Moara care macina secunde

PREMIERA
Ioan LILA
Nu ţi-am dat nestemate
France
vineri 31 august 2012

Nu ţi-am dat nestemate
Nu ţi-am dat nici cîmpii
Cerul e plin de lapte
Cîmpul de bălării

Ţi-am promis o zăpadă
Rece, pură, ca-n vis
Așteptînd-o să cadă
Doar catrene ţi-am scris

Dar să trecem la proză
Nici tu nu știi să faci
Nici dulceaţă de roză
Sau măcar cozonaci

Însă rău-i spre bine
Casa noastră-i curată
Ca un stup de albine
Cu regine curtată

 

MOARA CARE MACINA SECUNDE

Moara care macină secunde,
Zilele ce mă ucid în şoaptă.
Apa rătăcită-n alte unde,
DimineaŢa ca o pară coaptă.

Toate astea îmi rănesc vederea.
Ochii mei sînt pietre îngheţate.
Trupul meu este amar ca fierea,
Doar un vis în tîmpla mea se zbate.

Visul meu că mai există viaţă.
Dorul meu de ploaie roditoare .
Un buchet ardent de flori de gheaţă –
Cuiele înfipte în picioare…

 

NU MAI ŞTIU CÎTE FEMEI

Nu mai stiu cite femei
Mi-au forfecat sufletul cu picioarele lor ametitoare
Or fi fost multe, ori fi fost putine
Dar toate reusau sa ma-nfioare

Unele aveau parul auriu si ochii verzi ca iarba
Altele ochii albastri, negri sau caprui
Altele aveau parul ca un cer innoptat
Una dintre iubitele mele avea pistrui

Trupurile lor mi se scurgeau in brate
Ma imbatam cu miresmele lor subtile
Azi toate aceste amintiri
Sint ca funzele uscate intre file

Dar nu am uiat cum era cind iubeam
Imi mai trec prin minte o multime de amanunte
In sufletele lor ma prabuseam
Cum se prabuseste cerul pe un munte

 

Ioan Lila

Anton Holban

Am fost convinsă întotdeauna că oamenii care mor tineri au avut, în această viaţă, un destin aparte. Anton Holban si-a părăsit condiţia umană la 35 de ani. Se născuse pe 10 februarie 1902 in Huşi şi dispare dintre noi la 15 ianuarie 1937, într-un spital din Bucureşti, în timpul unei banale operaţii de

Read more

Cel mai lung poem romantic

(T. L.)

Un tanar poet iesean, Cristian Bodnarescu, a doborat recordul mondial la… poem, compunand cel mai lung poem romantic din literatura universala.
Recordul il “bate” pe cel detinut pana de curand de un poem vechi de 126 de ani, tot romanesc: “Luceafarul” lui Eminescu, omologat la inceputul lui 2009 de World Record Academy, Miami, drept cel mai lung poem, cu 91 de strofe si 364 de versuri.
Poemul “Demonita” reprezinta, pe langa recordul mondial al poeziei romantice, “o lucrare artistica originala, o penetrare in lumea spiritelor demonice, o tentativa de plecare intru aflarea unui adevar. In poem se observa influenta romantismului, insa Fantasticul domina perpetuu”, dupa cum constata Teo-Teodor Marsalcovschi, profesor universitar din Republica Moldova.
Poemul lui Bodnarescu, de 109 catrene, va aparea in volum, la inceputul lunii octombrie, la editura Renaissance din Bucuresti. Sorin Alexandru Sontea, editorul volumului in care va aparea poemul ieseanului, a declarat ca ideea de a dobori recordul mondial ii apartine chiar tanarului poet. Acum, mai trebuie adaugate unele detalii pentru forma finala a poemului si traducerea in limba engleza, pentru a putea fi omologat de World Record Academy. Directorul editurii Renaissance ne-a mai declarat ca autorul, un tanar jurnalist iesean cu studii de filosofie, este la prima aparitie in sfera literaturii.

Sursa: Cronica Română

Boala Lyme

Anul 2010 a readus in atentia medicinei romanesti pericolul imbolnavirilor date de capuse,insecte aparent inofensive dar care pot provoca afectiunea numita “Boala Lyme”si care nediagnosticata si tratata la timp poate duce la complicatii grave.

Supravegherea bolii este si de interes european.

Read more

Cel mai lung poem din lume

Articol semnat de Valentina Adam

Ieşeanul Cristian Bodnărescu a scris un poem de dragoste cu 11 strofe mai lung decât “Luceafărul” lui Mihai Eminescu şi vrea să intre în Cartea Recordurilor.

“Demoniţa”. Aşa se numeşte poezia de dragoste, scrisă de Cristian Bodnărescu. O poveste despre o iubire imposibilă dintre un tânăr şi o femeie-demon. “Eroina îl caută pe tânărul de care s-a îndrăgostit şi vine din alte dimensiuni, pentru a-i lua sufletul, doar astfel putând exista împreună”, îşi descrie Cristian poemul. Tânărul mai spune că nu şi-a propus să scrie o poezie mai lungă decât “Luceafărul” lui Mihai Eminescu, dar aşa s-a întâmplat.

