Adrian Pârvu s-a născut în comuna Butnăreşti, judeţul Neamţ, pe 23 noiembrie 1920. Domnul Adrian Pârvu deţinele ordinele Steaua României şi Coroana României. A fost medaliat, primind Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial, brevetul Semnul Onorific în serviciul armatei pentru ofiţeri şi Semnul Onorific în serviciul armatei pentru 15 ani vechime. Fiind: locotenent, sublocotenent şi ofiţer orientator, veteranul de război Adrian Pârvu ne va destăinui mai multe date despre al doilea război mondial, pentru câteva momente urmând să intrăm, cel puţin spiritual, în lumea eroilor de pe front al celui de-al doilea război mondial.

Vă invit pe toţi joi 25 noiembrie de la orele 20 la 22 să ascultaţi emisiunea Spiritualitate românească, ,,Despre cel de-al doilea război mondial cu veteranul Adrian Pârvu’’ numai la Radio Zidul, www.radiozidul.ro

Decorat cu ordinul Coroana României cu spade în grad de Cavaler cu panglică de virtute militară, urmând ordinul Steaua României cu spade în grad de cavaler cu panglică de virtute militară, medalia Victoria. În anul 1995 Ion Iliescu i-a oferit medalia Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial (1941-1945) pentru serviciile militare aduse statului român în timpul celui de-al doilea război mondial. Primeşte brevetul Semnul Onorific în serviciul armatei pentru ofiţeri din partea Ministerului Apărării Naţionale pentru 15 ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi pregătirea profesională. Pe 26 noiembrie 2001 preşedintele României Ion Iliescu şi primul ministru, Adrian Năstase i-au conferit Semnul Onorific în serviciul armatei pentru 15 ani vechime în armată. Activitatea legată de cel de-al doilea război mondial a domnului Adrian Pârvu se împarte în 3 perioade: între 15-06-1942 şi 15-10-1942 a fost pe front cu Regimentul I Artilerie Călăreaţă. A doua perioadă este 23-12-1943 şi 8-05-1944, participând pe front cu Regimentul 37 Artilerie. A treia perioadă, desfăşurată între 1-03-1945 şi 5-05-1945, domnul Adrian Pârvu participând cu Regimentul I Artilerie Călăreaţă.

Prima perioadă, 15-06-1942 şi 15-10-1942, pe front cu Regimentul I Artilerie Călăreaţă
,,Am fost trimis pe front, regimentul fiind în refacere, zona Odesa. Cu regimentul am mărşăluit călare pe cai până în Cotu’ Donului. Ajungând acolo, am stat 2 săptămâni pe poziţie. Dormeam într-un adăpost subteran, acoperit cu paie. Eram îmbrăcat într-o şubă de santinelă şi dimineaţa mă trezeam cu apa îngheţată în găleată. După cele 2 săptămâni am primit ordin să mă întorc în ţară pentru pregătirea instrucţiei recruţilor, împreună cu toţi ofiţerii promoţiei ’42 de pe front. M-am întors în ţară şi prin asta am încheiat prima etapă a războiului.’’

