Viaţa mea …un zbucium ce răsună până azi

EXCLUSIV

Toate drepturile asupra acestui material sunt deţinute de trustul de presă Zidul

Cristian Bodnărescu şi Cristina Lauric va invita Miercuri 29 iunie 2011 între

Read more

Dialog prin ,,Zid” cu Cristian Bodnărescu

Pe la mijlocul lunii februarie a.c., am primit prin poşta electronică un mesaj care mi-a atras atenţia. Vi-l prezint mai jos.

Bună ziua,

Suntem încântaţi să vă anunţăm relansarea trustului „Zidul”.

Read more

Lunaticul

(Fuga din Serai)

Autor: Carmen Rodica Postolache

Îngrijitor text: Cristian Bodnărescu

Îi fură prezentate noile venite şi ea le complimentă, mai ales că erau într-adevăr, talentate. Ea le fu descrisă lor de cea în maro drept „musafira cu idei diferite, dealtfel foarte ciudate. “
– Ce idei ciudate? Întrebă

Read more

Lecţia de romgleza

Stan PĂŢITU Jr.

Lecţia de romgleza şi alte dandanale lingvistice

Romgleza sau romglish, este un nou jargon care invadează din ce în ce mai mult spaţiul mioritic! Conţinând un amalgam de cuvinte din engleza americană combinat cu „dulcea limbă românească”, noul mijloc de comunicare, poceşte de fapt ambele limbi. Meniurile cârciumilor sunt pline de exemple elocvente: „Mămăligă ăla Arizona”, „Stec ca la Nuiorc”, „Adidaşi cu fasole”. Sau firmele stradale care grăiesc cam aşa: „McDobre’s Fast food”, „Frosa’s parlour de ghicit în bobi, cofi şi‘n buks”, „Secondhendul lui Taica Lazăr”, „Baburică’s ningea-şkul”, „Pandele’s bookshop”, „Şopul Marghioalei”, sau „LaBush – frizer de câini”! Ce credeţi că  diasporienii  sunt mai breji? Păi cum stăm cu: „Să facem un shopping” sau cu „Mă duc la job cu carul”? Cei mai simpatici mi se par românii new-yorkezi! Ei merg în Manhathan cu „saboiul” (subway – metrou).

Merită să  vă povestesc o întâmplare veselă, cu speranţa de a vă distra puţin! Nu de mult am fost invitat aici la Sydney, la o petrecere românească. Destinul a făcut să fiu aşezat lângă o simpatică matroană, originară din Dudeşti. Domnia sa mi-a făcut cea mai ilară demonstraţie de romgleză pe care am auzit-o vreodată în Ţara Cangurului. De cum a sosit la masă, a început să scoată porumbei şi perle pe gură: „Scuzaţi că am ajuns lait (late)! De fapt întârziase mai bine de o oră! Vai sunt aşa de hangri (angry). M-a adus un cabi (cabbie – şofer de taxi) pe coclauri, ca să-mi ia mai mulţi moni (money). Dacă n-ar fi fost şaua (shower – ploaie măruntă) aş fi uolcănit (de la to walk – a merge) până acilea…” S-a prezentat: „Madam Fifi”, după care a început să facă ilustre comentarii despre bucate: „Vai dom-le, ce mult sifa (seafood) e pe masă! Astea costă o mulţime de dala (dollar). Cel mai mult îmi place lobsta (lobster), fişfinga (fish finger) şi oistrah (oysters). Suzuchi (zucchini) nu e aşa de buni ca castraveţii muraţi! Alo, domnu’ din colţ! Poţi să-mi dai strachina cu acnee (iahnie) până nu se termină? Vai ce mult seamănă doamna de lângă cel sărbătorit cu Mona Laiza Anaconda (n.a. Minelli sau Gioconda!?). Hei şefu! Daţi drumu’ la hita (heater) că se răcesc doamnili la demisol… Ha, ha, hi!” Cel mai mult m-am amuzat când a dat peste cap bolul destinat spălatului pe mâini după lipicioasele sifa. A făcut o grimasă şi un comentariu: „Ăştia sevesc supă fără să pună linguri la masă! Să ştii nenică că chiar şi supa japonejilor, aia de se chema mişu (miso) e mult mai gustoasă decât ce ne-a băgat hoţul ăsta de uaita (waiter) sub nas!”  Pe la ora şepte ne-a spus la toţi ceau deoarece la ait (eight) avea job de baibisita (babysitter) la sista (sister) lu’ bosul lu’ sor’-sa. Păcat! Îmi produsese atât de mult good time! The Benny Hill Show luase sfârşit!

Unii aduc argumente că romgleza e foarte firească şi că a adus-o computerul!!! Oare? Am mai avut noi cutremure lingvistice de genul acesta! Vă mai aduceţi aminte de „fripturision” şi „furculision”? Bine zicea bunica: „româneşte a uitat,  altă limbă n-a învăţat, dar e poliglonţ...!” Nu avem destule cuvinte în limba română  care să substituie invazia cuvintelor din import? Oare o fi snobism? Sper să ne treacă cât mai repede! Dacă nu, vom ajunge să  vorbim ca  madam Feefee!

