In maniera cyber-poeziei

Volumul de versuri “Meandre” reprezintă debutul editorial al poetului Cătălin Nicolae Moldoveanu, cu o lirică modernă, novatoare şi îndrăzneaţă protejată de draperii grele de sensuri noi, uneori antagonice, generatoare de metaforă atipică, chiar şi pentru o aliniere posibilă la curentul cel mai avangardist al acestei specii literare, dar certamente cu o altă percepere a aceloraşi idei, sentimente şi emoţii poetice, pe coordonatele unui sentimentalism, poate mai pudic, deşi aparent sfidător prin maniera lirică perturbatoare de reacţii cuminţi, verificate, cunoscute, stăpânite.
“Meandre” cuprinde 65 de poeme, traduse în limba franceză de Camelia Maria Munteanu, elaborate pe o structură lexicală electronică, cu modulaţii acustice, tehniciste, un experiment liric inedit, cu un vocabular de strictă specialitate, aparent cifrat.
Poetul îşi asumă deliberat riscul promovării unei poezii cu totul nouă, modernă peste-poate, virtual învingătoare şi cu aderenţă la un cititor, care sigur îi va percepe artisticul şi frumuseţea formulei literare, dar şi posibile rezerve din partea altei categorii de cititor, în prag de colaps de acceptare din motive de prea multă îndrăzneală, chiar într-o vreme când poezia dă semne evidente de fard dincolo de limitele bunului simţ…
Ars poetica domnului Cătălin Nicolae Moldoveanu, de un modernism evident, insinuant şi agresiv programatic, îşi păstrează unitatea şi decenţa artistică literară, printr-o supapă de echilibru, sugerată de păstrarea, ca argument, a unei… frâne de serviciu, prin revenirea constantă la clasicul registru liric, pentru evitarea derapajului poetic şi a alunecării în prozaic sau, şi mai grav, în capcana noului cu orice preţ.
S-ar putea vorbi despre promovarea unei alte poezii de formă fixă, pe lângă clasicele sonet, rondel, glossă, pentru că toate poemele din volumul “Meandre”, semnat de poetul Cătălin Nicolae Moldoveanu sunt alcătuite din două strofe, una de nouă versuri, cealaltă de cinci versuri, şi urmate de un vers final, cules cu italice, subliniat ca atare şi având valoarea unei concluzii, ca morala din fabula epică, sau ca o coda dintr-o lucrare muzicală, cu puternic impact liric, spiritual. Şi, deşi versurile sunt libere de orice constrângere prozodică, în toate cele 65 de poeme în limba română există o timidă dar constantă încercare de rimă încrucişată, doar în strofa a doua, deoarece versul trei rimează cu versul cinci, fără nicio abatere de la regula clasică de versificaţie. Toate aceste ingrediente poetice “retro” reprezintă un gest elegant şi respectuos al poetului pentru dulcele stil clasic, pentru că altfel, fără rezerve şi profesional, promovează şi impune în lirica românească de ultimă generaţie o tehnică poetică foarte nouă, cu accente cyber-poetry, manieră cunoscută doar în mediile literare din Statele Unite şi Canada. Mantia tehnicistă, de cyber-poetry, a lui Cătălin Nicolae Moldoveanu este modernă, convingătoare şi ilustrativă prin ponderea, chiar excesul de termeni din vocabularul de specialitate din aria semantică sugerată din titlu şi întărită de versul final, versul concluzie, fără intruşi lexicali sau dintr-un alt câmp semantic, cu excepţia verbelor-predicat cerute de logica topicii frazei şi a propoziţiei. De pildă, în poemul “Laptop”, există peste 20 de termeni de strictă specialitate: windows, licenţă, desktop, screensever, biţi, cooler, condensatoare, filtraj, carcasă, tastate, pixelat, LCD…
Tematica literaturii cyber-poetry sfidează precepte academice, idei filosofice, dileme existenţiale, tăgadă şi credinţă, ateism, bigotism şi revoltă luciferică şi propune nonşalant pretexte de-un banal sfidător, pe un motiv tematic de picnic, şi efecte edilitar gospodăreşti: Pe malurile râului poluat/De peturile unei veri la grătar (Derută), ca să treacă apoi la o poezie de certă virtuozitate culturală, cu vocabular corespunzător din câmpul semantic sugerat de titlu, Muzica, cu termeni… tehnici, de strictă specialitate: note, portativ, arii, à cappela, rondo, dirijorul, compozitorul, toccata, pavana, capelmaistru, melodramatic, missa… cu o modificare abilă de registru liric, o poezie de atmosferă, ca dintr-un alt veac, dintr-un salon literar muzical de secol XVII-XVIII, cu fracuri, redingote, perucă la bărbaţi, lornion, evantaie şi crinoline…
Volumul de versuri “Meandre”, se constituie, aşadar, dincolo de caracterul festiv al debutului poetului Cătălin Nicolae Moldoveanu, într-un veritabil demers cultural de promovare a unei noi tehnici literare, ca o magie a cuvintelor, cu un efect lexical dominant, o presiune stilistică rezultată dintr-o metaforă surprinzătoare şi o poezie doctă, rafinată.
Dumitru ANGHEL