Frica de lumină

Fear the Light

Prin impulsul său iniţial, medicina a urmărit doar să rectifice condiţia naturală combătând boala. Dacă acest obiectiv nu putea fi atins s-a mulţumit să uşureze suferinţa manifestă, iar pe măsură ce s-au dezvoltat cunoştinţele despre etiologia bolilor a apărut şi necesitatea (sau obligaţia) prevenirii. Odată cu proliferarea tehnologiei de explorare ce a făcut astfel posibilă depistarea stărilor morbide latente, actul medical a fost anticipat frecvent de obsesia diagnosticului precoce. Conceptul factorilor de risc, specific civilizaţiei occidentale, bazat pe inventarierea tuturor condiţiilor de mediu ce ar putea fi incriminate în geneza bolii, a produs un adevărat şoc dat strategiei medicale.

Read more

Cum circulă energia

energie

Sub lumina universală a energiei solare tutelare prin mediul ambiant circulă ca vectori principii materiale/spirituale, iar fiinţa umană (animală) poate fi supusă curent în acest fel unor intense influenţe heterogene, conform unor norme obscure (legile întâmplării), practic imposibil de a fi ordonate în formule sau algoritmi. În aceste condiţii, ponderea informaţională, în fond tot ceea ce se perpetuează prin natură cu efect benefic şi/sau perturbator este energie, energia lui „a fi” care vindecă ori declanşează boli (prin deficit şi/sau exces info/energetic).

Read more

Medicina ecologică

ecomed-new-image001

Obiectivul lucrării prezente este şi acela de a face cât mai conştienţi medicii în primul rând, de prezenţa în imediata noastră apropiere a unor rezervoare practic inepuizabile de remedii naturale, atât pentru profilaxie cât şi pentru vindecări aparent miraculoase pentru acest zbuciumat început de secol XXI, cu repercusiuni terapeutice incalculabile asupra evoluţiei omenirii în ansamblu. Multe din reţetele magistrale emise de medicii de odinioară erau în bună parte de sorginte naturistă, iar medicina alopatică este urmaşa medicinii naturiste (ecologice) de altădată, fie că „se recunoaşte” ori „ba”.

Read more

Frica

frica

Există un singur popor universal: nenorociţii.

TRAIAN DEMETRESCU

Încă de la începutul secolului XIX [Beard, 1880], s-a lansat la New York (USA) noţiunea de neurastenie (SISN =„slăbiciune iritabilă a sistemului nervos”), ce se atribuie clinic unei stări de epuizare psihică apărute în condiţiile „luptei angoasante cu viaţa cotidiană”, adică a unui reflex negativ/pozitiv (distres/eustres ) al civilizaţiei moderne.
Frecvenţa acestui diagnostic – lapidar şi expresiv: neurastenie -devine remarcabilă relativ repede, notând [Blocq, 1891] în cadrul consultaţiilor de la Salpêtrière (Franţa sec. XX), 1 neurastenic din 12 bolnavi, număr considerat în aceeaşi epocă ca fiind încă mai mare, chiar în condiţiile de „calm provincial” al majorităţii populaţiei terestre de atunci. În faţa acestei situaţii se punea întrebarea ce va aduce sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX [Brânzei, 1979].

Read more

Carbunele animal

carbo animalis

Carbo animalis reprezintă un remediu important al hipertrofiei glandulare şi ganglionare, al lipsei de energie vitală ori al încetinirii circulaţiei venoase, adinamie, adenopatii neoplazice inoperabile, însoţite frecvent de caşexie cu dispnee, insuficienţă respiratorie cronică, apoi toxiinfecţie alimentară gravă, intoxicaţie medicamentoasă ori etanoică gravă (III). Îi este caracteristic tipulpsiho-somatic având faciesul constant roşu-vineţiu, de obicei un mare băutor de vinuri (II). Se administrează în concentraţii înalte (CH30/200) de la început pentru că se porneşte de la premiza (confirmată anamnestic) precum că etilismul (cronic) durează de o perioadă destul de lungă (ani).Ca o particularitate a remediului este faptul că prin antrenament perioada de abstinenţă se reduce relativ repede (1-2 săptămâni), de aceea se impune pe cât posibil asocierea CAP. imediat ce este posibil ori a SULF. AC. (pentru a rări recidivele bahice).

 

Antidoturi generale:camforul, menta, muşeţelul, substanţele puternic mirositoare şi parfumurile, oţetul, cafeaua, ceaiul (inclusiv de plante).

Mihai Botez, medic

Tratarea cosmarurilor

John Henry Fuseli

BELLADONNA
( Mătrăguna)

Atropa belladonna (BELL. ) reprezintă un remediu de top pentru coşmarurile alcoolicilor (III), delirurile cu viziuni de şoareci, şobolani, câini roşii (zoopsii) , agitaţie cu dorinţa de a sfâşia haine, de a muşca şi se administrează în perioadele de sevraj clinic sub supravegherea medicului psihiatru, de obicei în asociere cu alte remedii în funcţie de simptomatologie (pluricism) – a se avea în vedere antidotismul şi complementarismul (ca la orice remediu de altfel).

