Zbor peste ploi

swing

PREMIERĂ

Patricia Viorica

Ploi

norii, săgetaţi de aripile rândunelelor,
au început să plângă
le simt durerea
pe pleoapele-mi întredeschise

lacrimile lor,
ca-ntr-un sărut
se contopesc cu ale mele
culeg câteva într-o clepsidră
impasibilă la viaţă şi moarte

mă gândesc că
în alt Univers
foşnetul stelelor le va elibera
înţelegându-le preţul…

 

Mi-e dor…

Mi-e dor de serile-nstelate
Când ascultam poveşti curate
Cu prinţi, prinţese şi palate
De-a mea bunică depănate.

Mi-e dor de glasu-i cristalin,
De chipul ei mereu senin,
Mi-e dor de-mbrăţişarea ei
Ce mirosea a flori de tei.

De-un anumit castan mi-e dor,
Din care-am învăţat să zbor,
În el bunicul aninase
Scrânciob cu vise de mătase.

Acum bunica-n Stele ţese
Poveşti cu prinţi şi cu prinţese,
Bunicul leagăne anină
De Luna ce încet se-nclină…

Şi, Doamne, cât îmi e de dor,
Căci toate-acestea tare dor…

 

Zbor

gândurile mele zac
spânzurate-n fereastra camerei
o rază de soare se chinuie
din răsputeri
să se strecoare printre ele
şi să-mi pătrundă în suflet-
neizbutind, se întoarce, bosumflată, înapoi-

cu greu încerc să mă desprind
de mormintele din mine,
de pustiul impus,
lăsând iar fluturii
să-nveţe zborul…

spre nicăieri…

2 thoughts on “Zbor peste ploi

  1. Corina,
    Multumesc pentru trecere si semn!
    Multumesc tuturor celor care au trecut prin aceste randuri, in special lui Cristian Bodnarescu! Multumesc, Cris!

    Cu drag pentru toti, Patricia Viorica

Leave a Comment