Pasajul Englez

pasajul englez

Locul îşi trage numele de la Hotelul English înfiinţat de către Grigore Eliad-Cârciumărescu în 1885 şi leagă Calea Victoriei de Strada Academiei. Faptul că a schimbat mai multe roluri de-a lungul istoriei şi este un monument abandonat al Bucureştiului ne-a atras inevitabil pe mine şi pe fotograful meu într-o încercare de a arunca puţină lumină asupra lui.

 

pasajul englez alb negru

 

Sunt sigur ca majoritatea trecătorilor ce îşi plimbă paşii prin zonă nu ştiu de existenţa pasajului; intrarile înguste, întunecoase şi mizerabile sunt aproape imposibil de observat. Înaintând câţiva metri prin gangul dubios pe care ar trebuii sa scrie: “Aici îţi pierzi viaţa” te întorci în timp până la perioada în care străbunicu’ abea se născuse. Cu un pic de imaginaţie înlaturi bruma seculară şi ai în faţă o bijuterie arhitecturală a Bucureştiului patronată de un milionar cam analfabet cu o pasiune faţă de moda engleză. Mai exact: Hotelul English. Evident tot ce ţinea de aspect şi etică era oglinda a ce se întampla în Vest ba chiar se vorbea şi limba Engleză. Dezavantajul îl reprezentau camerele micuţe, aşadar stabilimentul nu a rezistat mult în faţa concurenţei. Dar tocmai aşa a început peroada lui de glorie, mai exact momentul în care a fost transformat în bordel. A dobandit repede statul de cea mai luxoasă locatie de acest fel din Bucuresti cu o intrare gâtuită pentru cei care preferau să nu fie văzuţi şi balconaşe cu balustrade din fier negru unde îşi etalau, pe trei etaje, formele voluptoase bacantele secolului trecut. Poveştile complexe, misterioase şi interesante, implicand divorţuri sau crime pasionale, care ne gâdilă şi acum urechea sau…mă rog, încep odată cu apariţia clintelei alese. Alexandru Paleologu, Mateiu Caragiale şi chiar regele Carol al II-lea au petrecut nopţi aventuroase în Hotel.

Bordelul a fost o afacere profitabilă până în momentul în care comuniştii au scos în afara legii prostituţia şi l-au închis în 1947, recalificând angajatele şi trimiţându-le prin fabrici. În momentul de faţă fostul Hotel English este dat în locuinţă. Găzduieşte la parter un magazin de muzică rock, o bodegă cu o mini-terasă, un club, o ceasornicărie şi încă vreo 3 magazinaşe de haine.

 

english passage

 

Ca şi impresii personale: balcoanele mici cu rufăraie întinsă la uscat, barele metalice transversale, cupola de sticlă şi licărul becurilor galbene care mai scapă prin ferestrele jegoase îmi amintesc de imaginile romanelor SF ale lui Issac Asimov, portretizând un colţişor de oraş într-o planetă uitată de Imperiu. Oricât de înghesuit, întunecos şi mizerabil e locul, reuşeşte să trezească în mine un romantism ciudat. Sau ar fi reuşit dacă sentimentul nu mi-ar fi fost spulberat la fiecare 5 minute de câte un locatar paranoic care încercă să mă convingă prin zbierete că “Eu nu-s ţigan domne’, au mai venit şi alţii să scrie şi au zis că s’tem ţigani”; ca mai apoi să se chinuie în încercarea de a storce ceva bani de la noi: “Ca doar tre’ sa platiti ceva dacă vreţi să faceţi poze, nu?”
Acum nu ştiu dacă să vă recomand locul, în orice caz nu dacă vreţi o zi relaxantă. Dacă sunteţi pasionaţi de arhitectură veche sau aveţi nevoie de ceva inspiraţie merită o privire, deşi ar trebuii să aveţi grijă cu aparatele foto mai evidente pentru că evul mediu încă mai dăinuie în acel colţişor de Bucureşti.

Autor: Mihai Gafencu
Fotograf: Alex Stan

3 thoughts on “Pasajul Englez

  1. Trist, dezolant…dar, e bine că aţi atras atenţia asupra unei
    bijuterii arhitectonice-demnă de a fi recuperată…mai există un pasaj în Calea Victoriei-în mai bună stare.
    Primăria capitalei, nu are nimic de spus-şi mai ales de făcut?

  2. Spatiu al atator povesti nespuse, al atator ganduri neaflate….nici nu ai nevoie de prea multa imaginatie ca sa iti dai seama cat de bine ar putea valorificat .

Leave a Comment