Alte indicaţii simptomatologice: uscăciunea mucoaselor,
hiperestezie senzorială, spasme.

medic Mihai Botez

Avena sativa

(Lucerna furajeră)

Avena sativa (AV. SAT.), remediul se utilizează cu succes pentru a se încerca eliminarea viciului  alcoolofilic (I), indicat de regulă în  astenia fizică şi psihică heterogenă cu oboseală marcată, tendinţă la gâfâială, ritm cardiac accelerat, palpitaţii, hipotermie (mai ales în perioadele de sevraj controlat). În acelaşi context este utilizat pentru labilitate psihică şi congestie cefalică, insomnie (II); apoi pentru stările de denutriţie (convalescenţa maladiilor infecţioase din delirum tremens)  proprii marilor alcoolici, anemie (mucoase palide), scădere ponderală (anorexie), tulburări de reproducere (ambele sexe), spermatoree şi impotenţă (II-III).

 

Diagnostic diferenţial cu: KAL. PH. (Kalium phosphoricum), PIC. AC. (Picricum accidum), CYP.(Cxpripediu) pentru simptomatologia cardiacă şi labilitatea psihică.

 

Antidoturi generale: camforul, menta, chamomila (muşeţelul), substanţele mirositoare şi parfumurile, oţetul, cafeaua, ceaiul (inclusiv de plante).

Se asociază bine cu: ALFA. (Alfaalfa).

Dr. Mihai Botez

Antimonium Crudium

(Protosulfură de antimoniu)

Antimonium crudum (ANT. CR.) remediu cu acţiune importantă pe tegument (eczemă crustoasă) şi aparatul digestiv la un copil obez foarte sensibil la frig. Un remediu de luat în consideraţie pentru copii obişnuiţi cu alcoolul de către părinţi ori anturaj din consideraţii diverse; remediu unic pentru astfel de situaţii, având în vedere coordonatele socio-educative în mediile de risc major (orfelinate, case de copii etc.). ANT. CR. reprezintă o alternativă de necontestat şi pentru adolescenţii aflaţi într-un moment delicat al existenţei lor (adolescenţă) legate de evoluţia lor teribilistă spre etilism, tabagism sau cafeinism – momente care definesc uneori decisiv contextul onirofilic al unor structuri psihice aflate la o răspântie endocrinologică (modificările psiho-endocrine proprii ambelor sexe între: 11-16 ani). Asocierea cu Ledum palustre (pentru tabagism) şi Nux Vomica (băieţi) ori Pulsatilla (fete) – pentru cafeinism – se impune totodată.

Alte indicaţii clinice frecvente:
– melancolia adolescenţilor;
– eczema feţei, hipercheratoză, tulburări trofice ale fanerelor, eczema spălătoresei; gastroenterite, obezitate, hemoroizi, amenoree.

Alte indicaţii: acnee, diaree, eczema, impetigo, obezitate,veruci.

Modalităţi:
Agravare: căldură iradiantă (sobă, soare), ortostatismul, băile reci, mesele copioase, mâncărurile şi băuturile acide, noaptea.
Ameliorare: băi calde, repaus.

Simptome particulare: dorinţă mare de alimente (în special acide) pe care apoi nu le tolerează.

Diagnostic diferenţial:
Depozit albicios pe faţa dorsală a limbii:
Hydrastis: agravarea simptomelor digestive (eructaţii) după pâine şi legume
Kalium carbonicum: intoleranţă la lapte, dorinţă de dulciuri; balonare postprandială
Sensibilitate a feţei plantare a picioarelor:
Baryta carbonica: transpiraţii reci şi fetide la picioare
Medorrhinum: asociere cu agitaţia gambelor şi picioarelor

Antidoturi generale: camforul, menta, chamomila (muşeţelul), substanţele mirositoare şi parfumurile, alcoolul, oţetul, cafeaua, ceaiul (inclusiv de plante).