În încheiere aş vrea să comentez puţin despre limbajul simpaticelor prezentatoare de la televiziunea română! În primul rând, remarc că adoptă un accent străin după cum le trece domniilor lor prin cap… că deh, aşa au învăţat de la un specialist bolnav de urechi cu el au luat lecţii de dicţie şi de limbi străine… Sau c-aşa e la modă… să o dai pe străineză!  I-auzi fetelor! Ce e aia „Râu di Janeiru”, sau „Hose Manuel Barosu”? Barosu’ ca barosu’ că se mai găseşte şi pe la fierăriile noastre câte un ciocan mare, dar nu se prea potriveşte chestia cu „riudijaneiru”! Dicţionarul enciclopedic românesc îl scrie pe româneşte „Rio de Janeiro”! Sau dacă aşe vre muşchii dânsei să pronunţe „riudejaneiru” de ce nu zice şi „Lisboa”, sau „Maskva”, sau „Budapeşt”? Pardon me!? Că ni se răsucesc minţili şi devenim din ce în ce mai confuzi…  tot de la T.V.! Apoi, dacă distinsele crainice ne poartă pe la inglişi, la „Landăn”, dăm acolo de Sfântu’ „Rajer Mur” (scris Roger Moore), care are un verişor la „Haliud” (Hollywood), pe „Dudli Mur” (Dudley Moore). Că şi golanii ăştia de engleji sunt aşa de tricky încât nu mai ştii cum să pronunţi corect. Păi dacă zic „Sior Roager Mor”, de ce nu pronunţă şi „Holiuod” sau „Broclin”?

Filo-americancele noastre de la teve sunt de pomină! Statul Arkansas îl pronunţă „Arcansou”? OK că aşa au auzit de la un yankeu fonfănit! Iar statului Missouri îi zic „Mizura”… de parcă ar avea ceva comun cu regretatul bard Arghezi… Că de la Miţura la Mizura e doar un pas… ca de la „crastaveţi” la castraveţi! Nu înţeleg cum se pronunţă corect această literă = W? Când eram mic şi făceam primele bastonaşe în caietu’ de caligrafie mi-a spus un fraier de învăţător că această literă în româneşte se citeşte „dublu ve”! Acum frumuşika de la ştiri îmi spune că e „dabăl iu”. Cică „Jorj Dabăliu Buş”! Măi, bată-l noroku de Buş! Atunci de ce nu pronunţăm şi „Papa Giovanni Ioannes îl Ventitreesimo”, că şi Sfinţia Sa a avut un nume important pe firmamentul epocii moderne! Cel mai simpatic este pronunţat numele distinsului udemerist Márko Béla. Spicheriţele îl pronunţă „Morcobelo”… care pronunţat în mare viteză se înţelege „morcovelu”!

De ce-i zic românii oare, cântăreţei Tina Turner (nume care derivă din „to turn” – a răsuci), „Tina Tarner”… pronunţat şi de smekerii de la teve aşişderea? De ce nu Taina Tarner? Normalii îl pronunţă Tina Tiurnăr! Biata Marilyn Monroe e afectată şi ea de snobul accent romglez! Păi de ce o pronunţă ai noştri „Marlen Monro”… (or fi inflenţe de la Marlene Dietrich…  care e o altă „mâncare de peşte”!) când e alles klar că mămika ei a botezat-i cu un nume compus din Maria şi Lină, adică în ingliş „Mari & Lyn” pronunţat „merilin”. Unii însă îi zic mai neaoş „Marlin”. După câte ştiu „marlinul” e un peşte englezesc! Alţii îi zic „Merlin”! Dar nici ăsta nu se potriveşte… deoarece Merlin era numele pe care îl purta un vrăjitor de pe vremea Regelui Arthur şi a Cavalerior Mesei Rotunde…

Aceste confuzii mă fac să îmi aduc aminte de un caz real întâmplat în Australia, când părinţii a doi gemeni, un băieţel şi o fetiţă, s-au dus la preot să îi boteze. Preotul fiind cam ameţit de licoarea lui Bachus (sau poate de foame! Sic!) i-a trecut în certificatul de naştere „Steak” şi „Kidney”, în loc Kate şi Sidney. „Steak and kidney” e numele unei populare tocăniţe din Ţara lui Oz! Şi termin… aducându-vă la cunoştinţă că cel mai mare oraş australian se scrie cu doi de igrec, adică Sydney, nu Sidney… care este nume, precum a lui Sidney Sheldon – scriitorul, sau a lui Sidney Poitier – actorul. Să ne citim de bine! Hooroo! Aşa se salută australienii…

————————————————

Foto: http://bboying.3xforum.ro/img/pics/bboying.3xforum.ro/936.jpg

Stan PĂŢITU Jr.

iunie 2011

Dor de ţară

George SAFIR

DOR DE ŢARĂ (POEME)

PREMIERA

MI-E DOR, MAMĂ!

Mi-e dor, mamă, să mă săruţi pe frunte;
Să-mi spui, cum ştii doar tu, lucruri mărunte;
Mi-e dor de ochii tăi senini,

Read more