ducând la tulburări grave. Resorbţia carotenilor şi a axeroftolului se face la nivelul mucoasei intestinale, iar acţiunea fiziologică a vitaminei A se manifesta în procesele vizuale şi în menţinerea integrităţii ţesutului epitelial, osteogeneză şi hematopoieză. În primele trei luni de tratament, inclusiv adjuvant, toate tipurile de tumori (benigne şi maligne) reacţionează favorabil, mai ales dacă se administrează din surse vegetale ecologice şi în cantităţi mai mari (≥ 25mg/zi).  În cantităţi crescute administrate zilnic axeroftolul se acumulează în ficat, atunci apare hipervitaminoza A, când se manifestă în primul rând prin tulburări grave ale sistemului osos.

Plante medicinale, surse importante de β-caroten şi axeroftol: afinul (Vaccinium myrtillus), măghiranul (Majorana hortensis), pirul (Agropiron repens), trei fraţi pătaţi (Viola tricolor), urzica (Urtica dioica) etc.

 

 

Vitaminele E

 

Vitaminele E (Karrer, 1938) ori α-,β-,γ-,δ-,ε-,ζ- tocoferolii au capacitatea de a devia planul luminii polarizate datorită prezenţei a trei atomi de carbon asimetric; α-tocoferolul în soluţie alcoolică se orientează spre dreapta (dextrogir), iar în soluţie benzenică spre stânga (levogir). Tocoferolii sunt sensibili la acţiunea oxigenului şi a oxidanţilor; în absenţa oxigenului aceştia sunt stabili la temperaturi ridicate (200 – 250ºC), dar în aer se oxidează foarte uşor. Hidrochinona în mod deosebit exercită o acţiune de protecţie a organismului uman faţă de agenţii oxidanţi.

Vitamina E se găseşte în germenii de grâu (2,55mg/g), în alte cereale (orz, ovăz, secară) şi în legume (fasole, soia, mazăre, spanac etc.). Lipsa vitaminei E produce leziuni ale aparatului genital masculin său feminin, simptome de distrofie musculară şi necroza  ficatului care par a nu avea legătură cu starea lipidelor din organism. Carenţa vitaminelor E la bărbaţi duce la pierderea mobilităţii spermatozoizilor şi la modificări ireversibile ale epiteliilor tubilor seminiferi, dar la femei nu influenţează fecundaţia, care se produce normal, atunci zigotul se dezvoltă numai scurt timp, apoi moare şi este resorbit. În ultimul stadiu de carenţă al vitaminelor E apar modificări la nivelul ficatului şi al glandelor suprarenale. În avitaminoza E sunt frecvente distrofiile musculare şi tulburările neurologice eterogene.

Vitaminele E, resurse vegetale : talpa găştii (Leonurus cardiacă), măceşul (Rosa canina), porumbul (Zea mays) etc. sunt asociate cu β-carotenul tot în tratamentul tumorilor benigne şi maligne, pentru rolul antioxidant major şi în afecţiuni dermatologice ori ale mucoaselor digestive, urogenitale etc. (adjuvant). Hipervitaminoza E se leagă de hipervitaminoza A (în asocieri, vitaminele E potenţează axeroftolul).

 

medic sexolog MB

Vitamine

I. 3. Principalele (pro)vitamine şi (info)energetica naturii umane 

Tratamentul homeopatic implică şi un regim igienico-dietetic ce să asigure din surse ecologice un aport vitaminic suficient pentru organismul uman aflat în deficit şi/sau exces (info)energetic. În acest context trebuiesc

Read more

Omul în natură

Omul mă surprinde cel mai mult la umanitate. Omul îşi sacrifica sănătatea pentru a face bani. Apoi îşi sacrifica banii pentru a-şi recupera sănătatea. Apoi este atât de nerăbdător cu gândul la viitor încât nu se bucura de prezent. Rezultatul este că nu trăieşte nici în prezent, dar nici în viitor. Trăieşte de parcă

Read more