Antimonium crudum: complementarism cronic/acut Scilla

 

Dr. Mihai Botez

Virusul West Nile

Infectia cu virusul West Nile
Neuroinfectia cu virus West Nile a produs in Europa cea mai mare epidemie in anul 1996. In perioada urmatoare, incepand cu anul 1997, in Romania, Ministerul Sanatatii a implementat in perioada de activitate a vectorului (mai- octombrie] sistemul de supraveghere si control al infectiei cu virusul West Nile.
Boala de etiologie virala este transmisa prin intepatura de tantar si poate evolua fara manifestari clinice dar cand acestea apar si sunt tipice constau in febra, meningita, encefalita sau meningoencefalita, reprezentand o infectie neuroinvaziva cu virus West Nile.
Diagnosticul clinic este confirmat prin investigatii de laborator care detecteaza prezenta acidului nucleic al virusului in sange sau lichidul cefalorahidian, prezenta raspunsului imun specific anti virus [IgM] in lichidul cefalorahidian precum si raspuns imun specific [prezenta anticorpilor IgM si IgG anti virali ] in serul bolnavului.
Anul acesta, in tara noastra, au fost declarate 12 cazuri de infectie cu virusul West Nile dintre care si un deces.
In tarile Uniunii Europene, in anul 2011 au fost confirmate 93 cazuri, dintre care 10 in Romania.
Sistemul de supraveghere si control al infectiei a functionat neintrerupt in Romania, fiind considerate cu risc judetele riverane Dunarii.
Ipoteza unei endemicitati a infectiei e sustinuta de aparitia constanta in fiecare an a cazurilor de boala la om, mai ales in judetele din sudul tarii precum si detectarea anticorpilor fata de acest virus la cai si pasari.
Masurile de prevenire a bolii constau in combaterea vectorilor [in acest caz a tantarilor] prin dezinsectie, diagnosticul si supravegherea infectiei la cai si pasari de catre medicii veterinari.

Dr. Mihaela Mihailov
Sursa site CNSCBT

Vitaminele C si P

Vitaminele P

S-a observat că permeabilitatea capilarelor în scorbut (avitaminoză C) nu poate fi complet remediată prin administrare de acid ascorbic. Aceste fenomene şi tulburările capilare din anumite tipuri de purpură – la om – se pot reduce prin administrarea unor pigmenţi vegetali ce se găsesc în preparatele de vitamină C naturală (din suc de lămâie ori ardei roşu). Având o anumită acţiune vitaminică, au fost denumite vitamine P (vitaminele permeabilităţii). Bogate în vitamină P (Rusznyak, 1936) sunt fructele citrice (coajă şi suc), fructele de măceş (Rosa canina), coacăzele negre (Ribes nigrum), hrişca şi tutunul. În general, fructele au un conţinut mai mare de vitamină P, decât frunzele şi rădăcinile. În medicina fitoterapeutică tradiţională, pentru a se obţine abstinenţa de la fumat, se folosesc frecvent vinurile tonice ce conţin: suc de coacăze negre şi măceş – în părţi egale – cu câte 1g de ardei iute şi ardei roşu, pulbere uscată, în părţi egale. Se înlocuieşte astfel necesarul de vitamină P provenind din tutun şi apare ca o contrabalansare a efectului (anti)oxidant al nicotinei [Matei, 2004], iar renunţarea la ţigarete sau lulea devine mult mai uşoară (cunoscut fiind că renunţarea definitivă la fumat presupune şi o componentă moral-volitivă decisivă).

 

Vitamina C

Cantităţi apreciabile de acid ascorbic (Venette, 1671) se găsesc în fructele de măceş (150 – 360mg%), în citrice (în sucul de portocale 20 – 50mg%, sucul de lămâi 40-75mg%, de mandarine 10-78mg%); legumele conţin cantităţi mai reduse (morcovi 30-40mg%, mazărea 10-60mg%, pătlăgele roşii 10-50mg%, fasole verde 7-14mg%).
Necesitatea în vitamină C (γ-lactona) variază în funcţie de modalitatea organismului de a o sintetiza; omul şi hamsterul, care nu au această capacitate de a produce vitamina C, necesită cantităţi mai mari. Omul, de exemplu, necesită zilnic 50-75mg acid ascorbic.
Avitaminoza C se manifestă prin: anemie şi astenie marcată, hemoragii subperiostale ori musculare, inflamaţii şi osteoalgii, mici hemoragii cutanate (peteşii) până la separarea epifizelor. Acidul ascorbic reprezintă cel mai important antioxidant vegetal (forma levogiră) alături de vitamina E acţionează în cadrul fosforilării oxidative, proces biochimic esenţial, ce se desfăşoară la nivelul mitocondriei, responsabil de respiraţia celulei, reacţie fundamentală fără de care procesele de oxido-reducere nu ar putea fi ţinute sub control. Aşa se explică de ce pe lângă un regim alimentar bogat în axeroftol şi α-tocoferol, vitamina C recoltată din surse vegetale (obligeana – Acorus calamus) trebuie să facă parte constant din raţia zilnică, reprezentând prin simpla prezenţă o adevărată profilaxie generală [Botez, 2001].
Surse importante de acid ascorbic se găsesc în următoarele plante medicinale: afinul – Vaccinium myrtillus, cătina albă – Hippophaë rhamnoides, fructele de dud – Morus alba, fructele de măceş – Rosa canina, fructele de mur – Rubus fruticosus etc.

 

MB