E cu 11 strofe mai lung decât «Luceafărul»

“Demoniţa” are cu 11 strofe mai mult decât celebra poezie şi, din acest motiv, Cristian a trimis poemul la Cartea Recordurilor. “Aşteptăm ca recordul lui să fie omologat, apoi vom lansa un volum”, a spus Sorin Alexandru Şontea, preşedintele Editurii Renaissance din Bucureşti.

Sursa: Libertatea

Pana cand…

PREMIERA

Pentru Dumnezeu, pentru ţara lui

Legea este sfântă, grija orişicui,
Nu mai este vreme, nu vrem împrumut
Apărăm cu cinste tot ce am avut.
Ne zâmbesc străinii hulpavi la hotar
Stropii cu otravă întind în pahar,
Copii îi adună de pe strazi, din case
Mame privesc jalea, plâng neputincioase.
Soarele nu-i soare, raze pârjolesc
S-a întins prea mult pustiul grotesc,
Bucăţi din ţarină s-au vândut bizar
Lacrimi, umilinţă, seceta, amar.
Până când se strânge lanţul umilinţei
Până când se întinde timpul neputinţei,
Până când cu toţii în genunchi vom sta
Până când, o Doamne, mai putem răbda?!
Români, România-grădina sfinţită
Vin alţii, o lasă mereu neîngrijită,
Neghina tot creşte iar bobul de grâu
Se scutură-n locul secatului râu.
Umiliţi atâta,trupu’ istovit
Pare fără vlagă, TU ne-ai părăsit
Întristaţi am spune în necazu’ nost;
– Iisuse reînalţă NEAMUL cum a fost.
Asta ni-i rugarea, fie în bun ceas
Oricine s-audă lacrima din glas,
Inima ce plânge, zbuciumul firesc
Din suflet strigarea în grai românesc.         
Autor :  Omu’ de sub cruce

Vrea să doboare recordul mondial la poem

Autor: Cătălina Cocoloş

Tanărul a făcut deja demersuri pentru ca opera lui să fie omologată de World Records Academy din Miami.

Cristian Bodnărescu (26 de ani) este aproape să doboare recordul mondial la poem. Tânărul a reuşit în doar două săptămâni să compună 109 strofe şi să devină astfel autorul celui mai lung poem romantic din literatura universală.
„Pe la sfârşitul lunii iunie m-am apucat de scris «Demoniţa» şi pot spune că am fost inspirat în special de Grădina Botanică din Iaşi şi de oraşul Odessa”, explică Bodnărescu. Acesta precizează că în opera lui predomină liniile curentului romantic, dar are şi elemente fantastice.

Read more

Stanci de lut

PREMIERA

Catalin Nicolae MOLDOVEANU

STÂNCILE TEŞITE
Munţi imaginari
Din geografii ascunse de lume
Fără definiţii geologice
Dorm sclipind prin atlase.
Stâncile mirajului peisagistic
Zămislesc în sens retrograd
Big Bang-ul veşnicului început
Talazurile sarmatice de câmpii
Aplatizate din greşeala creaţiei.

Doar vânt şi pietre
Cer decăzut ca oglinda
În albastrul de stânci
La fel de absurde şi golaşe
Precum rocile căzute pe brânci.

Şi revărsate ca marea…

 

INSPIRAŢIE…
Sintagmă neprogramată
Într-o propoziţie lipsită de
Sensuri şi predicate
Adjectiv ascuns de vocabular
În noaptea sclipitoare, foaie albă
Litere chicoteau la comanda
Alcoolică a mâinii drepte
Prelungită pe degete
Banderole cu inspiraţie maximă.

Frisoanele curg peste umeri
Zguduie umbra paiaţei
Ascunde intimitatea momentului
Prelungită de lumânarea aprinsă
În eroarea torentului,

Creaţiei…

 

NESOMN…
Fantasma iluziei iernii,
Adaugă petala de scoică
Adusă din milostenie
La talciocul silogismelor
Din marginea cartierului Litere
Unde nuanţe de stihuri
Împing precum taifunul
Pupa epavei cu propoziţii
Aduse din indiile gramaticii.

Secunda tremură de frig ancestral
Pe la mijlocul unei idei
Călimara se umple cu catharsis
Precum clorofila dintr-un sequoia
Dorul glaciaţiunii în manuscris

E pana insomniei…

 

LITERĂ DE LUT
Cuvântul lipsit de început
Aritmetiza frenetic veşnicia
Sfinţind timpul pretenţiilor de Logos
Cu adamice pendulări existenţiale.
Vântul, cadenţat de mersul îndărătnic
Scufundă praful cuneiform
Unde băţul şi puţină apă
Sacrifică mâinile creierului
Blazat de incandescenţa imortalităţii.