Cea de-a doua etapă, 23-12-1943 şi 8-05-1944. Domnul Adrian Pârvu a participat pe front cu regimentul 37 artilerie
,,Fiind mutat în cadrul Regimentului 37 Artilerie, am fost trimis pe front în Crimea, fiind atunci încercuită, pentru a-l înlocui pe adjutantul comandantului de regiment. La plecare, am avut un mic incident în timp ce zburam într-un avion nemţesc, fiind pe punctul de a se prăbuşi în mare. Mergeam aproape de mare pentru a nu fi recepţionaţi de radar. Ne-am întors cu avionul în Odesa. Defecţiunea s-a reparat şi după-amiaza am decolat cu acelaţi avion în Crimea, pe aeroportul din Senfiropol. Ulterior, m-am deplasat spre regiment, acesta fiind undeva în nordul Crimeei, la Marea Sivaş. Acolo, punctul de comandă al regimentului era într-un sat cu nişte case făcute din chirpici, în acestea locuind la punctul de comandă al regimentului. Am participat la câteva acţiuni de tragere, conducând tirul bateriei la care eram de la observatorul regimentului.
Ca un mic divertisment, ruşii veneau noaptea dirijând nişte avioane mici, bombardându-ne cu grenade care au făcut victime în sat. Atunci eu, în peretele din cameră mi-am făcut un tunel de trecere. Pentru a-mi putea da seama de sosirea avianelor ruseşti, la punctul de comandă al regimentului am montat o roată de automobil şi cu o pârghie de metal santinela dădea alarma la venirea avioanelor. Eu atunci treceam pe dedesupt, pentru a nu avea probleme.
Înapoierea din Crimea a însemnat evacuarea acesteia. Atunci a fost greu. Am primit după-amiaza odrinul de retragere, atunci când ruşii au bombardat vreo 3 zile divizia vecină. Am plecat spre Sevastopol. Pe timpul nopţii, ne-am împotmolit în nişte mlaştini. Am fost nevoiţi să părăsim materialul de artilerie şi am plecat luând doar caii cu noi. Am mers întreaga noapte şi a doua zi dimineaţa m-am trezit cu o coloană venind după mine. Eu eram ofiţer şi soldaţii bănuiau că ştiu unde merg. După ce calul nu a mai putut să mă mai ducă am continuat drumul pe jos. Cu raniţa în care purtam arhiva de război a regimentului m-am urcat într-un camion nemţesc, care m-a dus până la Sevastopol. Trecând pe lângă Senfiropol, ruşii veneau cu tancurile pe dreapta şi noi pe partea stângă. Senfiropolul ardea. Am trăit momente cu adevărat grele. Am poposit o săptămână la Sevastopol, timp în care am fost organizaţi pe grupe de evacuare în ţară. Am fost transportat în ţară cu un vas împreună cu altele 19, plecând seara. Peste noapte am prins o furtună pe mare. La orele 9 dimineaţa ruşii au înaintat cu 5 avioane în urma noastră, pentru a ne bombarda. Vasele s-au împrăştiat în mare, nefiind niciun vas lovit. Am reuşit să doborâm un avion rusesc, care s-a prăbuşit în mare cuprins de flăcări. Seara am ajuns la Odesa, bolnav de malarie şi plin de păduchi. De acolo m-am dus la părinţii evacuaţi la Maglavid. Am stat 2 zile pentru a mă vindeca, după care m-am întors la regiment. Aceasta a fost etapa a doua. ‘’

Cea de-a treia şi ultima etapă l-a prins pe domnul Adrian Pârvu cu Regimentul I Artilerie Călăreaţă. Ea s-a desfăşurat între 1 martie 1945 şi 5 mai 1945. Adrian Pârvu este decorat cu ordinul Steaua României
Ordinul naţional Steaua României este cel mai vechi ordin naţional, creat în anul 1864 de domnitorul Cuza Vodă. Ordinul Steaua României este cea mai înaltă distincţie oferită de statul român.
,,Ea s-a desfăşurat în Cehoslovacia, cu regimentul din prima etapă. Pe drum am dat peste un ziar în care era publicat că am fost avansat la gradul de locotenent. Acolo am participat cu regimentul până aproape de Bruno la diferite acţiuni de artilerie. Am condus focul de baterie al observatorului divizionului la care eram. În mare, asta este activitatea unui artilerist, el neputând spune că a săvârşit vitejii, fiindcă nu are cum. Mi-am făcut datoria către patrie, asta a fost toată acţiunea mea de război. N-am fost rănit, am avut un mare noroc în viaţă. Am fost decorat pentru serviciul pe care l-am făcut în armată, pentru modul în care am condus. La un moment dat eram la Observator în Cehoslovacia. Am observat o grupă de inamici care încercau să ajungă la punctul de comandă al regimentului de cavalerie pe care-l sprijineam. Am deschis atunci focul de artilerie, chiar dacă aveam interdicţie deoarece aveam doar 40 de proiectile pe zi. Am rezolvat astfel problema de acolo. Iniţial am fost ameninţat că voi fi trimis la Curtea Marţială deoarece n-am respectat ordinul de a nu consuma muniţie. După vreo 2 ceasuri, atunci când s-a aflat ce s-a întâmplat de la Regimentul de Cavalerie, comandantul de regiment m-a propus pentru a fi decorat cu Steaua României. Atunci s-a dat ordinul de zi pe unitate, decoraţiile nedistribuindu-se pe front. În ţară, Steaua României a fost omologată de către regimul Iliescu în Steaua Republicii Populare Române. ‘’
,,Îţi pare rău atunci când ai un aliat şi prieten, fiind ulterior nevoit să lupţi împotriva lui. Aceasta e situaţia, acesta e războiul şi a fost politica de atunci. Nu militarii au fost cei care au schimbat politica, ci politicienii. Faptul că am fost învinşi de către ruşi în război e o realitate.’’