Curcubeu de silabe la orizont
Aminteşte sălbaticului lut
Cum se scrijelesc ideograme
Dintr-o linie prelungită în deşert
Peste câmpiile mesopotame.

Şi s-a numit cuvânt…

Fără puncte de suspensie!
Cătălin Nicolae Moldoveanu (Brăila) – extras din volumul “Meandre”

A scris un poem lung de 109 strofe

IAŞI Cristian Bodnărescu (26 ani)şi-a intitulat creaţia ,,Demoniţa”
Creaţia tânărului scriitor se întinde pe 12 pagini

Poetul vrea să fie recunoscut drept autorul ,,celui mai lung poem romantic din literatura universală”, record deţinut în prezent de ,,Luceafărul” lui Eminescu.

Cătălina Cocoloş

La fel ca ,,Luceafărul”, poemul lui Bodnărescu zugrăveşte o poveste de iubire imposibilă, în cazul acesta între o femeie-demon şi un muritor. Cristian Bodnărescu şi-a descris creaţia drept un poem romantic cu elemente fantastice. Autorul ieşean spune că a compus cele 109 strofe în doar două săptămâni. ,,Pe la sfârşitul lunii iunie m-am apucat de scris poemul ,,Demoniţa”, şi pot spune că am fost inspirat în special de Grădina Botanică din Iaşi şi de oraşul Odessa”, explică poetul Cristian Bodnărescu.

PRIMA STROFĂ A POEMULUI ,,DEMONIŢA”

Când pale raze ale lunii
Mi se cobor la ceas târziu
Miraj şi vuiet, altă lume
Deschide-a nopţii cer pustiu.

2 săptămâni a lucrat Cristian Bodnărescu la poemul cu 109 strofe

Autorul îşi doreşte ca ,,Demoniţa” să fie omologată de World Records Academy, ameninţând astfel ,,Luceafărul” lui Eminescu. Având cele 98 strofe, poemul eminescian a fost recunoscut la începutul acestui an drept cel mai lung poem romantic din lume. ,,Am făcut deja unele demersuri pentru validarea recordului şi sper ca, în maxim 2 uni, acesta să fie recunoscut”, susţine Cristian Bodnărescu.

VA FI PUBLICAT LA TOAMNĂ

Tânărul poet susţine că nu s-a inspirat din Eminescu. ,,Este un poem original şi nu are nicio legătură cu ,,Luceafărul”. Nu mi-am propus propus nici măcar să depăşesc poemul lui Eminescu”, explică autorul.
De aceeaşi părere sunt şi reprezentanţii editurii care va publica poemul, în toamna acestui an. ,,Nu are niciun rost să facem comparaţie. ,,Luceafărul” este opera unui popor întreg, iar poemul ,,Demoniţa” este demersul admirabil al unui tânăr poet. Mie personal mi-a plăcut”, crede Sorin Alexandru Şontea, preşedintele editurii Renaissance din Bucureşti.

Sursa: Adevărul

Clopotul rugului

PREMIERĂ

Grama Luiza

#    Ruguri  #

E ora când tăcerile-mi brăzdează

Ascunse riduri ferecate-n pleoape

Şi nici un zbor de gene nu cutează

Să-mi tulbure a lacrimilor ape.

 

Şi ora se dezbracă de secunde

Sub ochii mei golindu-şi conţinutul,

Iar eu vibrând de-al dorurilor unde

Din gânduri şi tăceri zidesc minutul.

 

E ora când oniricele vise

Mi-arată lumea altfel decât pare

Şi toate idealurile stinse

Ruguri îmi par, arzând în depărtare.

 

Şi-o oră frâng când mă gândesc la tine

Tot ce-i lumesc triumfă şi învinge

Şi sub aripa nopţii ce mă ţine

Încet pe-obraz o lacrimă se stinge.

 

 

# Ultimul clopot  #

Un clopot bate ne-ncetat

Sfidând tăcerea…necuprinsul

Şi glasul lui îndurerat

Trezeşte marea şi abisul.

 

Şi toate vor să-l ştie mut

Le răscoleşte-a lui cădere

Şi doar a lumii început

A cunoscut aşa durere.

 

Îl cere marea cu alai

Să-l facă port în veşnicie

Şi suspendat de-un colţ de rai

Îmi cântă-n taină numai mie.

 

Abisul l-ar lua cu tot

Ecou să-l facă goliciunii

Că-n viaţă a fost precum un Lot

Supus pe veci deşertăciunii.

 

Din care veac o fi venit

De s-a oprit în piept la mine

Şi deapănă necontenit

Şi să-nţeleagă n-are cine.

 

Mai bate-un clopot pe pământ

Şi cu tristeţe atinge luna

Şi glasul lui purtat de vânt

O va-nsoţi întotdeauna.