Cristian Bodnărescu: Sunteţi de acord cu faptul că i-am părăsit pe nemţi sau consdieraţi că trebuia să luptăm alături de ei până la sfârşit?
Adrian Pârvu: Dacă am fi luptat până la sfârşit cu ei consider c-ar fi fost mult mai prost. Astfel războiul s-a terminat cu 4 luni de zile mai devreme numai datorită faptului că România a abandonat Germania. Altfel ar fi fost o soartă urâtă din prisma războiului şi al numărului victimelor. Deci, eu consider că a fost un fapt bun reuşita noastră de a scurta timpul de război. La fel ca noi au procedat şi americanii, pentru a scurta războiul, plasând bomba atomică în Japonia. Astfel s-a terminat războiul că’ altfel nu se mai termina. Trecuseră deja 4 ani de zile de când dura războiul şi trebuia să se termine odată. Nu mai suntem ca pe vremurile cavalerilor teutoni ori a cruciadelor pentru a putea purta un război zeci de ani de zile.

 

 

Cristian Bodnărescu: Consideraţi că România îşi respectă veteranii de război?
Adrian Pârvu: Eu consider, în linii mari, că îi respectă în sensul că au o indemnizaţie de veteran de război şi oferă o indmenizaţie şi pentru cei ce au fost decoraţi. Prin legea numărul 44 se prevede înfiinţarea Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, ea fiind respectată până la ora actuală. Însă eroii ar putea să fie şi mai mult ajutaţi.

Cristian Bodnărescu: Am sesizat că în regimurile Ion Iliescu, Nicolae Ceauşescu şi Emil Constantinescu se ofereau multe medalii şi distincţii. Aţi primit vreo distincţie în regimul Traian Băsescu sau încă o mai aşteptăm?
Adrian Pârvu: În regimul Traian Băsescu nu am primit niciun fel de distincţie, atât doar că s-a continuat cu plata indemnizaţiei de veteran de război, dar se oferă şi renta pentru cei decoraţi.

Cristian Bodnărescu: Cum vedeţi globalizarea şi statutul României raportat la ea?
Adrian Pârvu: România poate rezolva problemele dacă s-ar pune mai mult accentul pe eliminarea evaziunii fiscale care se manifestă la noi. Au loc foarte multe furturi ori delapidări zilnic. Poliţia ar trebui să îşi dea interesul în vederea protecţiei cetăţeanului.

Cristian Bodnărescu: Statele Unite ale Americii sau Rusia au o rată a corupţiei foarte dezvoltată, însă aceste ţări au o economie mai avansată faţă de cea a României. ..
Adrian Pârvu: Este necesară ordinea şi disciplina în activitatea de zi cu zi a funcţionarlor ori a românilor în general.

Cristian Bodnărescu: Deci, organizarea şi disciplina ar fi factorii principali ce provacă situaţiile deficitare ale ţării noastre?
Adrian Pârvu: Da. Mai este şi sistemul prost de stat. Nu s-a realizat privatizarea la un nivel oportun. Dacă ai lucra la un particular nu te apuci să îl furi pentru că acesta te va concedia, însă dacă lucrezi la stat merge…

Adrian Pârvu: Le doresc tuturor ascultătorilor postului Radio Zidul să le dea Dumnezeu sănătate şi să se implice efectiv în realizarea unor emisiuni cât mai bogate.

Cristian Bodnărescu: Doresc să vă urez personal La mulţi ani pentru împlinirea frumoasei vârste de 90 de ani astăzi, pe 23 noiembrie 2010. Mă bucrur să vă fiu alături atât ca redactor şef al radioului dar şi în calitate de nepot.

Adrian Pârvu: Eu vă mulţumesc pentru cadoul pe care mi-l oferiţi, această emisiune radio legată de cel de-al doilea război mondial. Pentru mine această emisiune constituie un dar nepreţuit pentru vârsta pe care o am!

Academician Cristian Bodnărescu
Redactor Şef Radio Zidul

Tags: Adrian Parvu, al doilea razboi mondial, Cristian Bodnarescu, Romania, second world war, Spiritualitate romaneasca, veteran de razboi, veterani de razboi, Ziarul Zidul